Platforma Med Expert Education
CardiologiePCN-82ed. Vmartie 2023

Insuficiența cardiacă cronică și acută la adult

Ordinul MS nr.156 din 03.03.2023

Diagnosticul, clasificarea și managementul insuficienței cardiace cronice și acute la adult, inclusiv criterii de referire.

Esențialul protocolului — pe întrebările medicului

Baza fișei: Protocol clinic naţional, ediția V; aprobat prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr.156 din 03.03.2023
Sursa — Ministerul Sănătății al RM. Fișa este o sinteză prelucrată a protocolului oficial: prescurtată, tradusă și grupată după întrebările medicului. Sunt posibile inexactități: înainte de decizie verificați PDF-ul protocolului. Dacă ați observat o inexactitate, vă rugăm neapărat să ne semnalați. Semnalați o inexactitate →
!Ce este nou (ghidul ESC 2021 în comparație cu versiunea din 2016)

Protocolul (ediția V) este alcătuit în conformitate cu ghidul ESC 2021 privind IC acută și cronică; accentul se pune pe diagnosticul și tratamentul IC, dar nu pe prevenirea acesteia. pag. 1pag. 4

Conceptele noi ale ghidului ESC din 2021 în comparație cu versiunea din 2016
  • Modificarea clasificării IC acute. pag. 4
  • Schimbarea termenului „insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție medie” în „insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție ușor redusă” (ICFEur); pacienții cu ICFEur pot beneficia de terapii similare celor cu ICFEr. pag. 4
  • Includerea unui algoritm nou de tratament simplificat pentru ICFEr. pag. 4
  • Schimbarea principiului de administrare a tratamentului combinat în ICFEr: de la cel secvențial - la titrare rapidă. pag. 4
  • Adăugarea algoritmului de tratament pentru ICFEr în funcție de fenotipurile IC pentru un management personalizat. pag. 4
  • Modificări cheie ale diagnosticului și tratamentului ICFEur și ICFEp. pag. 4
  • Actualizarea tratamentului pentru majoritatea comorbidităților non-CV (inclusiv diabet, hiperkaliemie, deficit de fier și cancer). pag. 4
  • Actualizări privind rolul testării genetice și al tratamentului cardiomiopatiilor. pag. 5
  • Adăugarea unor indicatori cheie de calitate. pag. 5
Modificările cheie ale tratamentului ICFEr
  • Cele 4 clase-cheie de terapii medicamentoase sunt acum recomandări de clasa I și trebuie inițiate cât mai repede posibil și în siguranță: IECA (sau alternativa lor – BRA) sau ARNI; betablocantele; ARM; inhibitorii SGLT2 (dapagliflozina și empagliflozina).
  • Prevenţia primară cu ICD în cardiomiopatia ischemică este numită în sumar terapie recomandată de clasa IIa (în tabelul de recomandări — clasa I, vezi divergența).
  • Implantarea unui ICD este recomandată pentru a reduce riscul de moarte subită și mortalitatea de toate cauzele la pacienți cu IC simptomatică (clasa NYHA II-III) de etiologie ischemică și o FEVS ≤35%, care persistă în ciuda tratamentului medicamentos optimal ≥3 luni, cu condiția prognozei supraviețuirii substanțial mai mult de 1 an și cu stare funcțională bună (excluzând IM în ultimele 40 de zile).
  • În selectarea pacienților pentru CRT se pune accentul pe blocul complet al ramului stâng (BRS larg) al fasciculului His.
Modificările cheie pentru ICFEur și ICFEp
  • Pentru diagnosticul de ICFEur, peptidele natriuretice crescute plus alte dovezi de boală cardiacă structurală fac diagnosticul mai probabil, dar nu sunt obligatorii dacă există certitudine în baza măsurării FEVS prin metoda ecocardiografică.
  • S-a adăugat un tabel de recomandări pentru tratamentul ICFEur.
  • Este inclusă o cale de diagnostic simplificată pentru ICFEp cu 3 pași.
  • În ceea ce privește tratamentul HFpEF, recomandările au rămas în mare parte neschimbate.

Categorie nouă conform definiției universale din 2021 — IC cu FE recuperată (IC-FErec) (criteriile — în răspunsul despre evaluare). pag. 13

Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Clasa de recomandare a ICD pentru prevenția primară în etiologia ischemică
Sumarul recomandărilor: prevenţia primară cu ICD în cardiomiopatia ischemică este terapia recomandată de clasa IIa pag. 5Tabelul 13 și algoritmii IC-FER: ICD în etiologia ischemică (CF II-III NYHA, FEVS≤35% în ciuda tratamentului optim ≥3 luni) — clasa I, nivel A; etiologia non-ischemică — clasa IIa pag. 27pag. 43pag. 45

Tratament la consultație

Tratamentul ICC: obiective, schemă, grupuri specialetabel · 97 puncte20 diferențe
Obiectivele tratamentului IC-FER
  • Reducerea mortalității.
  • Prevenirea spitalizărilor recurente din cauza agravării IC.
  • Îmbunătățirea statutului clinic, a capacității funcționale și a QOL.
Principiile tratamentului farmacologic al IC-FER
  • Tratamentul farmacologic este piatra de temelie a tratamentului IC-FER și trebuie implementat înainte de a lua în considerare terapia cu dispozitive și concomitent cu intervenţiile non-farmacologice. pag. 38
  • Triada dintre IECA/ARNI, beta-blocant și ARM este recomandată ca terapie de temelie, cu excepția cazului în care sunt contraindicate sau nu sunt tolerate; dozele ar trebui ajustate la cele utilizate în studii clinice (sau la dozele maxime tolerate). pag. 39
  • Dapagliflozina sau empagliflozina sunt recomandate tuturor pacienţilor cu IC-FER care deja administrează un IECA/ARNI, un beta-blocant și un ARM, indiferent dacă suferă sau nu de diabet zaharat. pag. 39pag. 41
  • ARNI este recomandat pentru substituirea IECA (sau BRA) la pacienții care rămân simptomatici în ciuda tratamentului optim; ARNI poate fi luat în considerare și drept terapie de primă linie în loc de IECA (iniţierea de novo). pag. 39pag. 41
  • BRA sunt recomandați pacienților care nu pot tolera IECA sau ARNI din cauza reacțiilor adverse grave (pacienții ar trebui să administreze și un beta-blocant și un ARM). pag. 39pag. 41pag. 42
  • IECA și beta-blocantele pot fi inițiate concomitent cât mai curând odată cu stabilirea diagnosticului de IC-FER simptomatică; nu există dovezi care să favorizeze inițierea unuia înaintea celuilalt. pag. 40
  • Beta-blocantele trebuie inițiate la pacienți stabili clinic, euvolemici, începând cu o doză mică, titrată treptat la doza maximă tolerată; la pacienții spitalizați cu IC acută — cu precauție în spital, după stabilizarea hemodinamică. pag. 40
  • Doza IECA trebuie titrată până la doza maximă tolerată recomandată. pag. 40
  • ARM trebuie administrate cu prudență la pacienții cu insuficiență renală și cu nivel seric de potasiu > 5,0 mmol/L; eplerenona provoacă mai rar ginecomastie. pag. 41
  • Inhibitorii SGLT2: o reducere ușoară și reversibilă a eGFR după inițiere nu necesită întreruperea; pot crește riscul de infecții genitale fungice; pot permite reducerea dozei diureticului de ansă. pag. 41
  • Scopul terapiei diuretice este euvolemia cu cea mai mică doză; după euvolemie doza poate fi redusă sau suspendată; pacienții trebuie instruiți să își ajusteze doza în baza auto-monitorizării și măsurării zilnice a masei corporale. Combinația cu tiazide — în rezistența la diuretice, cu precauție. pag. 42
  • Nivelul primar (obligatoriu): inițierea tratamentului IC cronice se recomandă sub supravegherea medicului cardiolog sau în condiţii de staţionar. pag. 21
  • De atras atenția la: aderare slabă la tratament; noncomplianţa la regimul de lichide, sare, alcool; medicamente care pot agrava IC – antiinflamatoare nesteroidiene, antiaritmice din grupul I, Diltiazemum sau Verapamilum; infecțiile; utilizarea excesivă a diureticilor; hipotensiunea datorată diureticilor + IECA/nitrați. pag. 22
IC-FER (FEVS≤40%), CF II-IV NYHA: tratament de clasa I
RecomandăriClasaNivel
Un IECA este recomandat pentru a reduce riscul de spitalizări din cauza IC și al mortalitățiiIA
Un beta-blocant este recomandat pentru pacienții cu IC-FER stabilă pentru a reduce riscul de spitalizări și al mortalitățiiIA
Un ARM este recomandat pentru a reduce riscul de spitalizări din cauza IC și al mortalitățiiIA
Dapagliflozinum sau empagliflozinum sunt recomandate pentru a reduce riscul de spitalizări din cauza IC și al mortalitățiiIA
Sacubitril/valsartan este recomandat pentru substituirea IECA pentru a reduce riscul de spitalizări și al mortalitățiiIB
Alte tratamente farmacologice pentru anumiți pacienți cu IC-FER
RecomandăriClasaNivel
Diureticele sunt recomandate pacienților cu IC-FER cu semne și/sau simptome de congestie pentru a ameliora simptomele, a majora capacitatea de efort și a reduce spitalizările pag. 41IC
Un BRA este recomandat la pacienții simptomatici care nu pot tolera un IECA sau un ARNI (și beta-blocant și ARM) pentru a reduce spitalizările și mortalitatea CV pag. 41IB
Ivabradinum — la pacienții simptomatici cu FEVS ≤ 35%, în ritm sinusal și FCC în repaus ≥ 70 b.p.m. în ciuda tratamentului cu beta-blocant în doză adecvată (sau maximă tolerată), IECA (sau ARNI) și ARM pag. 41IIaB
Ivabradinum — la pacienții simptomatici cu FEVS ≤ 35%, în ritm sinusal și FCC în repaus ≥ 70 b.p.m. care nu tolerează sau au contraindicații pentru beta-blocante (și IECA (sau ARNI) și ARM) pag. 41IIaC
Vericiguatum — la pacienții cu IC CF II-IV NYHA cu agravare a IC în ciuda tratamentului cu IECA (sau ARNI), beta-blocant și ARM pag. 42IIbB
Hydralazinum și Isosorbidi dinitras — la pacienţii de rasă negroidă autoidentificaţi cu FEVS ≤ 35% sau FEVS < 45% cu dilatarea VS și IC CF III-IV NYHA în ciuda tratamentului cu IECA (sau ARNI), beta-blocant și ARM pag. 42IIaB
Hydralazinum și Isosorbidi dinitras — la IC-FER simptomatică care nu pot tolera niciunul dintre IECA, BRA sau ARNI (sau sunt contraindicate), pentru a reduce riscul de deces pag. 42IIbB
Digoxinum — la IC-FER simptomatică în ritm sinusal în ciuda tratamentului cu IECA (sau ARNI), beta-blocant și ARM, pentru a reduce riscul de spitalizare pag. 42IIbB

Digoxinum: prudență la femei, vârstnici, subiecți fragili, malnutriți și cu hipokaliemie; la funcția renală redusă ar putea fi luată în considerare digitoxina. Înainte de ivabradină este necesară inițierea și titrarea beta-blocantelor până la dozele maxime tolerate. Digoxinum poate fi benefică în cazul pacienților cu IC și FA cu alură ventriculară rapidă simptomatică, când alte opțiuni terapeutice nu sunt accesibile. pag. 42pag. 43

Dispozitive și managementul fenotipic al IC-FER
  • Supraîncărcare cu volum — diuretice (clasa I). pag. 43
  • CRT conform figurii strategiei fenotipice: RS cu aspect de BRS ≥150 ms — CRT-P/D (clasa I); RS și BRS 130-149 ms sau non-BRS ≥150 ms — CRT-P/D (clasa IIa). Lista completă a recomandărilor pentru CRT, cu niveluri și condiții — în tabelul de mai jos; în algoritmul terapiei de clasa I clasele CRT sunt date fără morfologia QRS — vezi divergențele. pag. 27pag. 43pag. 46pag. 47
  • ICD conform figurii strategiei fenotipice: etiologie ischemică — clasa I, non-ischemică — clasa IIa. Lista completă (prevenția secundară și primară, substituirea bateriei, ICD portabil, când nu este recomandat), cu niveluri și condiții — în tabelul de mai jos. pag. 43pag. 45pag. 46
  • Pacienții cu durata QRS ≥ 130 ms pot fi luați în considerare pentru CRT-D, mai degrabă decât pentru ICD. Înaintea substituirii bateriei ICD, pacienții trebuie evaluați de un cardiolog cu experiență (IIa B). pag. 45pag. 46
  • Algoritmul de conduită cu terapia cu clasa I de indicații (schema), trei ramuri după medicamentele de clasa I: FEVS≤35% și QRS<130ms și dacă este potrivit → CDI (ischemic — clasa I; clasa pentru non-ischemic nu se poate citi pe schemă — inscripția este tăiată); FEVS>35% sau terapia cu dispozitive nu este indicată → fără dispozitiv, direct la pasul „Dacă simptomele persistă, se va lua în considerare terapia cu clasa II de recomandare”; ritm sinusal și FEVS≤35% și QRS≥130ms → CRT-D-P (clasele — vezi punctul despre CRT și divergențele). Toate cele trei ramuri converg spre pasul „Dacă simptomele persistă, se va lua în considerare terapia cu clasa II de recomandare”. pag. 27
  • Fibrilație atrială — anticoagulare (clasa I); digoxină / PVI (clasa IIa). Patologia coronariană — CABG (clasa IIa). Deficiența de fier — carboximaltoza ferică (clasa IIa). pag. 43
  • Stenoză aortică — SAVR/TAVI (clasa I); regurgitare mitrală — plastia VM TEE (clasa IIa); RS cu FCC>70 b.p.m — ivabradină (clasa IIa); rasă negroidă — hidralazină/ISDN (clasa IIa); intoleranța IECA/ARNI — BRA (clasa I). pag. 43
  • Pacienți selectați cu IC avansată: transplant cardiac (clasa I); SCM ca și BTT/BTC (clasa IIa); SCM de durată ca și DT (clasa IIa). pag. 43
  • Pentru toți pacienții: reabilitare cardiacă (clasa I) și management multidisciplinar (clasa I). Dacă simptomele persistă, se va lua în considerare terapia cu clasa II de recomandare. pag. 27pag. 43
Recomandări pentru implantarea unui cardioverter-defibrilator la pacienții cu IC
PrevențieRecomandăriClasaNivel
Secundară pag. 45ICD este recomandat pentru a reduce riscul de moarte subită și a mortalității de orice cauză la pacienții care s-au recuperat după o aritmie ventriculară complicată cu instabilitate hemodinamică și cu o speranță de viață mai mult de 1 an în statut funcțional satisfăcător, în absența unor cauze reversibile sau cu excepţia cazului în care aritmia ventriculară a apărut la un interval de timp < 48 ore după un IMIA
Primară pag. 45ICD este recomandat pentru a reduce riscul de moarte subită și a mortalității de orice cauză la pacienții cu IC simptomatică (CF II-III NYHA) de etiologie ischemică (cu excepția cazului în care au suportat un IM în ultimele 40 de zile) și o FEVS≤ 35% în ciuda tratamentului medicamentos optim cu durata ≥ 3 luni, cu o speranță de viață mai mare de 1 an cu statut funcțional bunIA
Primară pag. 45pag. 46ICD ar trebui luat în considerare pentru a reduce riscul de moarte subită și a mortalității de orice cauză la pacienții cu IC simptomatică (CF II-III NYHA) de etiologie non-ischemică și o FEVS≤ 35% în ciuda tratamentului medicamentos optim cu durata ≥ 3 luni, cu o speranță de viață mai mare de 1 an cu statut funcțional bunIIaA
Primară pag. 46Înaintea substituirii bateriei ICD, pacienții trebuie evaluați cu atenție de către un cardiolog cu experiență, deoarece obiectivele managementului, necesitățile pacientului și statutul clinic al acestuia s-ar fi putut modifica între timpIIaB
Primară pag. 46ICD portabil poate fi luat în considerare pentru pacienți cu IC care prezintă risc de moarte cardiacă subită pentru o perioadă limitată sau ca punte către implantarea unui dispozitivIIbB
Primară pag. 46Implantarea unui ICD nu este recomandată în primele 40 de zile după un IM, deoarece intervenția în această perioadă nu ameliorează prognosticulIIIA
Primară pag. 46Terapia cu ICD nu este recomandată la pacienții cu CF IV NYHA cu simptome severe refractare la terapia farmacologică, cu excepția cazului în care sunt candidați pentru CRT, VAD sau transplant cardiacIIIC
Recomandări pentru terapia de resincronizare cardiacă la pacienții cu IC
RecomandăriClasaNivel
CRT este recomandată pentru pacienții simptomatici cu IC și ritm sinusal cu durata complexului QRS ≥ 150 ms, aspect de BRS şi cu FEVS ≤ 35% în ciuda tratamentului medicamentos optim pentru a ameliora simptomele și a reduce morbiditatea și mortalitatea pag. 46IA
CRT este recomandată, mai degrabă decât stimularea VD, pentru pacienţii cu IC-FER și care au o indicație pentru stimulare ventriculară din cauza unui bloc AV de grad înalt, indiferent de clasa funcțională NYHA sau durata complexului QRS pentru a reduce morbiditatea. Aceasta include și pacienții cu FA pag. 46IA
CRT ar trebui luată în considerare pentru pacienții simptomatici cu IC și ritm sinusal cu durata complexului QRS ≥ 150 ms, morfologie non-BRS şi cu FEVS ≤ 35% în ciuda tratamentului medicamentos optim pentru a ameliora simptomele și a reduce morbiditatea și mortalitatea pag. 46IIaB
CRT ar trebui luată în considerare pentru pacienții simptomatici cu IC și ritm sinusal cu durata complexului QRS de 130-149 ms, aspect de BRS şi cu FEVS ≤ 35% în ciuda tratamentului medicamentos optim pentru a ameliora simptomele și a reduce morbiditatea și mortalitatea pag. 46IIaB
Pacienții cu FEVS ≤ 35% cărora le-a fost implantat un stimulator cardiac convențional sau un CDI și, ulterior, dezvoltă un episod de agravare a IC în ciuda tratamentului medicamentos optim și care au o proporție de stimulare a VD semnificativă pot fi luați în considerare pentru „upgrade” către CRT pag. 46IIaB
CRT poate fi luată în considerare pentru pacienții simptomatici cu IC și ritm sinusal cu durata complexului QRS de 130-149 ms, morfoogie non-BRS şi cu FEVS ≤ 35% în ciuda tratamentului medicamentos optim pentru a ameliora simptomele și a reduce morbiditatea și mortalitatea pag. 46IIbB
CRT nu este recomandată la pacienții cu o durată a complexului QRS <130 ms care nu au indicații pentru stimulare ventriculară din cauza blocului AV de grad înalt pag. 47IIIA
Tratamentul medicamentos, intervențional și cu dispozitive al IC-FER („cei patru fantastici”)
  • Medicamente/intervenții pentru IC-FEr: ARNI, ARM, beta-blocante, inhibitorii SGLT2. Clasele nu sunt indicate pe schemă.
  • Motive financiare: IECA/BRA; feritina < 100 sau TSAT<20%: carboximaltoză ferică (pragul diferă de tabele — vezi divergențele); fibrilație atrială: anticoagulante, digitalice, IVP; BRS: TRC; RS cu FCC>70 c/min: ivabradină; congestie: diuretice de ansă, tiazide.
  • ICC avansată sau episod recent de exacerbare: vericiguat, omecamtiv, digitalice, DAVS/transplant de cord (DAVS nu este descifrat în notă; acolo figurează LVAD — dispozitiv de asistare a ventriculului stâng); rasa negroidă: hidralazină, nitrați; regurgitare mitrală funcțională: MitraClip.
IC-FEUR (CF II-IV NYHA)
RecomandăriClasaNivel
Diureticele sunt recomandate la pacienții cu congestie pentru a ameliora simptomele și semnele ICIC
Un IECA poate fi luat în considerare pentru a reduce riscul de spitalizări și al mortalitățiiIIbC
Un BRA poate fi luat în considerareIIbC
Un beta-blocant poate fi luat în considerareIIbC
Un ARM poate fi luat în considerareIIbC
Sacubitrilum/valsartanum poate fi luat în considerareIIbC
IC-FEP
RecomandăriClasaNivel
Screening-ul și tratamentul etiologiei și comorbidităților cardiovasculare și non-cardiovasculareIC
Diureticele sunt recomandate la pacienţii cu semne de congestie pentru ameliorarea simptomelor şi semnelor ICIC

Strategia de tratament a HTA utilizată în IC-FER trebuie luată în considerare și în IC-FEP; la pacienții cu IC-FEP cu LVH și rezervă limitată de preîncărcare, hipotensiunea trebuie evitată. pag. 85

Factorii de risc pentru dezvoltarea IC și acțiunile necesare pentru corecția acestora
Factori de risc pentru ICStrategii de prevenție
SedentarismActivități fizice regulate
TabagismAbandonarea fumatului
ObezitateActivitate fizică și regim alimentar sănătos
Consum excesiv de alcoolÎn populația generală: consum de alcool în cantități mici sau abstinență; pacienții cu CMP indusă de alcool — abstinență
GripaVaccinare antigripală
Microorganisme (de ex. Trypanosoma cruzi, streptococi)Diagnostic precoce, terapie antimicrobiană specifică atât pentru prevenție, cât și pentru tratament
Medicamente cardiotoxice (de ex. antracicline)Monitorizarea funcției cardiace și a efectelor adverse, adaptarea dozelor, modificarea chimioterapiei
Radioterapia cutiei toraciceMonitorizarea funcției cardiace și a efectelor adverse, adaptarea dozelor
Hipertensiune arterialăModificarea stilului de viață, terapie antihipertensivă
DislipidemieRegim alimentar sănătos, statine
Diabet zaharatActivitate fizică și regim alimentar sănătos, inhibitorii de SGLT2
CADModificarea stilului de viață, statine
Prevenția primară a IC la pacienți cu factori de risc
RecomandăriClasaNivel
Tratamentul hipertensiunii arteriale este recomandat pentru a preveni sau a amâna apariția IC, dar și pentru a preveni spitalizările din cauza ICIA
Tratamentul cu statine este recomandat la pacienții cu risc înalt de boală CV sau cu patologie CV stabilită pentru a preveni sau a amâna debutul IC, și pentru prevenirea spitalizărilor din cauza ICIA
Inhibitorii de SGLT2 (canagliflozinum*, dapagliflozinum*, empagliflozinum*, ertugliflozinum*, sotagliflozinum*; *nu este înregistrat în Nomenclatorul de Stat al Medicamentului) sunt recomandate la pacienții cu diabet zaharat cu risc înalt pentru boală CV sau cu patologie CV stablită pentru a preveni spitalizările din cauza ICIA
Consilierea pentru combaterea sedentarismului, obezității, fumatului și abuzului de alcool este recomandată pentru a preveni sau a amâna apariția ICIC
Nivelul primar: depistarea pacienților cu factori de risc pentru dezvoltarea IC (IC stadiul A)
  • Toți pacienții cu BCI, HTA, tahiaritmii (în special FA), diabet zaharat, obezitate, istoric agravat de cardiomiopatii, boli oncologice, chimioterapia etc. sunt în categoria pacienților cu risc înalt de dezvoltare a IC.
  • Obligatoriu: modificarea stilului de viață, tratamentul HTA, BCI, tahiaritmiilor, dislipidemiilor. Inițierea tratamentului cu IECA/ARA la pacienți cu maladie vasculară (ateroscleroză) sau diabet zaharat, revascularizare coronariană la necesitate (protocoalele pe BCI, HTA, dislipidemii, FA).
Măsuri non-farmacologice
  • Determinarea zilnică a greutăţii corporale de către pacient; anunţarea medicului de familie la adăugarea bruscă a greutăţii (>2 kg în 3 zile). pag. 20
  • CF II-IV NYHA, stadiul C și D: obligatoriu limitarea sării de bucătărie (pînă la 6 g/zi) şi a lichidelor (pînă la 1,5 -2,0 l/zi), este interzis consumul de alcool (vezi divergențele). pag. 20
  • La pacienţi obezi se recomandă reducerea masei corporale cu menţinerea IMC între 25 şi 30; scăderea excesivă (IMC <22 kg/m2) poate aduce caşexia cardiacă. pag. 20
  • Sunt recomandate eforturi fizice care nu induc simptome de IC; eforturile intense sau izometrice, activităţile sportive competitive şi obositoare trebuie descurajate. Exerciţiul fizic este recomandat la toţi pacienţii apţi (I A); program supravegheat de reabilitare cardiacă la boală avansată, fragilitate sau comorbidităţi (IIa C). pag. 20pag. 55
  • Imunizarea pentru gripă poate fi larg utilizată; vaccinările pentru influenza şi pneumococ ar trebui luate în considerare (IIa B); vaccinarea anti-COVID-19 trebuie luată în considerare. pag. 21pag. 50pag. 90
  • Consultul pacientului cu privire la renunțarea la fumat (inclusiv la ţigaretele electronice), cu sau fără terapia de substituție. pag. 21pag. 53
  • Înrolarea într-un program de management multidisciplinar al IC (I A); strategiile de management individual (I A); programele de îngrijire la domiciliu şi/sau în clinici (I A). pag. 50
  • Educaţia: dietă — evitând excesul de sare (>5 g/zi) şi menţinând o greutate normală; fluide — evitarea aportului excesiv, restricţia la 1,5-2 L/zi se poate lua în considerare la IC severă/hiponatremie, creşterea consumului în sezoanele călduroase sau la vărsături; alcool — abstinenţa sau limitarea (2 unităţi pe zi la bărbaţi şi 1 unitate la femei; 1 unitate este 10 mL alcool pur); activitatea sexuală este sigură pentru pacienţii stabili. pag. 53pag. 54
Comorbidități și grupuri speciale
  • HTA: tratamentul IC-FER este similar la hipertensivi și normotensivi; dacă este necesară scăderea suplimentară a TA, în absența supraîncărcării cu lichide, amlodipina și felodipina pot fi luate în considerare; diltiazemum, verapamilum și moxonidina sunt contraindicați; alfa-blocantele nu sunt indicate (pot fi utilizate în hiperplazia de prostată, întrerupte la hipotensiune). Țintele TA sunt incerte; la IC-FER trebuie atinse dozele țintă în ciuda hipotensiunii arteriale ușoare. pag. 84pag. 85
  • SCC: beta-blocantele sunt pilonul de bază (clasa I); ivabradina — alternativă sau terapie suplimentară în RS cu FCC ≥70 b.p.m. (IIa); trimetazidina, nicorandilul, ranolazina, nitrații, amlodipina, felodipina pot fi luate în considerare la persistența anginei (IIb); nitrații cu acțiune scurtă — cu precauție (hipotensiune); diltiazem și verapamilul sunt contraindicate (III). Dozele mici de rivaroxaban [2,5 mg de două ori pe zi] pot fi luate în considerare la SCC (sau boală arterială periferică) și IC, FEVS >40% și RS, cu risc crescut de AVC și risc hemoragic scăzut. În secțiunea privind accidentul vascular cerebral condiția pentru dozele mici de rivaroxaban este formulată diferit — vezi divergențele. pag. 77pag. 78pag. 85
  • Revascularizarea în IC-FER și SCC: CABG — strategie de primă alegere la pacienții potriviți pentru intervenție chirurgicală, mai ales la diabetici și boală multivasculară (IIa B); pentru angină persistentă în ciuda TMO (IIa C); la candidații pentru LVAD CABG ar trebui evitat (IIa C); pentru a îmbunătăți rezultatele după evaluarea atentă (stenoza proximală >90% din vasele mari, trunchiul comun stâng sau IVA proximală) (IIb C); PCI ca alternativă la CABG pe baza evaluării Heart Team (IIb C). pag. 79
  • FA: identificarea și corectarea trigerilor (hipertiroidism, tulburări electrolitice, hipertensiune necontrolată, boala valvei mitrale, infecție); congestia — diuretice; controlul indulgent al frecvenței (< 110 b.p.m. în repaus) este o abordare inițială acceptabilă. Anticoagularea: DOAC sunt preferate față de AVK (I A), cu excepția protezelor valvulare mecanice și a stenozei mitrale; protocolul definește diferit stenoza mitrală care exclude DOAC: în textul secțiunii — doar stenoza mitrală severă, în tabelul de recomandări — stenoza mitrală moderată sau severă (vezi divergențele). La pacienții fără anticoagulant oral cu debut al FA > 48 h — cel puțin 3 săptămâni de anticoagulare sau ecocardiografie transesofagiană înainte de cardioversie; amiodarona este medicamentul de elecție pentru cardioversia farmacologică (propafenona, flecainida, dronedarona — rezultate mai proaste în IC-FER). În CF IV NYHA și/sau instabilitate hemodinamică, amiodarona i/v ar trebui luată în considerare pentru a reduce frecvența ventriculară. Ocluzia urechiușei atriale stângi poate fi luată în considerare la pacienții cu IC și FA care au contraindicații la anticoagularea orală. Ablația NAV poate fi luată în considerare la pacienții cu control slab al frecvenței ventriculare, în ciuda TM, la pacienții care nu sunt eligibili pentru controlul ritmului prin ablație cu cateter sau la pacienții cu stimulare biventriculară. pag. 73pag. 74pag. 76
FA în IC: recomandareClasăNivel
Tratamentul îndelungat cu anticoagulante orale pentru toţi bărbaţii cu FA cu scor CHA2DS2-VASc ≥2 și toate femeile cu scor ≥3 pag. 76IA
DOAC sunt preferate față de AVK, exceptând stenoza mitrală moderată sau severă sau protezele valvulare mecanice (în textul secțiunii este exclusă doar stenoza mitrală severă — vezi divergențele) pag. 73pag. 76IA
Anticoagulante orale la bărbaţii cu scor CHA2DS2-VASc 1 și femeile cu scor 2 — ar trebui luate în considerare pag. 76IIaB
Betablocantele pentru controlul frecvenței de scurtă și lungă durată pag. 76IIaB
Digoxina — când frecvența ventriculară rămâne înaltă în ciuda beta-blocantelor sau când acestea sunt contraindicate sau nu sunt tolerate pag. 76IIaC
Cardioversia electrică de urgență în debut acut al IC cu rată ventriculară rapidă și instabilitate hemodinamică pag. 76IC
Cardioversia la asocierea între FA și agravarea simptomelor de IC, în ciuda tratamentului optim pag. 76IIbB
Ablația cu cateter la asocierea clară între FA paroxistică sau persistentă și agravarea simptomelor de IC, în ciuda tratamentului pag. 76IIaB
Managementul fibrilației atriale la pacienții cu IC-FER (Figura 15)
  • Anticoagularea pentru a preveni evenimentele embolice (clasa I); tratamentul factorilor declanșatori (clasa I); optimizarea tratamentului insuficienței cardiace (clasa I).
  • Instabilitate hemodinamică — Da: controlul ritmului — cardioversie electrică (CVE) (clasa I). Ritm sinusal — Da: controlul ritmului — ablația venelor pulmonare (clasa IIa) sau amiodarona (clasa IIb); Nu — spre controlul frecvenței.
  • Instabilitate hemodinamică — Nu: controlul frecvenței — beta-blocante (clasa IIA) sau digoxin/digitoxin (clasa IIa) sau amiodarona (clasa IIa). Îmbunătățirea simptomelor — Da: follow-up; Nu: controlul ritmului — ablația VP (clasa IIa) sau amiodarona (clasa IIb) sau cardioversie electrică (clasa IIb). Ritm sinusal — Da: follow-up; Nu: controlul frecvenței — ablația nodului A-V (NAV) (clasa IIb).
  • Pe schemă, spre ablația NAV duce doar săgeata „Nu” din ramura dreaptă; de la blocul „ablația VP sau amiodarona” din ramura stângă nu pornește nicio săgeată — schema nu arată conduita în caz de eșec al acestui pas.
Aritmii ventriculare, bradicardie, accident vascular cerebral
  • Aritmii ventriculare: managementul inițial include corectarea potențialilor factori precipitanți (inclusiv anomaliile electrolitice, în special hipo/hiperkaliemie și medicamentele pro-aritmice), precum și optimizarea TM pentru IC; nu s-a demonstrat că revascularizarea miocardică reduce riscul de aritmii ventriculare. pag. 76
  • Amiodarona este eficientă pentru suprimarea aritmiilor ventriculare, dar nu reduce incidența morții subite cardiace sau a mortalității generale; în CMP indusă de VPB amiodarona poate fi luată în considerare pentru a reduce aritmiile recurente și a îmbunătăți simptomele și funcția VS (efectele secundare trebuie luate în considerare). Ablația cu radiofrecvență a VPB poate îmbunătăți funcția VS și, posibil, rezultatele la pacienții cu tahicardiomiopatie, atunci când VPB contribuie la disfuncția VS. pag. 76pag. 77
  • Bradicardia simptomatică, pauzele și blocul AV: indicațiile pentru stimulare cardiacă nu diferă de cele din alte boli CV; pacienților cu IC-FER care necesită stimulare ventriculară frecventă (bloc AV sau FA bradisistolică) și au disfuncție sistolică ar trebui să li se implanteze CRT mai degrabă decât un stimulator cardiac standard. pag. 77
  • Accidentul vascular cerebral: nu există date care să susțină o strategie de rutină de anticoagulare la pacienții cu IC-FER cu RS fără antecedente de FA paroxistică; pacienții cu tromb intraventricular sau cu risc trombotic ridicat (antecedente de embolie periferică, unii pacienți cu PPCM sau VS non-compact) ar trebui luați în considerare pentru anticoagulare. pag. 85
Alte comorbidități și grupuri speciale
  • Boala valvulară: intervenția TAVI sau SAVR este recomandată în stenoza aortică severă cu gradient înalt (I B), alegerea — echipa inimii (I C): SAVR la vârsta <75 ani și risc scăzut (<4%), TAVI la > 75 de ani sau risc ridicat (>8%); vasodilatatoarele cu prudenţă; ameliorarea simptomelor nu ar trebui să întârzie intervenţia. Regurgitarea aortică: inhibitorii SRAA pot fi utili, beta-blocantele cu prudență; repararea chirurgicală este recomandată la regurgitare severă și simptome de IC, indiferent de FEVS. Intervenția în stenoza aortică se recomandă la pacienții cu speranță de viață > 1 an. Stenoza aortică severă cu gradient înalt: aria valvei ≤1 cm², gradient mediu ≥40 mmHg; înainte de corecție trebuie excluse și corectate alte cauze ale stării de flux ridicat (anemie, hipertiroidism, șunturi arteriovenoase). Stenoza aortică cu debit scăzut și gradient scăzut — schema de mai jos. pag. 79pag. 80pag. 81pag. 83
  • Regurgitarea mitrală: primară — chirurgia, de preferință reparatorie, sau reparația percutanată la risc înalt; secundară — trimiterea timpurie către o echipă cardiacă multidisciplinară; repararea percutanată prin cliparea cuspelor: IIa B — la pacienţi atent selecţionaţi care îndeplinesc criteriile, IIb C — la cei extrem de simptomatici care nu îndeplinesc criteriile, pentru ameliorarea simptomelor (condițiile — în tabelul și schema de mai jos); CABG și chirurgia valvei mitrale la necesitatea revascularizării (IIa C). Regurgitarea tricuspidiană — diuretice, antagonişti neurohormonali; terapia transcateter și intervenția chirurgicală în cazuri selecte; chirurgia valvei tricuspide este recomandată la RT severă care necesită intervenție chirurgicală cardiacă pe partea stângă; ar trebui luată în considerare la RT moderată și dilatarea inelului tricuspidian care necesită intervenție chirurgicală pe partea stângă și la pacienții simptomatici cu RT sever izolat. pag. 81pag. 82pag. 83pag. 84
  • Diabetul zaharat: tratamentul IC este similar; modificările stilului de viaţă la toţi; metforminum este sigură (nu la eGFR mai mică de 30 ml/min/1,73 m2 sau afectare hepatică); sulfonilureicele trebuie evitate (contraindicate la eGFR < 30); tiazolidinedionele sunt contraindicate; inhibitorii SGLT2 sunt recomandați la DZ2 cu risc CV și la DZ2 și IC-FER (clasa I, nivelul A); insulina — în DZ tip1 și la neatingerea țintei în DZ2, cu monitorizarea agravării IC. Inhibitorii SGLT2 din Caseta 21 sunt marcați cu * — nu sunt înregistrați în Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor. pag. 85pag. 86
  • Insuficiența renală: la inițierea inhibitorilor SRAA, ARNI sau SGLT2 poate apărea o descreștere tranzitorie a funcției renale care nu presupune sistarea promptă; o creștere a creatininei de până la 50% de la nivelul recomandat (așa în protocol), atâta timp cât este mai mică de 266 µmol/L (3 mg/dL), sau o descreștere a funcției renale de până la 10% de la nivelul bazal cu eGFR mai mare de 25 ml/min/1,73 m2 poate fi acceptabilă; determinarea genezei este obligatorie (hipotensiune, deshidratare, IECA, ARA, AINS, stenoza arterelor renale). Nu există evidențe la eGFR mai mică de 30, 20 sau 15. pag. 86
  • Glanda tiroidă: evaluarea funcției la toți pacienții cu IC; corecția se recomandă la TSH mai mare de 10 mlU/L (așa în protocol), particular la vârsta mai mică de 70 ani; poate fi considerată la TSH 7-10 mlU/L (așa în protocol). pag. 87
  • Obezitatea: reducerea caloriilor și efortul fizic regulat au efect benefic la IC-FEP. Fragilitatea — tratament multifactorial (reabilitare fizică, suplimentare nutrițională, tratamentul comorbidităților); cașexia — pierderea masei corporale mai mare de 5% (în afara edemelor) în ultimile 12 luni sau mai puțin; cauzele non-cardiace trebuie investigate. pag. 87
  • Deficitul de fier și anemia: toți pacienții periodic testați — hemograma, feritina, TSAT (I C). Deficit de fier: feritina < 100 ng/ml sau 100-299 ng/ml cu TSAT < 20%. Carboximaltoza fierică i.v.: pacienții simptomatici cu FE mai mică de 45% (IIa A); pacienții simptomatici recent spitalizați cu FEVS < 50% (IIa B; nu este disponibil in RM). pag. 87pag. 88
  • COPD: spirometria — primă etapă de diagnostic; IECA, beta-adrenoblocantele şi ARA sunt recomandate; majoritatea tolerează beta-adrenoblocantele, deteriorarea uşoară a funcţiei pulmonare nu trebuie să inducă suspendarea imediată; astmul nu este contraindicație absolută pentru beta-blocantele cardioselective (bisoprololum, metoprololum, nebivololum) — titrare atentă cu doze mici. pag. 88
  • Disbalanța electrolitică: potasiul are relație în formă de „U” cu mortalitatea; hipokaliemia — inhibitorii SRAA, diureticele economisitoare de potasiu, suplimente de potasiu; hiperkaliemia — patiromer și zirconiu ciclosilicat. Hiponatriemia — restricția de fluide mai puțin de 800-1000 ml/24h; tolvaptan poate fi considerat în hiponatriemia persistentă cu congestie. pag. 88
  • Guta: allopurinolum este recomandat ca primă linie; AINS sunt relativ contraindicate. Disfuncția erectilă: inhibitorii de fosfodiesterază 5 (sildenafil, tadalafil) sunt în general siguri la IC compensată (în CMH cu LVOTO inhibitorii fosfodiesterazei de tip 5 trebuie evitați — vezi cardiomiopatiile mai jos). Depresia: ISRS pot fi utilizați; antidepresantele triciclice trebuiesc evitate. pag. 88pag. 89pag. 95
  • Cancerul: evaluarea anterior inițierii tratamentului anti-tumoral la risc crescut de cardiotoxicitate, de preferat de către un cardiolog cu interes în cardio-oncologie (I C); evaluare inițială a riscului CV la toți pacienții cu tratament potențial cardiotoxic (IIa C); IECA și un beta-blocant (de preferat carvedilol) la scăderea FEVS cu mai mult de 10% la o valoare mai mică de 50% în timpul tratamentului cu antracicline (IIa B). pag. 90
  • Sarcina: IECA, BRA, ARNI, MRA, ivabradina și inhibitorii SGLT2 sunt contraindicați și ar trebui stopați până la concepere, cu monitorizare clinică și ecocardiografică; beta blocantele continuate cu trecere la blocantele beta-1 selective (bisoprolol, metoprolol succinat); hidralazina, nitrații orali și metildopa pot fi inițiați. În FA — HGMM în primul și ultimul trimestru și antivitamina K (INR țintă) sau HGMM în trimestrul doi; NOAC de evitat. Cazurile mai ușoare — diuretice orale, beta-blocante, hidralazină și nitrați. PPCM: agenții adrenergici (dobutaminum, adrenalinum) pot avea efecte dăunătoare; la instabilitate hemodinamică se poate lua în considerare levosimendan sau SCM; implantarea LVAD ca punte spre transplant sau punte spre însănătoșire ar trebui luată în considerare în cazurile refractare de șoc cardiogen; bromocriptinum poate fi considerată (efectele nefavorabile: tromboza venoasă profundă și încetarea lactației), însoțită de anticoagulare profilactică (sau terapeutică). PPCM cu IC severă și șoc cardiogen care necesită suport inotropic și vasopresoare — transfer într-o unitate specializată cu SCM, LVAD sau TC; nașterea de urgență prin cezariană (indiferent de vârsta gestațională) ar trebui luată în considerare cu SCM imediat. Femeile însărcinate cu semne de IC acută necesită spitalizare de urgență; decizia de finisare a cursului sarcinii la patologia cardiacă severă — Consiliul comun al cardiologilor și obstetricienilor-ginecologi. pag. 93
  • Cardiomiopatii: tratamentul farmacologic actual al IC la pacienții cu CMD, CMH, CA (așa în protocol; în nota la tabelul cardiomiopatiei aritmogene CA = cardiomiopatie aritmogenă) nu diferă de managementul general al IC, cu excepția aspectelor specifice — vezi „Cardiomiopatii și alte situații speciale” mai jos; amiloidoza — tot acolo. Miocardita: tratamentul IC-FER în prezența disfuncției sistolice a VS; după stabilizare — terapia standard a IC pentru cel puțin 6 luni (vezi divergențele; tratamentul specific — mai jos). pag. 94pag. 96pag. 99
  • IC avansată: preparatele inotrope pot fi utilizate ca terapie paliativă; utilizarea intermitentă în ambulatoriu poate fi luată în considerare; în rezistența la diuretice — dublarea dozei de diuretic de ansă, apoi tiazide sau metolazonă; la lipsa răspunsului — trebuie luate în considerare TSR; ultrafiltrarea poate fi luată în considerare în rezistența la diuretice (clasele — în tabelul IC avansate de mai jos). Îngrijirea paliativă: dispneea — doze repetate de opioide (eficacitatea nedemonstrată), benzodiazepinele — terapie de a doua sau a treia linie, oxigen; durerea — opioide; anxietate și depresie — tratament convențional. pag. 61pag. 65
Boala cardiacă valvulară: recomandări și algoritmi
PatologiaRecomandăriClasăNivel
Stenoza aorticăIntervenția asupra valvei aortice, TAVI sau SAVR, este recomandată pacienților cu IC și stenoza aortică severă cu gradient înalt pentru a reduce mortalitatea și pentru a îmbunătăți simptomeleIB
Stenoza aorticăSe recomandă ca alegerea dintre TAVI și SAVR să fie făcută de echipa inimii, în funcție de preferințele și caracteristicile individuale ale pacientului, inclusiv vârsta, riscul chirurgical, aspectele clinice, anatomice și procedurale, cântărind riscul și beneficiile fiecărei abordăriIC
Regurgitarea mitrală secundarăIntervenția percutană de reparare a valvei mitrale prin cliparea cuspelor ar trebui luată în considerare la pacienți cu RMS atent selecționați, care nu sunt eligibili pentru intervenție chirurgicală și care nu necesită revascularizare coronariană, simptomatici în pofida terapiei farmacologice optime și care îndeplinesc criteriile de obținere a reducerii spitalizărilor pentru IC (d)IIaB
Regurgitarea mitrală secundarăLa pacienții cu IC, RMS severă și CAD care au nevoie de revascularizare, CABG și chirurgia valvei mitrale ar trebui să fie luată în considerareIIaC
Regurgitarea mitrală secundarăRepararea percutanată a valvei mitrale prin cliparea cuspelor poate fi luată în considerare pentru a îmbunătăți simptomele la pacienții atent selectați cu RMS, care nu sunt eligibili pentru intervenție chirurgicală și care nu au nevoie de revascularizare coronariană, care sunt extrem de simptomatici în ciuda TMO și nu îndeplinesc criteriile pentru reducerea spitalizărilorIIbC

d – Trebuie îndeplinite toate următoarele criterii: FEVS 20–50%, DTDVS <70 mm (așa în protocol; abrevierea nu este descifrată, în figură și în text — diametrul tele-sistolic al VS, vezi divergențele), presiunea sistolică pulmonară < 70 mmHg, absența disfuncției ventriculare drepte moderate sau severe sau RT severă, absența instabilității hemodinamice. pag. 83

  • Managementul regurgitării mitrale secundare la pacienții cu IC-FER: echipa inimii (clasa I). pag. 82
  • Necesită revascularizare coronariană — Da: risc chirurgical înalt → PCI (clasa IIb); CABG și repararea chirurgicală a valvei mitrale (clasa IIa). Pe schemă ambele variante sunt unite printr-o acoladă cu blocul „Risc chirurgical înalt”; schema nu precizează direct care variantă la ce risc. pag. 82
  • Necesită revascularizare — Nu, sau TMO incluzând CRT dacă este indicat — Da: persistența simptomelor de IC (clasa NYHA II-IV) și RMS importantă (moderat - severă sau severă, EROA ≥30 mm2). TMO — Nu: optimizarea TM şi implantare de CRT dacă sunt indicații (clasa I), apoi aceeași evaluare. pag. 82
  • Persistența simptomelor — Da: echipa inimii (clasa I): de considerat chirurgia dacă riscul este mic (clasa IIb); criterii clinice și ecocardiografice pentru repararea percutanată EE (c) — Da: repararea percutanată EE a valvei mitrale (clasa IIa); Nu: de considerat repararea percutanată EE pentru îmbunătățirea simptomelor, ca BTT sau pentru LVAD (clasa IIb), sau continuarea tratamentului, luați în considerare îngrijirea paliativă și/sau SCM sau TC, dacă este posibil. Persistența simptomelor — Nu: follow-up. pag. 82
  • c – Trebuie îndeplinite toate următoarele criterii: FEVS 20–50%, DTSVS < 70 mm, presiune pulmonară sistolică < 70 mmHg, absența disfuncției ventriculare drepte moderate sau severe sau a RT severe, absența instabilității hemodinamice. pag. 83
  • SA cu flux scăzut și gradient scăzut (a: aria valvei ≤ 1 cm², velocitate maximă jet < 4,0 m/s, gradient mediu < 40; indicele volumului indexat ≤ 35 ml/m²), FEVS < 50 % — Da: ecocardiografie cu dobutamină. Rezerva fluxului (c: creșterea indicelui volumului bătaie >20%) — Da → SA severă cu flux redus și gradient redus: Nu (e: creșterea ariei valvulare >1,0 cm²) — optimizarea terapiei medicamentoase (clasa I); Da (f: creșterea gradientului mediu la cel puțin 40 mmHg fără modificarea semnificativă a ariei) — echipa inimii (clasa I) → SAVR sau TAVI (clasa I). pag. 80pag. 81
  • FEVS < 50 % — Nu: criterii clinice și ecocardiografice (b); rezerva fluxului — Nu: de asemenea spre scorul de calciu la CT: înalt (d) — Da → echipa inimii (clasa I) → SAVR sau TAVI (clasa IIa); Nu → follow-up. pag. 80pag. 81
  • Pe schemă, în ambele ramuri de la „Da” pornesc două săgeți: prin echipa inimii și direct spre SAVR/TAVI; schema nu precizează când se alege calea directă. Alegerea (g): SAVR la vârsta < 75 ani și risc chirurgical scăzut (scor STS-PROM sau EuroSCORE II < 4%), TAVI la > 75 de ani sau risc chirurgical ridicat (>8%), în celelalte cazuri — echipa inimii. pag. 80pag. 81
  • b – vârsta > 70 de ani, simptome tipice fără alte explicații, hipertrofie ventriculară stângă sau funcție longitudinală redusă a VS, gradient mediu 30–40 mmHg, aria valvei ≤ 0,8 cm², indice al volumului vascular (așa în protocol) ≤ 35 ml/m² evaluat prin alte tehnici decât Doppler standard. d – SA este foarte probabil dacă scorul de calciu este ≥ 3000 la bărbați și ≥ 1600 la femei; probabilă — ≥ 2000 la bărbați și ≥ 1200 la femei; puțin probabilă — < 1600 la bărbați și < 800 la femei. pag. 81
Cardiomiopatii și alte situații speciale: tratament specific
  • CMD și CHN (cardiomiopatie non-dilatativă hipokinetică): opțiuni terapeutice — tratamentul pentru IC-FER. pag. 95
  • CMH cu LVOTO: evitați hipovolemia (deshidratarea), vasodilatatoarele arteriale şi venoase (nitrați și inhibitori ai fosfodiesterazei de tip 5) și digoxina; utilizați beta-blocante non-vasodilatoare sau verapamilul dacă beta-blocantele nu sunt tolerate sau sunt ineficiente; doze mici de diuretice de ansă sau tiazidice cu prudenţă, pentru a îmbunătăţi dispneea, evitând deshidratarea; tratamentul invaziv (ablaţia septală cu alcool sau miectomia septală), în centre cu experiență, poate fi considerat la LVOTO maxim în repaus sau provocat >50 mmHg, la pacienții simptomatici (clasa NYHA III-IV) în ciuda TMO. pag. 95pag. 96
  • CMH, simptomatici fără LVOTO: utilizarea cu precauție a diureticelor de ansă sau tiazidice în doză mică, evitând hipovolemia; verapamil/diltiazem dacă FEVS >50% și beta-blocantele nu sunt tolerate sau sunt ineficiente. pag. 96
  • CMH — a se considera implantarea ICD dacă: istoric familial de moarte subită cardiacă la una sau mai multe rude de gradul I sub 40 de ani sau moarte subită cardiacă la o rudă de gradul I cu CMH confirmată la orice vârstă; tahicardie ventriculară nesusținută; sincopă inexplicabilă. Boala Anderson-Fabry — terapia de substituție enzimatică (deficit de alfa-galactozidază A). pag. 96
  • Cardiomiopatia aritmogenă: tratamentul pentru IC-FER conform protocolului; sporturile de competiție ar trebui evitate, limitați activitățile la activități în timpul liber; la aritmii ventriculare — beta-blocantele titrate până la doza maxim tolerată ca terapie de primă linie; amiodarona poate fi luată în considerare suplimentar la beta-blocante sau dacă acestea sunt contraindicate sau nu sunt tolerate; implantarea ICD este indicată dacă există istoric de stop cardiac resuscitat sau tahicardie ventriculară susținută și/sau instabilă hemodinamic. pag. 96
  • Miocardita acută (Tabelul 48): terapia pentru IC trebuie inițiată dacă disfuncția sistolică a VS este prezentă inițial și continuată cel puțin 6 luni după recuperarea funcțională completă (FE>50%); imunosupresia este recomandată pentru cel puțin 6-12 luni cu dovezi clinice sau BEM care indică boală autoimună, inclusiv miocardita cu celule gigante, vasculita sau sarcoidoza; fără astfel de dovezi imunosupresia nu este recomandată în mod obișnuit; administrarea empirică de corticosteroizi i.v. poate fi luată în considerare la suspiciune înaltă de miocardită mediată imun, mai ales complicată cu IC acută, aritmii maligne și/sau bloc AV de grad înalt; activităţile sportive intense evitate cât sunt prezente simptomele, enzimele crescute sau modificările ECG/imagistice şi cel puţin 6 luni de la recuperarea completă; urmărirea anuală, cel puțin 4 ani, cu ECG și ecocardiografie (CMD până la 20% din cazuri). pag. 100
  • Miocardita, Figura 21: istoric clinic, semne și simptome, ECG, teste de laborator, RMC, CTCA/CAG (pentru a exclude CAD și SCA; în nota figurii SCA = stenoza arterelor coronare — așa în protocol); tratamentul CAD dacă este prezentă și indicată → tratamentul IC → stabilizare clinică: DA — tratamentul de susținere în IC; NU — săgeata duce spre „A se considera SCM” și continuă spre blocul „BEM dacă există dubii referitor la diagnostic” (schema nu precizează cum se interpretează această ramificare). Suspiciune: boli autoimune, infecțioase, toxice → BEM dacă există dubii referitor la diagnostic → a se considera terapia de imunosupresie sau antiinfecțioasă. pag. 100
  • Amiloidoza: menținerea euvolemiei; la simptome de IC — un diuretic de ansă, posibil cu ARM (hipotensiunea ortostatică poate provoca intoleranță); beta-blocantele, preparatele digitalice, IECA, BRA sau ARNI pot să nu fie bine tolerate din cauza hipotensiunii, locul lor este neelucidat, retragerea lor trebuie adesea luată în considerare din cauza hipotensiunii și/sau bradicardiei; BCC ar trebui de evitat; pacienții cu AC și antecedente de FA ar trebui să primească anticoagulante (nu există dovezi în ritm sinusal); amiodarona este antiaritmicul de preferință. pag. 102pag. 103
  • Amiloidoza, Figura 22: hematologie normală, asimilare de gradul 1-2 → ATTR → consiliere genetică → tafamidis (clasa I); luați în considerare patisiran sau inotersen dacă e ATTR și polineuropatie. Ramura vecină a schemei: hematologie normală, asimilare de gradul 1 → confirmare histologică pentru diagnostic (biopsie cardiacă sau abdominală) (așa în protocol: asimilarea de gradul 1 cu hematologie normală intră în două ramuri ale schemei — „asimilare de gradul 1” → confirmare histologică și „asimilare de gradul 1-2” → ATTR → tafamidis; schema nu precizează care ramură se aplică la gradul 1, vezi divergențele). Toate ramurile schemei de diagnostic — în răspunsul „Diagnostic”. Tabelul 50: tafamidis este recomandat la ATTR ereditar dovedit genetic și clasa I sau II NYHA (I B) și la ATTR tip sălbatic și clasa I sau II NYHA (I B) pentru reducerea simptomelor, spitalizării de cauză CV și mortalității. pag. 102pag. 103
  • CMP cu supraîncărcare cu fier: prevenirea — chelatori de fier (deferoxamină, deferipronă, deferasirox); CMSF stabilită poate fi complet tratată prin intensificarea şi combinarea terapiei de chelare a fierului. pag. 103
  • BCCA cu IC cronică — îndrumați către un centru specializat; până la transfer: urmați ghidurile actuale pentru tratamentul medical al IC; sacubitril/valsartan poate scădea morbiditatea, dar nu se poate face nicio recomandare; comorbiditățile (diabetul zaharat, FA, apneea în somn de tip central, deficitul de fier, cașexia) — conform recomandărilor din document; în circulaţia biventriculară cu VS sistemic afectat — terapia convenţională a IC, la fel la pacienţii simptomatici cu VD sistemic disfuncţional; diureticele sunt recomandate pentru controlul retenției hidrice; la ventricul unic în circulaţie Fontan sau şunt persistent dreapta-stânga tratamentul trebuie întotdeauna iniţiat cu atenţie (echilibrul labil al preîncărcării şi postîncărcării sistemice); CRT poate fi o opțiune, dar dovezi privind indicaţiile lipsesc; IC acută — într-un centru specializat (inotropice, oxigenare prin membrane extracorporale, „bridging”); evaluarea periodică pentru transplant într-un centru cu expertiză în BCCA; dispozitivele de asistenţă ventriculară — până la transplant, la pacienţii selectaţi — ca singură terapie. pag. 103pag. 104
Non-compactarea ventriculului stâng și boala atrială: management
  • NCVS nu se tratează ca o entitate separată, dar ca o prezentare separată rară a susceptibilității genetice fie la CMH, fie la CMD (managementul CMH și CMD — mai sus în acest răspuns).
  • Boala atrială este o țintă terapeutică emergentă în prevenirea FA, tromboembolismului sistemic și poate IC-FEP. Deoarece boala atrială pare să rezulte din intersecția factorilor de risc comuni și a comorbidităților care predispun atât la FA cât și la IC, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, obezitatea, fumatul și inactivitatea fizică pot fi de o importanță capitală pentru dezvoltarea sa.
  • Managementul efectiv al IC și FA, precum și tratamentul regurgitării mitrale, poate fi, de asemenea, important pentru a contracara progresia bolii atriale (în protocol — trimiteri la secțiile 12.1.1 și 12.3.3, așa în protocol: secții cu aceste numere despre FA și regurgitarea mitrală nu există în protocol; managementul FA și al valvulopatiilor — mai sus în acest răspuns).
Algoritm pentru tratamentul pacienților cu IC avansată (Figura 13)
  • Algoritmul poate fi aplicat la toți pacienții cu IC avansată definită conform criteriilor ESC/HFA, cu excepția CMH, CA (așa în protocol; în nota figurii este descifrată doar AC — amiloidoză cardiacă), a furtunii electrice, bolilor congenitale, anginei refractare. pag. 59
  • INTERMACS 1, INTERMACS 2 și INTERMACS 3-4 → SCM termen scurt (clasa IIa). pag. 59
  • După SCM pe termen scurt schema are trei ieșiri: prezența unei patologii severe cerebrale sau a unui organ periferic → retragerea SCM; restabilirea funcției cardiace sau cerebrale → deconectarea SCM; SCM termen scurt (clasa IIa) cu restabilirea funcției cerebrale sau a unui organ → contraindicații pentru TC. pag. 59
  • INTERMACS 3-4 — de asemenea săgeată directă spre contraindicații pentru TC. pag. 59
  • INTERMACS >4 ambulatoriu stabil → risc înalt → săgeți spre contraindicații pentru TC și spre blocul „terapia IC avansate poate fi diferită”. Risc înalt (nota b, descifrată sub figura următoare): spitalizări recurente, disfuncție progresivă de organ, congestie refractară, incapacitatea de a efectua test cardiopulmonar sau consum maxim de oxigen <12 mL/min/kg sau <50% din valoarea prezisă. pag. 59pag. 60
  • De la blocul „contraindicații pentru TC” săgețile duc spre blocul „potențial reversibil” și spre blocul „includere în lista TC sau excludere în cazul ameliorării semnificative” (clasa I); de la blocul „potențial reversibil” — săgeți spre LVAD-DT (LVAD – terapie de destinație, clasa IIa) și spre LVAD-BTC (LVAD – punte către candidatură, clasa IIa). pag. 59
  • LVAD-BTC → contraindicații relative → săgeți spre LVAD-DT și spre includerea în lista TC. pag. 59
  • Săgețile schemei nu sunt marcate „DA/NU”: schema nu precizează care cale corespunde prezenței sau absenței contraindicațiilor pentru TC și reversibilității. pag. 59
  • Pacienții cu contraindicații pentru SCM sau TC trebuie luați în considerare pentru îngrijiri paliative. pag. 59
Recomandări pentru tratamentul pacienților cu IC avansată
RecomandăriClasaNivel
Pacienţii consideraţi eligibili pentru SCM* (*nu este disponibil în RM) pe termen lung trebuie să fie complianţi, să aibă capacitatea de a manipula dispozitivul şi suport psihosocialIC
Transplantul cardiac* (*nu este disponibil în RM) este recomandat pentru pacienții cu IC avansata, refractari la terapie medicală/dispozitiv medical și care nu au contraindicații absoluteIC
SCM* (*nu este disponibil în RM) pe termen lung trebuie luată în considerare la pacienți cu IC- FER avansată în pofida terapiei medicale și cu dispozitive optime; nu este eligibil pentru transplant cardiac sau alte opțiuni chirurgicale, fără disfuncție ventriculară dreaptă severă, pentru a reduce riscul de deces și ameliorarea simptomelorIIaA
SCM pe termen lung trebuie luat în considerare la pacienți cu IC cu FER avansată refractari la tratament medical sau cu dispozitive ca o cale de premediere pentru transplant cardiac pentru ameliorarea simptomelor și reducere a riscului de spitalizare din motivul IC și riscului de moarte prematurăIIaB
Trebuie luată în considerare terapia de substituție renală la pacienţii cu supraîncărcare de volum refractar şi insuficiență renală în stadiu terminalIIaC
Medicaţia inotropă şi/sau vasopresoare ar putea fi luată în considerare la pacienţii cu debit cardiac scăzut şi cu hipoperfuzie de organe, ca şi punte spre SCM sau transplant cardiacIIbC
Ultrafiltrarea* (*nu este disponibil în RM) ar putea fi luată în considerare în caz de supraîncărcare volemică refractară la tratamentul diureticIIbC
  • Componentele cheie ale serviciului de îngrijire paliativă în IC avansată: concentrarea pe îmbunătăţirea şi menţinerea QOL pacientului şi a familiei acestuia, precum şi conştientizarea posibilităţii decesului; evaluarea frecventă a simptomelor (inclusiv dispneea sau durerea) datorate IC avansate şi a altor comorbidităţi şi ameliorarea lor; facilitarea accesului pacientului şi/sau familiei la suport psihologic şi spiritual în funcţie de nevoie; planificarea îngrijirilor, luând în considerare preferinţele legate de locul decesului, precum şi posibilitatea resuscitării (inclusiv dezactivarea ICD sau a SCM pe termen lung — decizia unei echipe multidisciplinare). Cui se ia în considerare îngrijirea paliativă — în răspunsul despre trimitere.
Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Secvența inițierii medicamentelor de bază
B.2: toți pacienții cu disfuncție sistolică a VS necesită inițierea IECA/ARA; după ajustarea dozelor de IECA/ARA, pacienții simptomatici necesită inițierea beta-adrenoblocantelor; antagoniștii aldosteronului — la IC simptomatică și disfuncție severă a VS pag. 22pag. 23Sumarul și C.2.4.2: cele 4 clase trebuie inițiate cât mai repede, de la secvențial la titrare rapidă; IECA și beta-blocantele pot fi inițiate concomitent; ARM (I A) pentru toți pacienții cu IC-FER pag. 4pag. 5pag. 39pag. 40pag. 41
Locul ARNI
Tabelul 10 și Caseta 4: sacubitril/valsartan pentru substituirea IECA (I B); ARNI poate fi luat în considerare și drept terapie de primă linie pag. 39pag. 41Ghidul pacientului: se administrează în formele grave de IC, după o perioadă de tratament cu IECA sau cu sartane în cazul lipsei efectului pag. 116
Indicația inhibitorilor SGLT2
Textul principal: tuturor pacienţilor cu IC-FER, indiferent dacă suferă sau nu de diabet zaharat pag. 39pag. 41Ghidul pacientului: efect de scădere suplimentară a mortalității pacienților cu insuficiență cardiacă și diabet zaharat pag. 117
Clasa de recomandare a ICD pentru prevenția primară în etiologia ischemică
Sumarul recomandărilor: prevenţia primară cu ICD în cardiomiopatia ischemică este terapia recomandată de clasa IIa pag. 5Tabelul 13 și Figura 11: ICD în etiologia ischemică (CF II-III NYHA, FEVS≤35% în ciuda tratamentului optim ≥3 luni) — clasa I, nivel A; etiologia non-ischemică — clasa IIa. Figura 3: ischemic — clasa I, clasa pentru non-ischemic nu se citește (text trunchiat) pag. 27pag. 43pag. 45
Pragul FCC pentru ivabradină
Tabelul 12 și algoritmul SCC: FCC ≥ 70 b.p.m. pag. 41pag. 77pag. 78Figura 11 și Figura 12: RS cu FCC>70 pag. 43pag. 44
Anticoagulantele orale în FA
C.2.14.1 și Tabelul 37: DOAC sunt preferate față de AVK (I A); excepțiile privind stenoza mitrală diferă între text și tabel — vezi divergența separată pag. 73pag. 76Ghidul pacientului: în Moldova, anticoagulantele orale sunt Warfarina şi acenocumarolul; nivelul anticoagulării se verifică obligatoriu prin INR pag. 117
Indicațiile fierului i.v. după FE
Tabelul 36: carboximaltoza ferică la deficitul de fier — fără prag de FE (IIa B) pag. 73Tabelul 40: FE mai mică de 45% (IIa A); recent spitalizați cu FEVS < 50% (IIa B) pag. 87pag. 88
Durata terapiei standard a IC în miocardită
Textul: după stabilizare, terapia standard a IC pentru cel puțin 6 luni pag. 99Tabelul 48: continuată cel puțin 6 luni după recuperarea funcțională completă (FE>50%) pag. 100
Limitarea sării
B.1: la pacienții cu IC CF II-IV NYHA, stadiul C și D este obligatoriu limitarea consumului de sare de bucătărie (pînă la 6 g/zi) pag. 20Tabelul 22: evitând excesul de sare (>5 g/zi); Ghidul pacientului: aportul de sare zilnic nu trebuie să depăşească 3 g pag. 53pag. 115
Restricția de lichide
B.1: la CF II-IV NYHA, stadiul C și D este obligatoriu limitarea consumului de lichide (pînă la 1,5 -2,0 l/zi) pag. 20Tabelul 22: restricția de fluide la 1,5-2 L/zi se poate lua în considerare la IC severă/hiponatremie; Caseta 27: restricția de fluide mai puțin de 800-1000 ml/24h în hiponatriemie; Ghidul pacientului: raţia zilnică este de aproximativ 1,5-2 litri pe zi pag. 53pag. 88pag. 115
Alcoolul
B.1: la CF II-IV NYHA, stadiul C și D este interzis consumul de alcool pag. 20Tabelul 22: abstinența sau evitarea consumului excesiv, 2 unităţi pe zi la bărbaţi şi 1 unitate pe zi la femei; Ghidul pacientului: nu trebuie să depăşească 100-125 ml vin sec pe zi sau o bere pag. 53pag. 54pag. 115
Pragul creșterii în greutate
B.1 și Tabelul 22: adăugarea bruscă a greutăţii (>2 kg în 3 zile) pag. 20pag. 54Tabelul 7: majorarea masei corporale (>2 kg/pe săptămână); Ghidul pacientului: creşterea în greutate mai mult de 2,5-3 kg într-o săptămână pag. 36pag. 118
Clasele CRT în RS și FEVS ≤35%: morfologia QRS
Figura 3: Ritm sinusal și FEVS≤35% și QRS≥130ms: QRS≥150ms (Clasa I), QRS 130-149 ms (Clasa IIa) pag. 27Tabelul 14 și Figura 11: BRS ≥150 ms — I A; BRS 130-149 ms — IIa B; non-BRS ≥150 ms — IIa B; non-BRS 130-149 ms — IIb B pag. 43pag. 46pag. 47
Pragul deficitului de fier pentru carboximaltoza ferică
Figura 12: Feritina < 100 sau TSAT<20% pag. 44Tabelul 36 și Tabelul 40: feritina serică <100 ng/mL sau feritina serică 100 - 299 ng/mL cu TSAT <20% pag. 73pag. 87pag. 88
Digoxina în FA: ordinea
B.2: Pacienţii cu FA au indicaţii pentru administrarea Digoxinei cu scop de reducere a ratei ventriculare pag. 23Tabelul 37 și textul: beta-blocantele (IIa B); digoxina (IIa C) când frecvența ventriculară rămâne înaltă, în ciuda beta-blocantelor sau când acestea sunt contraindicate sau nu sunt tolerate; Figura 15: beta-blocante sau digoxin/digitoxin sau amiodarona (fiecare IIa) pag. 74pag. 75pag. 76
Dozele mici de rivaroxaban (2,5 mg de două ori pe zi): pentru cine
C.2.14.2: dozele mici de rivaroxaban [2,5 mg de două ori pe zi] pot fi luate în considerare la pacienții cu SCC (sau boală arterială periferică) și IC, FEVS >40% și RS, atunci când prezintă risc crescut de accident vascular cerebral și risc hemoragic scăzut pag. 77Accidentul vascular cerebral: după fraza despre pacienții cu IC-FER cu RS — dozele mici de rivaroxabanum pot fi luate în considerare la pacienții cu SCC concomitent sau boală arterială periferică, un risc ridicat de accident vascular cerebral și fără risc hemoragic major pag. 85
Criteriul dimensiunii VS pentru repararea percutanată EE a valvei mitrale
Figura 18 (nota c): DTSVS < 70 mm; textul: LVESD <70 mm pag. 83pag. 84Tabelul 39 (nota d): DTDVS <70 mm pag. 83
SCM pe termen scurt: la ce profiluri INTERMACS și cu ce forță
C.2.12.4: SCM pe termen scurt trebuie utilizat la pacienții cu profilurile INTERMACS 1 sau 2 ca punte către o decizie, punte către recuperare, punte către punte pag. 61Figura 13: INTERMACS 1, INTERMACS 2 și INTERMACS 3-4 → SCM termen scurt (clasa IIa) pag. 59
DOAC în FA: ce stenoză mitrală exclude DOAC
Textul secțiunii FA: DOAC sunt preferate pentru prevenirea evenimentelor trombembolice la pacienții cu FA și fără stenoză de valvă mitrală severă și/sau proteză valvulară mecanică pag. 73Tabelul 37: DOAC sunt recomandate ca fiind preferate față de AVK la pacienții cu IC, exceptând pacienții cu stenoza mitrală moderată sau severă sau proteze valvulare mecanice (I A) pag. 76
Amiloidoza cardiacă: unde duce asimilarea de gradul 1 cu hematologie normală
Ramura „Hematologie normală, asimilare de gradul 1” → confirmare histologică pentru diagnostic (cardiac/extracardiac) pag. 102Ramura „Hematologie normală, asimilare de gradul 1-2” → ATTR → consiliere genetică → tafamidis (clasa I), fără confirmare histologică pag. 102
Verificat pe paginile protocolului
Medicamente și dozetabel · 14 puncte2 diferențe
Dozele în IC-FER: de inițiere și țintă
MedicamentDoza de inițiereDoza țintă
IECA: Captoprilum (a)6,25mg x 3 ori/zi6,25mg x 3 ori/zi (așa în protocol: doza țintă egală cu doza de inițiere)
IECA: Enalaprilum2,5mg x 2 ori/zi10-20mg x 2 ori/zi
IECA: Lisinoprilum (b)2,5-5mg o dată/zi20-35mg o dată/zi
IECA: Ramiprilum2,5mg x 2 ori/zi5mg x 2 ori/zi
IECA: Trandolaprilum (a; nu este disponibil in RM)0,5mg o dată/zi4mg o dată/zi
ARNI: Sacubitril/valsartanum49/51mg x 2 ori/zi (c)97/103mg x 2 ori/zi
Beta-blocante: Bisoprololum1,25mg o dată/zi10mg o dată/zi
Beta-blocante: Carvedilolum3,125mg x 2 ori/zi25mg x 2 ori/zi (e)
Beta-blocante: Metoprololum succinat (nu este disponibil in RM)12,5-25mg o dată/zi200mg o dată/zi
Beta-blocante: Nebivololum (d)1,25mg o dată/zi10mg o dată/zi
ARM: Eplerenonum25mg o dată/zi50mg o dată/zi
ARM: Spironolactonum25mg o dată/zi (f)50mg o dată/zi
Inhibitorii de SGLT2: Dapagliflozinum10mg o dată/zi10mg o dată/zi
Inhibitorii de SGLT2: Empagliflozinum (nu este disponibil in RM)10mg o dată/zi10mg o dată/zi
Alte medicamente: Candesartanum4mg o dată/zi32mg o dată/zi
Alte medicamente: Losartanum50mg o dată/zi150mg o dată/zi
Alte medicamente: Valsartanum40mg x 2 ori/zi160mg x 2 ori/zi
Alte medicamente: Ivabradinum5mg x 2 ori/zi7,5mg x 2 ori/zi
Alte medicamente: Vericiguatum (nu este disponibil in RM)2,5mg o dată/zi10mg o dată/zi
Alte medicamente: Digoxinum62,5mcg o dată/zi250mcg o dată/zi
Alte medicamente: Hidralazină (nu este disponibil in RM) / Isosorbidi dinitras37,5mg x 3 ori/zi / 20mg x 3 ori/zi75mg x 3 ori/zi / 40mg x 3 ori/zi
  • a - IECA a cărui doză țintă recomandată provine din trialuri cu pacienți post-infarct miocardic.
  • b - doza mai mare s-a dovedit a fi mai eficientă în reducerea morbidității și mortalității, dar nu sunt trialuri suficiente, iar doza optimă este neclară.
  • c - opțional, doza de inițiere a sacubitril/valsartan poate fi mai mică - 24/26 x 2 ori/zi la pacienții cu antecedente de hipotensiune arterială simptomatică.
  • d - medicamente care nu s-au dovedit a fi eficiente în reducerea mortalității cardiovasculare și de orice cauză.
  • e - o doză maximă de 50 mg x 2 ori/zi poate fi administrată la pacienții cu masa corporală mai mare de 85kg.
  • f - opțional, doza de inițiere a spironolactonei poate fi 12,5mg la pacienții la care se impun precauții din motivul statutului renal și hiperkaliemiei.
Furosemid în IC acută
  • Pacient fără diuretic de ansă oral: ≥20-40 mg de furosemid i.v.
  • Pacient pe diuretic de ansă oral: „Doza orală de 1-2 ori pe zi i.v.” (așa în protocol).
  • Sodiu în urina spot după 2 ore ≥50-70 mEq/L; debitul urinar după 6 ore ≥100-150 mL/oră.
  • Da — repetarea dozei similare fiecare 12 ore i.v.; Nu — dublarea dozei i.v. până la cea maximală.
  • Reevaluare după aceleași criterii: Da — continuați până la descongestionarea completă; Nu — terapia diuretică combinată (adăugarea unui diuretic cu loc de acțiune diferit, de ex. tiazidele sau metolazona sau acetazolamida).
  • Verificarea creatininei și electroliților în ser cel puțin o dată în 24 ore.
  • Doza zilnică maximă pentru diuretic de ansă — până la 400-600 mg de furosemid i.v; doza de 1000 mg/zi i.v. poate fi luată în considerare în insuficiența renală severă.
Vasodilatatoarele intravenoase în ICA
VasodilatatorDozaReacţii adverseAlte
NitroglicerinumIniţial 10 - 20 µg/min, apoi crescând până la 200 µg/minHipotensiune arterială, cefaleeToleranţă la administrare continuă
Isosorbidi dinitrasIniţial 1 mg/oră, apoi crescând până la 10 mg/orăHipotensiune arterială, cefaleeToleranţă la administrare continuă
Nitroprusiat natrii0,3-5 µg/kg/min, apoi crescând până la 5 µg/kg/min (așa în protocol)Hipotensiune arterială, toxicitate cu izocianați (așa în protocol)Fotosensibilitate
Medicația inotrop pozitivă și/sau vasopresoare în ICA
MedicamentulBolusRata de perfuzie i.v.
DobutaminumNu2-20 µg/kg/min (β+)
DopaminumNu<3 µg/kg/min: efect renal (δ+); 3-5 µg/kg/min: inotrop (β+); >5 µg/kg/min: β+, vasopresor (α+)
Milrinonum25-75 µg/kg in 10-20 min0,375-0,75 µg/kg/min
Enoximonum0,5-1,0 µg/kg în 5-10 min (așa în protocol)5-20 µg/kg/min
Levosimendanum12-14 µg/kg in 10 min0,1 µg/kg/min; se poate scade la 0,05 sau creşte la 0,2 µg/kg/min
NorepinefrinumNu0,2-1 µg/kg/min
Epinefrinum1 mg i.v. in resuscitare, se poate repeta la 3-5 min0,05-0,5 µg/kg/min
Alte doze din protocol
  • Rivaroxaban [2,5 mg de două ori pe zi] poate fi luat în considerare la SCC (sau boală arterială periferică) și IC, FEVS >40% și RS, cu risc crescut de AVC și risc hemoragic scăzut. În secțiunea privind accidentul vascular cerebral condiția este formulată diferit — vezi divergențele.
Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Disponibilitatea dapagliflozinei în RM
Tabelul 11: Dapagliflozinum fără asterisc (doar Empagliflozinum* nu este disponibil in RM); resursele AMP includ Dapaglifozinum pag. 40pag. 105Tabelul 19 și Caseta 21: dapagliflozinum* — nu este înregistrat în Nomenclatorul de Stat al Medicamentului pag. 49pag. 86
Dozele mici de rivaroxaban (2,5 mg de două ori pe zi): pentru cine
C.2.14.2: dozele mici de rivaroxaban [2,5 mg de două ori pe zi] pot fi luate în considerare la pacienții cu SCC (sau boală arterială periferică) și IC, FEVS >40% și RS, atunci când prezintă risc crescut de accident vascular cerebral și risc hemoragic scăzut pag. 77Accidentul vascular cerebral: după fraza despre pacienții cu IC-FER cu RS — dozele mici de rivaroxabanum pot fi luate în considerare la pacienții cu SCC concomitent sau boală arterială periferică, un risc ridicat de accident vascular cerebral și fără risc hemoragic major pag. 85
Verificat pe paginile protocolului
Medicamente compensate (CNAM)tabel1 diferență
  • Bisoprololum
    CNAM: Parțial0,86–1,32 MDL/unit.

    Beta-blocant în IC-FER (I A): 1,25 → 10mg o dată/zi; cardioselectiv în COPD/astm; în sarcină — trecere la beta-1 selective pag. 39pag. 40pag. 88pag. 93

    Fișa medicamentului →
  • Carvedilolum
    CNAM: Parțial0,84–1,82 MDL/unit.

    Beta-blocant în IC-FER (I A): 3,125 → 25mg x 2 ori/zi (până la 50 mg x 2 ori/zi la masa >85kg); de preferat cu IECA în disfuncția VS la antracicline (IIa B) pag. 39pag. 40pag. 90

    Fișa medicamentului →
  • Dapagliflozinum
    CNAM: Parțial12,56 MDL/unit.

    Inhibitor SGLT2 în IC-FER la toți pacienții pe IECA/ARNI + beta-blocant + ARM, indiferent de DZ (I A): 10mg o dată/zi; în diabet zaharat cu risc înalt pentru boală CV sau cu patologie CV stabilită — prevenirea spitalizărilor din cauza IC (I A); în Caseta 21 — la DZ2 cu risc de evenimente CV și la DZ2 și IC-FER (I A) pag. 39pag. 40pag. 49pag. 86

    Fișa medicamentului →
  • Digoxinum
    CNAM: Parțial0,31 MDL/unit.

    În IC-FER în RS în ciuda terapiei de bază — reducerea spitalizărilor (IIb B): 62,5 → 250mcg o dată/zi; în FA — controlul frecvenței când rămâne înaltă pe beta-blocante sau acestea sunt contraindicate (IIa C); în ICA cu FA — i.v.; prudență la femei, vârstnici, subiecți fragili, malnutriți și cu hipokaliemie pag. 21pag. 40pag. 42pag. 43pag. 76

    Fișa medicamentului →
  • Enalaprilum
    CNAM: Parțial0,69–1,49 MDL/unit.

    IECA în IC-FER (I A): 2,5mg x 2 ori/zi → 10-20mg x 2 ori/zi pag. 39pag. 40

    Fișa medicamentului →
  • Losartanum
    CNAM: Parțial1,17–2,35 MDL/unit.

    BRA la intoleranța IECA sau ARNI (I B): 50 → 150mg o dată/zi; în IC-FEUR poate fi luat în considerare (IIb C) pag. 40pag. 41pag. 47

    Fișa medicamentului →
  • Nebivololum
    CNAM: Parțial1,53 MDL/unit.

    Beta-blocant în IC-FER: 1,25 → 10mg o dată/zi; nu s-a dovedit eficient în reducerea mortalității CV și de orice cauză; cardioselectiv în COPD/astm pag. 40pag. 88

    Fișa medicamentului →
  • Ramiprilum
    CNAM: Parțial1,00–1,42 MDL/unit.

    IECA în IC-FER (I A): 2,5mg x 2 ori/zi → 5mg x 2 ori/zi pag. 39pag. 40

    Fișa medicamentului →
  • Spironolactonum
    CNAM: Parțial1,78–2,06 MDL/unit.

    ARM în IC-FER (I A): 25 (12,5 la precauții renale și hiperkaliemie) → 50mg o dată/zi; prudență la insuficiență renală și K > 5,0 mmol/L; contraindicat în sarcină pag. 39pag. 40pag. 41pag. 93

    Fișa medicamentului →
Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Disponibilitatea dapagliflozinei
Tabelul 11: fără asterisc pag. 40Tabelul 19 și Caseta 21: nu este înregistrat în Nomenclatorul de Stat pag. 49pag. 86
Verificat pe paginile protocolului

Urgențe și direcționare

IC acută: conduita la etapa prespitaliceascătabel · 37 puncte4 diferențe
Nivelul primar și de urgență
  • Toţi pacienţii cu ICA suspectă (nou instalată, exacerbare sau decompensare a IC cronice) necesită spitalizare urgentă și transportare în staţionar (obligatoriu). pag. 19pag. 20pag. 23
  • Acordarea primului ajutor se efectuează în dependenţă de sindromul clinic predominant. pag. 19pag. 23
  • Se recomandă oxigenoterapie. pag. 19
  • În lipsa hipotensiunii — Nitroglicerinum sublingual (nitraţi sublingual). pag. 19pag. 21
  • Diuretice de ansă: infuzie i.v. (Figura 10); se admite administrarea per os sau i.v. pag. 19pag. 21
  • În hipotensiune (TAs < 90 mm Hg) – perfuzie de Dobutaminum (2-20 µg/kg/min) sau Dopaminum (3-5 µg/kg/min: inotrop, >5 µg/kg/min: vasopresor). pag. 19pag. 72
  • În caz de răspuns insuficient – perfuzie de preparate vasoconstrictoare: Epinephrinum (0,05-0,5 µg/kg/min) sau Norepinefrinum (0,2-1 µg/kg/min). pag. 19pag. 72
  • În caz de FA se recomandă administrarea i.v. a Digoxinum cu scop de reducere a ratei ventriculare. pag. 21
Etapa pre-spital
  • Monitorizare non-invazivă: pulsoximetria, TA, frecvența cardiacă, frecvența respiratorie și ECG continuu, instituită în câteva minute de la contact și în ambulanță, dacă este posibil.
  • Oxigenoterapia — în cazul saturației de oxigen <90%.
  • La detresă respiratorie (frecvență respiratorie >25/min, saturația de oxigen <90%) trebuie iniţiată ventilaţia non-invazivă.
  • Pacientul ar trebui transferat cât mai rapid la un centru medical.
Managementul inițial
  • Faza urgentă: şoc cardiogenic sau/și insuficiență respiratorie → suport farmacologic, suport ventilator, suport mecanic circulator. pag. 33
  • Faza imediată (primele 60 – 120 minute): C sindrom coronar acut, H urgenţa hipertensivă, A aritmii, M complicaţii mecanice acute, P embolismul pulmonar, I infecții, T tamponada → inițierea imediată a tratamentului specific. Nu — tratament specific ulterior conform manifestărilor clinice. pag. 33
  • Edem pulmonar acut: dispnee cu ortopnee, insuficiență respiratorie (hipoxemie-hipercapnie), tahipnee (>25 respirații/min) și respirație forțată; tratament — oxigen (presiune pozitivă continuă, ventilație non-invazivă, canulă nazală cu debit mare), diuretice i.v., vasodilatatoare i.v. dacă TA sistolică este mare. În unele cazuri de IC avansată, edemul pulmonar acut poate fi asociat cu debit cardiac scăzut și, în acest caz, inotropii, vasopresorii și/sau suportul mecanic circulator sunt indicate pentru restabilirea perfuziei organelor interne. pag. 68pag. 69
  • Șocul cardiogen: semne clinice de hipoperfuzie — extremitățile transpirate reci, oligurie, confuzie mentală, amețeli, volumul redus al pulsului; hipoperfuzia nu este întotdeauna însoțită de hipotensiune arterială. pag. 69
Cauze şi factori precipitanţi ai ICA
  • Sindromul coronar acut.
  • Tahiaritmii (tahicardie ventriculară, fibrilaţie sau flutter atrial).
  • Urgența hipertensivă.
  • Infecții (pneumonia, endocardita infecțioasă, septicemia).
  • Non-aderența la terapia medicamentoasă sau la regimul de consum de lichide și sare.
  • Bradiaritmia.
  • Consumul de alcool și drogurilor recreaționale.
  • Administrarea unor medicamente (antiinflamatorii nesteroidiene, corticosteroide, medicamente cu efect inotrop negativ, chimioterapia).
  • Exacerbarea bronhopneumopatiei cronice obstructive.
  • Embolismul pulmonar.
  • Intervențiile chirurgicale și complicațiile peri-operatorii.
  • Creșterea activității simpatice, cardiomiopatia indusă de stres.
  • Tulburări metabolice/hormonale (disfuncția glandei tiroide, cetoacidoza diabetică, disfuncția adrenalică).
  • Anemia severă.
  • Anomalii legate de sarcină și peripartum.
  • Accidentul vascular cerebral.
  • Complicații mecanice acute: sindromul coronar acut complicat cu ruptura miocardului (ruptura peretelui liber, defect septal interventricular, regurgitare mitrală acută), trauma cutiei toracice sau stare după intervenție cardiacă; insuficiență acută a valvei native sau a protezei de valvă în endocardita infecțioasă; disecție sau tromboză aortică.
Tratamentul inițial al ICA (recomandări)
RecomandăriClasaNivelul
Oxigenul este recomandat la pacienții cu SPO2 <90% sau PaO2 <60mmHg pag. 71IC
Intubaţia endotraheală sau ventilaţia mecanică la pacienţii la care ventilaţia noninvazivă nu este suficientă şi progresează insuficienţa respiratorie pag. 71IC
Ventilaţia noninvazivă cu presiune pozitivă la detresă respiratorie (frecvență respiratorie >25/min, saturația de oxigen <90%), inițiată cât mai curând pag. 71IIaB
Diuretice de ansă intravenoase la toţi pacienţii internaţi cu semne/simptome de supraîncărcare lichidiană pag. 71IC
Combinarea diureticelor de ansă cu un diuretic tiazidic la edeme rezistente, care nu răspund la creşterea dozelor pag. 71IIaB
Vasodilatatoarele i.v. ca terapie inițială la TAS >110 mmHg pag. 71IIbB
Infuzia i.v. de agenţi inotropi la pacienţii hipotensivi (TAS <90 mmHg) şi hipoperfuzie, care nu răspund la tratamentul standard, în ciuda volemiei adecvate pag. 71IIbC
Agenţii inotropi nu sunt recomandaţi, decât dacă pacienţii sunt hipotensivi simptomatici, sau hipoperfuzaţi simptomatici pag. 71IIIC
Vasopresoarele (de preferat norepinefrina) la pacienţii cu şoc cardiogen pag. 71IIbB
Profilaxia trombembolismului (de exemplu cu heparină cu greutate moleculară mică) la pacienţii ce nu sunt deja anticoagulaţi şi fără contraindicaţii pag. 71pag. 72IA
Utilizarea de rutină a opioidelor nu este recomandată, cu excepția pacienților cu durere sau anxietate severă/intratabilă pag. 72IIIC
Recomandări de utilizare a SCM pe termen scurt la pacienții cu șoc cardiogen
RecomandăriClasaNivelul
Suportul mecanic circulator pe termen scurt trebuie luat în considerare la pacienții cu șoc cardiogen ca punte către punte, punte către decizie, punte către recuperare. Alte indicații includ tratamentul cauzei șocului cardiogen sau suport mecanic circulator pe termen lung, sau transplant de cordIIaC
Balonul de contrapulsație intraaortic poate fi luat în considerare la pacienții cu șoc cardiogen ca punte către punte, punte către decizie, punte către recuperare, inclusiv tratamentul cauzei șocului cardiogen (de ex. complicație mecanică a infarctului miocardic acut) sau suport mecanic circulator pe termen lung sau transplant de cordIIbC
Balonul de contrapulsație intraaortic nu este recomandat de rutină în șocul cardiogen post-infarct miocardicIIIB
Algoritmii pe forme clinice
  • Edem pulmonar: oxigenoterapie (clasa I) sau suport ventilator non-invaziv (clasa IIa); TA sistolică ≥110 mmHg — Da: diuretice de ansă (clasa I) și/sau vasodilatatoare (clasa IIb); Nu — semne de hipoperfuzie: Nu — diuretice de ansă (clasa I); Da — diuretice de ansă (clasa I) și inotropi/vasopresori (clasa IIb). Apoi — ameliorarea semnelor de congestie: Da — optimizarea tratamentului medicamentos (clasa I); Nu — de luat în considerare terapia de substituție renală, suportul mecanic circulator (clasa IIa) sau îngrijirea paliativă. pag. 30
  • IC acută decompensată (congestie/suprasolicitare lichidiană). Fără hipoperfuzie: diuretice de ansă (clasa I); reducerea congestiei — Da: optimizarea tratamentului medicamentos (clasa I); Nu — majorarea dozelor diureticului de ansă (clasa I) și/sau combinarea diureticelor (clasa IIa); apoi rezistență la diuretice sau insuficiență renală terminală: Nu — optimizarea tratamentului (clasa I); Da — terapia de substituție renală (clasa IIa) sau de luat în considerare îngrijirea paliativă. Cu hipoperfuzie: diuretice de ansă (clasa I) și de luat în considerare inotropii (clasa IIb); reducerea hipoperfuziei și congestiei — Da: optimizarea tratamentului (clasa I); Nu — de luat în considerare vasopresorii (norepinefrina) (clasa IIb); apoi hipoperfuzia persistă și afectarea organelor interne: Nu — optimizarea tratamentului (clasa I); Da — suport circulator mecanic (clasa IIa) și/sau terapia de substituție renală (clasa IIa), de luat în considerare îngrijirea paliativă (conjuncția înaintea îngrijirii paliative în această ramură nu este indicată pe schemă). pag. 29
  • IC dreaptă izolată: SCA cu implicarea VD sau tromboembolism pulmonar acut — tratamente specifice; altfel — optimizarea statusului volemic: congestie marcată — diuretice de ansă (clasa I), fără congestie — de luat în considerare administrarea atentă a lichidelor; hipoperfuzie periferică/hipotensiune arterială persistentă — vasopresori și/sau inotropi (a) (clasa IIb); a — agenţii inotropi pozitivi se administrează singuri în caz de hipoperfuzie fără hipotensiune arterială. Apoi — ameliorarea semnelor şi simptomelor: Da — supraveghere în continuare; Nu — sisteme de asistare mecanică a VD şi/sau terapia de substituţie renală sau de luat în considerare îngrijirea paliativă. Ramura „Nu” a blocului „hipoperfuzie/hipotensiune persistentă” lipsește pe schemă. pag. 31
  • Șoc cardiogen: SCA și/sau complicații mecanice — PCI urgent sau tratament chirurgical (a); Nu — de identificat și tratat alte cauze specifice (b). În continuare pe schemă — trei blocuri paralele „de luat în considerare”, fără conjuncții „sau”/„și”: oxigenoterapie (clasa I) și suport ventilator (clasa IIa); inotropi/vasopresori (clasa IIb); suport mecanic circulator de scurtă durată (clasa IIa). Apoi — diminuarea hipoperfuziei şi disfuncţiei organelor interne: Da — a discontinua administrarea de inotropi/vasopresori şi/sau suport mecanic circulator (clasa IIb), continuarea tratamentului etiologic dacă este necesar şi optimizarea tratamentului medicamentos (clasa I); Nu — suport mecanic circulator (clasa IIa) şi/sau TSR (clasa IIa) sau de luat în considerare îngrijirea paliativă. a — PCI în SCA, pericardiocenteza în tamponada cardiacă, intervenția chirurgicală la valva mitrală în cazul rupturii mușchilor papilari; în ruptura de sept interventricular — de luat în considerare suportul mecanic circulator ca punte spre transplantul de cord. b — alte cauze: regurgitări acute de valve, tromboembolismul pulmonar, infecții, miocardita acută, aritmiile. pag. 32
Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Pragul TAS pentru vasodilatatoarele i.v.
Figura 6: TA sistolică ≥110 mmHg pag. 30Tabelul 32: TAS >110 mmHg (IIb B) pag. 71
FA în IC acută: controlul frecvenței
B.1: în caz de FA se recomandă administrarea i.v. a Digoxinum cu scop de reducere a ratei ventriculare pag. 21C.2.14.1 și Tabelul 37: cardioversia electrică de urgență la instabilitate hemodinamică (I C); în CF IV NYHA și/sau instabilitate hemodinamică, amiodarona i/v ar trebui luată în considerare; digoxina (IIa) când frecvența rămâne înaltă în ciuda beta-blocantelor pag. 74pag. 75pag. 76
Calea de administrare a diureticului de ansă la nivelul primar
B.1: infuzie i.v. a diureticelor de ansă pag. 19B.1, 4.2.2: diureticilor de ansă per os sau i.v. pag. 21
Forța recomandării SCM pe termen scurt în șocul cardiogen
C.2.12.4: SCM pe termen scurt trebuie utilizat la pacienții cu profilurile INTERMACS 1 (șoc cardiogen critic) sau 2 pag. 57pag. 61Tabelul 35: trebuie luat în considerare (IIa C); Figura 13 — clasa IIa pag. 59pag. 72
Verificat pe paginile protocolului
Când se trimite la cardiolog sau la un centru specializat30 puncte2 diferențe
Cardiolog (nivelul consultativ)
  • Toţi pacienţii cu suspecţie la IC (obligatoriu). pag. 19
  • Iniţierea tratamentului IC cronice se recomandă sub supravegherea medicului cardiolog sau în condiţii de staţionar. pag. 21
  • Supravegherea temporară de către cardiolog (obligatoriu, pentru titrarea IECA/ARA și beta-adrenoblocante): pacienţii cu IC acută după externarea din staţionar. pag. 23
  • Pacienţii cu IC primar depistaţi. pag. 23
  • Prezenţa comorbidităţilor severe care afectează prognosticul. pag. 23
  • Pacienţii cu răspuns insuficient sau rezistenţă la diuretice. pag. 23
  • Înaintea substituirii bateriei ICD — evaluare de către un cardiolog cu experiență (IIa B). pag. 45pag. 46
  • Pacienții cu cancer și risc crescut pentru cardiotoxicitate — evaluați anterior inițierii tratamentului anti-tumoral, de preferat de un cardiolog cu interes în cardio-oncologie (I C). Ulterior — evaluarea în dinamică a pacienților de către echipele de IC sau cardio-oncologice pentru apariția de noi semne ale IC sau a disfuncției sistolice a ventriculului stâng. pag. 89pag. 90
IC avansată: trimiterea către centre specializate
  • Speranța de viață limitată sau/și capacitatea de muncă scăzută care pot influența sau/și înrăutăți prognosticul după HT/LT-SCM (a: cancer, demență, disfuncția organelor în stadiu terminal; de asemenea fragilitatea, disfuncția cognitivă ireversibilă, tulburarea psihiatrică sau problemele psihosociale) — DA: săgețile de pe schemă duc atât spre îngrijiri paliative, cât și spre monitorizarea IC într-un centru specializat local. pag. 60
  • NU — clasa III-IV NYHA în pofida tratamentului medicamentos optim (incluzând ICD/CRT unde este indicat): săgeata duce spre referire sau consult la distanță cu centre specializate în IC avansată; de la același bloc săgeata „DA” este desenată spre blocul caracteristicilor — schema nu explică semnificația ei. pag. 60
  • Clasa II NYHA → blocul „Una din caracteristice”: >1 vizită planificată sau neplanificată într-un centru de IC în ultimele 12 luni; administrarea prioritară a tratamentului inotrop; intoleranța la b-blocanți sau iSRA/ARNI; FEVS<20%; scăderea funcției VD; scăderea funcției renale; scăderea funcției hepatice; aritmii ventriculare/ICD; creșterea dozelor de diuretic din motivul congestiei persistente; TAs<90mmHg sau/și semne de hipoperfuzie periferică. Din acest bloc este desenată doar săgeata „NU”; o săgeată explicită de la prezența caracteristicilor spre referirea la centru lipsește pe schemă. pag. 60
  • NU → monitorizarea IC într-un centru specializat local, reevaluarea pacienților la fiecare 3-6 luni. Codul culorilor schemei: monitorizarea în centrul local — clasa I; referirea/consultul, reevaluarea și îngrijirile paliative — clasa IIa. pag. 60
  • Identificarea semnelor de avertizare poate duce la îndrumarea precoce către centre avansate, astfel încât SCM şi TC să poată fi asigurate înainte de disfuncţia severă de organ; pacienții cu contraindicații pentru SCM sau TC — îngrijiri paliative. pag. 59pag. 61
Alte situații
  • RMS moderată sau severă — trimiterea timpurie către o echipă cardiacă multidisciplinară, inclusiv specialiști în IC; în RT — echipă cardiacă multidisciplinară; alegerea dintre TAVI și SAVR — echipa inimii (I C); intervențiile valvulare aortice — numai în centre cu cardiologie intervențională și chirurgie cardiacă. pag. 80pag. 83pag. 84
  • Sarcina: consiliere în cadrul AMP și AMSA, examinarea cardiologică (ECG, ecocardiografia) în cadrul AMSA; risc moderat și ridicat — trimitere la un centru specializat pentru sarcină și boli cardiace (text) / la un centru specializat pentru sarcini cu risc înalt (schema) (vezi divergența privind clasele mOMS); risc scăzut (mOMS I) — discutați cu un centru specializat în sarcini cu risc înalt; mOMS IV — consiliere urgentă privind întreruperea sarcinii; femeile gravide cu IC avansată (FEVS<30%, clasa NYHA III-IV) în mOMS IV pot fi direcționate la centru specializat de consiliere privind întreruperea sarcinii; decizia de finisare a cursului sarcinii la patologia cardiacă severă — Consiliul comun al cardiologilor și obstetricienilor-ginecologi. pag. 92pag. 93
  • PPCM cu IC severă și șoc cardiogen care necesită suport inotropic și vasopresoare — transferată într-o unitate specializată cu posibilitate de SCM, LVAD sau TC. pag. 93
  • Pacienții cu BCCA și IC — îndrumați către un centru specializat; evaluarea periodică pentru transplant într-un centru cu expertiză în BCCA. pag. 103pag. 104
  • Fumatul și drogurile — trimitere către un specialist (oprirea fumatului, terapie de substituție), terapie cognitiv-comportamentală și suport psihologic; probleme psihologice — la specialist; tulburări sexuale — trimitere către specialist la nevoie. pag. 53pag. 54
Candidații pentru SCM pe termen lung (LVAD) și transplant cardiac (nu sunt disponibile în Republica Moldova)
  • SCM pe termen lung trebuie luată în considerare la pacienții cu profilurile INTERMACS 2 până la 4 și la profilul INTERMACS 5–6, când au caracteristici de risc ridicat; pacienții fără insuficiență ireversibilă a organului terminal, altul decât cardiac, care se recuperează de la nivelul INTERMACS 1 cu SCM pe termen scurt, se pot califica și pentru SCM pe termen lung. SCM pe termen scurt — la profilurile INTERMACS 1 sau 2 ca punte către o decizie, punte către recuperare, punte către punte. pag. 61pag. 62
  • Pacienți potențial eligibili pentru LVAD: persistența simptomelor severe în pofida OMT și dispozitivelor optime, fără disfuncție ventriculară dreaptă severă și/sau RT severă, cu un fond psihosocial stabil și absența contraindicațiilor majore (a), care prezintă cel puțin una dintre: FEVS <25% și imposibilitatea de a face efort din motivul IC sau, dacă este capabil să efectueze testul de efort cardiopulmonar, VO2 maxim <12 mL/kg/min și/sau <50% (valoarea preconizată); ≥3 spitalizări din motivul IC în ultimele 12 luni fără o cauză precipitantă evidentă; dependența de terapie inotropă i.v. sau SCM temporar; disfuncție progresivă a organului terminal (agravarea funcției renale și/sau hepatice, hipertensiune pulmonară de tip II, cașexie cardiacă) din cauza perfuziei reduse și nu a presiunii de umplere ventriculară inadecvat scăzute (PCWP ≥20 mmHg și PAS ≤90 mmHg sau indice cardiac ≤2 L/min/m2). pag. 62
  • a – fondul psihosocial stabil include înțelegerea tehnologiei şi locuirea împreună cu pacientul a unui îngrijitor (condiţiile izolate de locuinţă sau climatul psihosocial nesigur sunt contraindicaţii pentru LVAD); contraindicaţiile majore includ tratamentul anticoagulant oral pe termen lung (așa în protocol), infecţia, disfuncţia renală severă, aritmiile ventriculare. pag. 62
  • Transplantul cardiac (nu este disponibil în Republica Moldova). Indicații: IC avansată; nici o altă opțiune terapeutică, cu excepția LVAD. Contraindicații: infecții active; boală arterială periferică sau cerebrovasculară severă; hipertensiune pulmonară ireversibilă farmacologic (LVAD ar trebui luată în considerare pentru a inversa rezistența vasculară pulmonară crescută, cu reevaluare ulterioară); malignizare cu prognostic prost (colaborare cu specialiștii în oncologie); disfuncție hepatică ireversibilă (ciroză) sau disfuncție renală ireversibilă (de exemplu, clearance-ul creatininei <30 ml/min/1,73 m²; poate fi luat în considerare transplantul combinat inimă-ficat sau inimă-rinichi); boală sistemică cu implicare multiorganică; altă comorbiditate gravă cu prognostic prost; IMC înainte de transplant >35 kg/m² (se recomandă scăderea în greutate pentru a obține un IMC <35 kg/m²); abuzul în prezent de alcool sau droguri; instabilitate psihologică care pune în pericol monitorizarea adecvată și regimul terapeutic intensiv după transplant; suport social insuficient pentru îngrijiri adecvate în ambulator. pag. 63
  • Infecția activă este o contraindicație relativă pentru transplant (în unele cazuri de LVAD infectate poate fi o indicație); vârsta înaintată nu este o contraindicație absolută (majoritatea programelor acceptă pacienți cu vârsta de până la 70 de ani). Recomandările pentru tratamentul IC avansate (TC, SCM) cu clase — în răspunsul despre tratament. pag. 64
Pacienţi cu IC la care trebuie luată în considerare îngrijirea paliativă
  • Declinul progresiv al funcţiilor (fizice şi mentale) şi dependenţa de alţii în cazul majorităţii activităţilor zilnice. pag. 64
  • Simptomatologie severă de insuficienţă cardiacă cu QOL scăzută, în pofida tratamentului farmacologic şi non-farmacologic optim. pag. 64
  • Internări frecvente în spital sau alte episoade grave de decompensare în pofida tratamentului optim. pag. 64pag. 65
  • Excluderea posibilităţii de transplant şi de SCM. pag. 65
  • Caşexie de etiologie cardiacă. pag. 65
  • Aprecierea clinică a apropierii finalului vieţii. pag. 65
  • Pacienţii aflaţi în stadii avansate ale bolii şi cei selectaţi pentru SCM sau TC ar trebui să primească consiliere paliativă înaintea acestor intervenţii; îngrijirea paliativă şi suportivă trebuie gândită pentru toţi pacienţii cu IC, indiferent de stadiul bolii. pag. 50
Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Care gravide cu IC sunt trimise la centrul specializat
Textul: pacientele cu risc moderat și cu risc crescut, mOMS clasa III-IV pag. 92Figura 20: risc moderat și ridicat (mOMS II, II-III, IV) (așa în protocol: clasa III lipsește în acest bloc, deși mai jos pe schemă apare mOMS III) — trimitere la un centru specializat pentru sarcini cu risc înalt; tabelul OMS: centru specializat pentru OMS III și IV, spital de referinţă pentru II-III pag. 91pag. 92
SCM pe termen scurt: la ce profiluri INTERMACS și cu ce forță
C.2.12.4: SCM pe termen scurt trebuie utilizat la pacienții cu profilurile INTERMACS 1 sau 2 ca punte către o decizie, punte către recuperare, punte către punte pag. 61Figura 13: INTERMACS 1, INTERMACS 2 și INTERMACS 3-4 → SCM termen scurt (clasa IIa) pag. 59
Verificat pe paginile protocolului
Când se spitalizează9 puncte1 diferență

În secțiunea de staționar a protocolului primele cinci puncte ale listei sunt criterii de spitalizare în secţii profil terapeutic general, cardiologie spitale teritoriale (raional, municipal); al șaselea punct — secţie cardiologie (clinici specializate de nivel republican). pag. 23pag. 24

  • Toate formele de IC acută, inclusiv exacerbarea sau decompensarea IC cronice — urgent. pag. 19pag. 20pag. 22pag. 23
  • Prezenţa anginei pectorale instabile şi/sau sindromului coronarian acut. pag. 22pag. 23
  • IC refractară. pag. 22pag. 24
  • Boli concomitente severe/avansate. pag. 22pag. 24
  • Determinarea gradului de incapacitate de muncă (B.4 — pentru pacienţii cu IC primar depistată). pag. 22pag. 24
  • Secție cardiologie (clinici specializate de nivel republican): cazurile în care nu este posibilă stabilirea diagnosticului şi/sau tratamentului la nivelul raional (municipal). pag. 24
  • Femeile însărcinate care se prezintă cu semne de IC acută necesită spitalizare de urgență. pag. 93
  • Miocardita acută și IC — spitalizarea pentru cel puțin 48 ore poate fi utilă, în mod special când troponinele sunt crescute, disfuncții cardiace și/sau aritmii. pag. 99
  • Pacienţii cu BCCA cu IC acută — tratament într-un centru specializat. pag. 104

La stabilizarea hemodinamică: inițierea tratamentului farmacologic al IC cronice, selectarea pentru intervenții chirurgicale și dispozitive, educația pacientului; înainte de externare — excluderea congestiei persistente și inițierea tratamentului oral bazat pe dovezi. pag. 25pag. 72

Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Criteriul „determinarea gradului de incapacitate de muncă”
B.2: fără restricție pag. 22B.4: pentru pacienţii cu IC primar depistată pag. 24
Verificat pe paginile protocolului
Când în terapie intensivătabel · 15 puncte
Criterii de admitere pentru terapie intensivă
  • Sunt indicații pentru intubație endotraheală (sau pacient deja intubat). pag. 70
  • Răspuns slab la FiO2 mare și ventilația non-invazivă. pag. 70
  • Semne/simptome/markeri ai hipoperfuziei: extremități reci, alterarea mentală, confuzie, oligurie, lactat >2 mmol/L. pag. 70
  • Hipotensiune persistentă (TA sistolică <90 mmHg). pag. 71
  • Necesitatea de doi sau mai mulți agenți vasoactivi pentru a menține tensiunea arterială. pag. 71
  • Necesitatea monitorizării invazive a debitului cardiac. pag. 71
  • Necesitate de SCM. pag. 71
  • Ritmul cardiac <40 b.p.m sau aritmie persistentă cu pericol pentru viață. pag. 71
  • Orice afecțiune non-cardică asociată care necesită terapie intensivă (de exemplu, hemodializă venovenoasă continuă și ultrafiltrare). pag. 71
Indicații pentru intubație endotraheală
  • Stop cardiac sau respirator.
  • Înrăutățirea progresivă a stării mentale modificate.
  • Agravarea progresivă a insuficienței respiratorii cu hipoxemie [PaO2 <60 mmHg (8,0 kPa)], hipercapnie [PaCO2 >50 mmHg (6,65 kPa)] și acidoză (pH <7,35), în pofida ventilației non-invazive.
  • Nevoia de protecție a căilor respiratorii.
  • Instabilitatea hemodinamică persistentă.
  • Agitație sau intoleranță la ventilația non-invazivă cu insuficiență respiratorie progresivă.
Nivelurile de intensitate a îngrijirilor în IC acută
NivelulComponente
1Monitorizarea ritmului cardiac; monitorizarea hemodinamică și respiratorie (SpO2) non-invazivă; tratamente specifice (medicamente vasoactive inițial, oxigenoterapie, ventilare non-invazivă, toracocenteza la necesitate)
2Cateter venos central; cateter arterial periferic; perfuzie continuă cu mai multe medicamente (debit cardiac scăzut sau perfuzie compromisă); monitorizarea hemodinamică invazivă; stimularea cardiacă temporară; dispozitive de asistare percutană (de ex. balon de contrapulsare aortică); pericardiocenteza
3 (pacient critic)Ventilarea mecanică invazivă; TSR; suport mecanic circulator de scurtă durată

Decizia pentru plasarea pacientului în secția terapie intensivă sau unitatea de terapie intensivă coronariană — în faza imediată, după gradarea severității simptomelor/semnelor. pag. 69

Verificat pe paginile protocolului

Diagnostic și supraveghere

Cum se confirmă insuficiența cardiacătabel · 45 puncte9 diferențe
Nivelul de asistență medicală primară
  • Obligatoriu: efectuarea ECG şi radiografiei cutiei toracice la toţi pacienţii suspectaţi de IC. pag. 19
  • Obligatoriu: îndreptarea la cardiolog pe toţi pacienţii cu suspecţie la IC. pag. 19
  • Evaluarea completă (obligatoriu): anamneza; examenul clinic; de laborator — hemograma, glicemia, creatinina, acidul uric şi bilirubina în ser, sodiu şi potasiu în ser; instrumentale — ECG și radiografia cutiei toracice. pag. 20
  • Screening: evaluarea clinică a tuturor pacienţilor cu evenimente cardiovasculare majore suportate; toţi pacienţii cu IM suportat, hipertrofie ventriculară, disfuncţie sistolică asimptomatică a VS, valvulopatii, CMP şi miocardite şi simptome sau semne de IC (IC stadiul B şi C). pag. 19
  • Diagnosticul de ICC este mai probabil la pacienții cu anamnestic de IM, HTA, BCI, diabet zaharat, abuz de alcool, boala cronică renală, chimioterapie cardiotoxică și la bolnavii cu antecedente familiale de CMP sau moarte subită. pag. 35
Algoritmul de diagnostic al IC
  • Suspiciune clinică de IC: factori de risc, simptome și/sau semne, ECG anormal.
  • NT-proBNP≥125 pg/ml sau BNP≥ 35 pg/ml → ecocardiografie; ecocardiografie și dacă IC este puternic suspectată sau dacă NT-proBNP/BNP nu este disponibil.
  • PN sub prag sau fără modificări patologice la ecocardiografie → IC improbabilă, precăutarea altor diagnostice.
  • Depistarea unor modificări patologice → IC confirmată; definirea fenotipului IC în baza FEVS: ≤40% (IC-FER), 41-49% (IC-FEUR), ≥50% (IC-FEP); determinarea etiologiei și inițierea tratamentului.
Testele de diagnostic recomandate în suspiciunea de ICC
  • ECG: ECG normală sugerează că diagnosticul de IC este improbabil; FA, unde Q patologice, LVH, complex QRS larg cresc probabilitatea unui diagnostic de IC și pot ghida tratamentul. pag. 35
  • Evaluarea PN, dacă este disponibilă, este recomandată drept test de diagnostic de primă intenție la pacienții cu simptome sugestive de IC pentru a exclude diagnosticul. BNP <35 pg/mL, NT-proBNP <125 pg/ml sau MR-proANP <40 pmol/L fac diagnosticul de IC improbabil. Concentrațiile majorate ale PN susțin diagnosticul și sunt utile pentru prognostic; nivelul poate fi disproporţional scăzut la pacienţii obezi. pag. 35pag. 36
  • Analizele de sânge standard: ureea, creatinina, electroliții, hemoleucograma completă, teste ale funcției hepatice și TFT — pentru a diferenția IC de alte afecțiuni, a aprecia prognosticul și a ghida tratamentul. pag. 35
  • Ecocardiografia — investigație cheie: FE a VS, dimensiunile cavităților, hipertrofia VS, anomalii de cinetică regională, funcția VD, semne de hipertensiune pulmonară, funcția valvulară, markerii funcției diastolice. pag. 35
  • Radiografia toracică — pentru a investiga alte cauze ale dispneei (patologia pulmonară); poate oferi dovezi de congestie pulmonară sau cardiomegalie. pag. 35
RecomandăriClasaNivel
BNP/NT-proBNPIB
ECG 12 derivațiiIC
Ecocardiografie transtoracicăIC
Radiografie toracicăIC
Analize de sânge de rutină pentru identificarea comorbidităților: hemoleucograma completă, ureea și electroliții, funcția tiroidiană, glicemia à jeun și HbA1c, lipidograma, feritina și TSATIC
Simptome şi semne tipice de IC
GrupaLista
Simptome tipiceDispnee; ortopnee; dispnee paroxistică nocturnă; reducerea toleranţei la efort fizic; fatigabilitate, oboseală, majorarea timpului de recuperare după efort fizic; edeme gambiene
Simptome mai puţin tipiceTuse nocturnă; respiraţie şuierătoare; senzaţii de balonare; pierderea poftei de mâncare; confuzie (în special la vârstnici); depresie; vertij; sincopă; bendopnee
Semne specificeMajorarea presiunii venoase jugulare; reflux hepato-jugular; zgomotul trei cardiac (galop); șoc apexian deplasat lateral
Semne mai puţin specificeMajorarea masei corporale (>2 kg/pe săptămână); reducerea masei corporale (în IC avansată); caşexie; suflu cardiac; edeme periferice (gleznă, lombar, scrotal); raluri în plămâni; revărsat pleural; tahicardie; puls aritmic; tahipnee; respirație Cheyne-Stokes; hepatomegalie; ascită; extremități reci; oligurie; presiunea pulsului scăzută
Cauzele majorării nivelului plasmatic al PN
GrupaCauze
Cauze cardiace pag. 36Insuficiența cardiacă; sindrom coronarian acut; embolism pulmonar; miocardita; LVH; CMH sau restrictivă; patologia valvulară; malformații cardiace congenitale; tahiaritmii atriale și ventriculare; contuzie cardiacă; cardioversie electrică, șocuri generate de CDI; intervenții chirurgicale cu implicarea cordului; hipertensiune pulmonară
Cauze non-cardiace pag. 37Vârsta înaintată; AVC ischemic; hemoragie subarahnoidiană; disfuncție renală; disfuncție hepatică (în special ciroză hepatică cu ascită); sindrom paraneoplazic; COPD; infecții severe (inclusiv pneumonie și sepsis); combustii severe; anemie; dereglări hormonale și metabolice severe (tireotoxicoză, cetoacidoză diabetică)
Diagnosticul pe fenotipuri
  • IC-FER: prezența simptomelor și/sau semnelor de IC și FEVS ≤ 40%. pag. 38
  • IC-FEUR: simptome și/sau semne de IC și FEVS ușor redusă (41-49%). PN crescute (BNP ≥35 pg/mL sau NT-proBNP ≥125 pg/mL) și alte dovezi ale bolii cardiace structurale (majorarea dimensiunii atriului stâng, LVH sau date ecocardiografice de umplere a VS) fac diagnosticul mai probabil, dar nu sunt obligatorii dacă există certitudine referitor la măsurarea FEVS. pag. 47
  • IC-FEP: simptome și semne de IC; FEVS ≥50%; dovezi obiective ale anomaliilor structurale și/sau funcționale cardiace în concordanță cu disfuncția diastolică VS/presiuni de umplere VS crescute, inclusiv PN majorate (Tabelul 16). Au fost propuse scorurile H2FPEF și HFA-PEFF. Criteriile IC-FEP sunt formulate diferit în diferite secțiuni ale protocolului (caracterul obligatoriu al PN și al simptomelor) — vezi divergențele. pag. 12pag. 13pag. 48
  • Pacienții cu antecedente de FEVS redusă (≤40%), care mai târziu prezintă FEVS ≥50%, ar trebui definiți ca IC-FER ameliorată sau „IC cu FEVS îmbunătățită” (mai degrabă decât IC-FEP); continuarea tratamentului pentru IC-FER este recomandată. Limitele categoriei FE „ameliorată/recuperată” sunt date diferit în protocol — vezi divergențele. pag. 13pag. 47pag. 48
ParametriiValori pragComentarii
Indicele de masă a VS; grosimea parietală relativă≥95 g/m2 (femei), ≥115 g/m2 (bărbați); >0,42Deşi prezenţa remodelării concentrice sau LVH susține diagnosticul de IC-FEP, absența LVH nu îl exclude
Volumul indexat al AS>34 ml/m2 (RS)În absența FA sau a patologiei valvulare, dilatarea AS reflectă majorarea cronică a presiunii de umplere a VS (în prezența FA valoarea prag este >40 ml/m2)
Raportul E/e’ în repaus>9Sensibilitate de 78%, specificitate de 59% (IC-FEP determinată prin test de efort invaziv); prag mai mare de 13: sensibilitate 46%, specificitate 86%
NT-proBNP; BNPNT-proBNP >125 (RS) sau >365 (FA) pg/ml; BNP >35 (RS) sau >105 (FA) pg/mlPână la 20% dintre pacienții cu IC-FEP dovedită invaziv au PN mai mici decât pragul de diagnostic, în special în prezența obezității
Presiunea sistolică în AP; velocitatea VTr în repaus>35 mmHg; >2,8 m/sSensibilitate-54%, specificitate-85% pentru IC-FEP confirmată prin test la efort invaziv
Disfuncție ventriculară dreaptă

IC poate fi, de asemenea, un rezultat al disfuncției VD. Deși etiologia principală a insuficienței cronice de VD este hipertensiunea pulmonară indusă de disfuncția VS, există o serie de alte cauze ale disfuncției VD (de ex. IM, cardiomiopatia aritmogenă a VD (ARVC) sau boala valvulară). Diagnosticul este determinat de o evaluare cantitativă a funcției globale a VD, cel mai frecvent prin ecocardiografie, folosind cel puțin una dintre următoarele măsurători: modificarea fracțională a ariei; excursia sistolică a planului inelului tricuspidian (TAPSE); velocitatea sistolică S′ a inelului tricuspidian derivată din imagistica tisulară Doppler. Protocolul nu indică valori-prag pentru acești parametri (face trimitere la documentul de poziție al HFA). pag. 13

Nivelul consultativ specializat (cardiolog)
  • Obligatoriu, tuturor pacienților cu simptome și semne clinice de IC: ECG, radiografia toracelui, ecocardiografia. pag. 21
  • Se recomandă: investigaţii de laborator (hemograma, glicemia, creatinina, sodiu şi potasiu, bilirubina, acidul uric, troponina şi nivelul PN); monitorizarea ECG în 24 ore Holter cu variabilitatea ritmului; test cu efort fizic dozat cu măsurarea schimbului de gaze; 6MWT. pag. 22
  • Identificarea etiologiei disfuncției cardiace de bază este obligatorie pentru diagnosticul IC; investigațiile specifice — conform recomandărilor din tabelul de mai jos. pag. 12pag. 37
Investigații specifice pentru detectarea cauzelor reversibile/curabile ale ICC
MetodaRecomandăriClasaNivel
RMC pag. 37RMC este recomandată pentru evaluarea structurii și funcției miocardice la pacienții cu fereastră acustică ecocardiografică de slabă calitateIC
RMC pag. 37RMC este recomandată pentru caracterizarea țesutului miocardic în cazul suspecției patologiilor infiltrative, bolii Fabry, miocarditei, non-compactării VS, amiloidozei, sarcoidozei, hemocromatozeiIC
RMC pag. 37pag. 38RMC cu LGE ar trebui luată în considerare la pacienții cu cardiomiopatie dilatativă pentru diagnosticul diferențial între afectarea miocardică ischemică și non-ischemicăIIaC
Angiografie coronariană invazivă (pentru pacienții considerați eligibili pentru o potențială revascularizare coronariană) pag. 38Angiografia coronariană invazivă este recomandată la pacienţii cu angină pectorală în ciuda tratamentului farmacologic optim sau cu aritmii ventriculare simptomaticeIB
Angiografie coronariană invazivă (pentru pacienții considerați eligibili pentru o potențială revascularizare coronariană) pag. 38Angiografia coronariană invazivă poate fi luată în considerare la pacienții cu IC- FER cu o probabilitate pre-test intermediară sau înaltă de boală coronariană aterosclerotică și prezența ischemiei la testele de stres non-invaziveIIbB
Teste non-invazive pag. 38Angiografia coronariană prin CT trebuie luată în considerare la pacienții cu o probabilitate pre-test mică până la intermediară de boală coronariană aterosclerotică sau la cei cu rezultate ambigue la testele de stres non-invazive pentru a exclude stenoza de artere coronareIIaC
Teste non-invazive pag. 38Imagistica non-invazivă de stres (RMC, ecocardiografia de stres, SPECT, PET) poate fi luată în considerare pentru evaluarea ischemiei și viabilității miocardice la pacienţii cu boală coronariană aterosclerotică care sunt consideraţi eligibili pentru revascularizare coronarianăIIbB
Teste non-invazive pag. 38Testul de efort poate fi considerat pentru a detecta ischemia miocardică reversibilă și a depista etiologia dispneeiIIbC
Testul de efort cardiopulmonar pag. 38Testul de efort cardiopulmonar este recomandat ca parte a planului de investigații pentru transplant cardiac si/sau SCMIC
Testul de efort cardiopulmonar pag. 38Testul de efort cardiopulmonar ar trebui să fie luat în considerare pentru a optimiza prescrierea programului de exerciții fiziceIIaC
Testul de efort cardiopulmonar pag. 38Testul de efort cardiopulmonar ar trebui luat în considerare pentru a identifica cauza dispneei inexplicabile și/sau a intoleranței la efortIIaC
Cateterismul cordului drept pag. 38Cateterismul cordului drept este recomandat la pacienţii cu IC severă în cadrul investigării pentru transplant cardiac sau SCMIC
Cateterismul cordului drept pag. 38Cateterismul cordului drept ar trebui luat în considerare la pacienţii la care se presupune că IC este cauzată de pericardită constrictivă, cardiomiopatie restrictivă, malformații cardiace congenitale și statut cu debit cardiac mareIIaC
Cateterismul cordului drept pag. 38Cateterismul cordului drept ar trebui luat în considerare la pacientii cu hipertensiune pulmonară probabilă evaluată prin ecocardiografie pentru a confirma diagnosticul și a aprecia reversibilitatea acesteia înainte de corectarea patologiei cardiace valvulare/structuraleIIaC
Cateterismul cordului drept pag. 38Cateterismul cordului drept poate fi luat în considerare la anumiți pacienți cu IC- FEP pentru a confirma diagnosticulIIbC
Biopsia endomiocardică (BEM) pag. 38BEM trebuie luată în considerare la pacienții cu IC rapid progresivă, în ciuda tratamentului standard când există o probabilitate a unui diagnostic specific, care poate fi confirmat doar prin analiza probei de țesut miocardicIIaC
Etiologia insuficienței cardiace, moduri frecvente de prezentare clinică și investigațiile specifice
EtiologiaExemple de prezentare clinicăInvestigații specifice
Boala coronariană aterosclerotică pag. 16Infarct miocardic; angina pectorală sau echivalentul acesteia; aritmiiCoronaroangiografia invazivă; angiografia coronariană prin CT; teste imagistice de stres (ecocardiografie, teste nucleare, RMC)
Hipertensiune arterială pag. 16Insuficiența cardiacă cu fracția de ejecție păstrată; hipertensiune arterială malignă / edem pulmonar acutMăsurarea ambulatorie a tensiunii arteriale 24 h; evaluarea metanefrinelor, imagistica arterelor renale; evaluarea reninei și aldosteronului
Patologia valvulară pag. 16Patologia valvulară primară, de ex. stenoza de valvă aortică; patologia valvulară secundară, de ex. regurgitări funcționale; patologia valvulară congenitalăEcocardiografia transesofagiană / de stres
Aritmii pag. 16Tahiaritmii atriale; tahiaritmii ventriculareMonitorizare ambulatorie ECG; studiu electrofiziologic, dacă este indicat
Cardiomiopatii pag. 17Toate; dilatativă; hipertrofică; restrictivă; CA de ventricul drept (așa în protocol; abrevierea nu este descifrată în tabel); peripartum; sindrom Takotsubo; toxine: alcool, cocaină, fier, cupruToate — RMC, testare genetică; restrictivă — cateterizarea cordului drept și stâng; sindrom Takotsubo — RMC, angiografie; toxine — determinarea oligoelementelor, toxicologie, teste funcționale hepatice, GGT (legătura cu exemplele — după poziția rândurilor în tabel)
Malformații cardiace congenitale pag. 17Transpoziția congenitală a vaselor mari corectată; șunturi; tetralogia Fallot corectată; anomalia EbsteinRMC
Infecțioasă pag. 17Miocardite virale; boala Chagas; HIV; boala LymeMiocardite virale — RMC, BEM; serologie — pe rândul HIV (tabelul nu precizează la care exemple se referă)
Indusă medicamentos pag. 17Antracicline; trastuzumab; inhibitori VEGF; inhibitori imuni ai punctelor de control / de checkpoint; inhibitorii de proteosom; inhibitorii RAF+MEKInvestigații specifice nu sunt indicate
Infiltrativă pag. 17Amiloidoză; sarcoidoză; neoplazicăAmiloidoză — electroforeza serică și a lanțurilor ușoare, proteina Jones, scintigrafia oaselor, RMC, CT-PET, BEM; sarcoidoză — evaluarea ECA serică, RMC, FDG, PET, CT toracic, BEM; neoplazică — RMC, BEM
Patologii de depozitare pag. 17Hemocromatoză; boala Fabry; boli de depozitare a glicogenuluiHemocromatoză — evaluarea fierului, teste genetice, RMC (T2 imagini), BEM; boala Fabry — evaluarea α-galactozidazei A, teste genetice, RMC (mapare T1); pentru bolile de depozitare a glicogenului investigațiile nu sunt indicate
Boli endomiocardice pag. 17Radioterapie; fibroză endomiocardică / eozinofilia; carcinomatozăRadioterapie — RMC; fibroză/eozinofilie — BEM; carcinomatoză — nivelul urinar a 5-HIAA în 24h
Patologia pericardică pag. 17Calcificări; infiltrativăCT toracic, RMC, cateterism cardiac drept și stâng
Metabolică pag. 17Patologii endocrine; boli nutriționale (tiamină, vitamina B1 și deficiența de seleniu); boli autoimuneEndocrine — evaluarea funcției tiroidiene, metanefrinelor plasmatice, reninei și aldosteronului, cortizolului; nutriționale — nutrienți specifici plasmatici; autoimune — ANA, ANCA, teste reumatologice
Boli neuromusculare pag. 17Ataxia Friedreich; distrofie muscularăAtaxia Friedreich — evaluarea conducerii nervoase, electromiograma, teste genetice; distrofie musculară — creatinkinaza, electromiograma, teste genetice
Diagnosticul cauzelor specifice ale IC
Cardiomiopatii: evaluarea diagnostică inițială la suspiciune (clasă și nivel neprecizate)
Element de evaluareConținut
Istoricul boliiInclusiv întrebări detaliate despre orice boală sistemică, agenți toxici (chimioterapie, alcool, medicamente) și istoric familial de cardiopatie sau boală neuromusculară sau moarte subită cardiacă la membrii familiei la o vârstă fragedă (<50 de ani)
Examene de laboratorInclusiv enzimele cardiace și musculare, funcția hepatică și renală, hemoglobina, numărul de celule albe din sânge (inclusiv numărul de celule sanguine pentru detectarea eozinofiliei), peptidele natriuretice, teste ale funcției tiroidiene, nivelul fierului și markerii bolilor autoimune sistemice (hsCRP, anticorpi antinucleari, receptorul IL-2 solubil)
ECG standard cu 12 derivații și ecocardiografiaPentru detectarea aritmiilor și evaluarea structurii și funcției cardiace și a anomaliilor concomitente
Angiografia coronariană invazivă sau CTCAPentru a exclude CAD la pacienții cu disfuncție cardiacă
Imagistica prin RMC cu secvențiere T1 și T2 și LGEPentru a vizualiza modificările structurale, stocarea, infiltrarea, inflamația, fibrozarea și cicatrizarea
Consilierea genetică și testarea geneticăAr trebui efectuate în funcție de vârstă, istoric familial, fenotip cardiac
Monitorizare ECG ambulatorie de 24 sau 48 de orePentru a detecta aritmiile atriale și ventriculare

BEM cu cuantificare imunohistochimică a celulelor inflamatorii rămâne investigația standard de aur pentru identificarea inflamației cardiace. Poate confirma diagnosticul de boală autoimună la pacienții cu CMD și suspecție de miocardită cu celule gigantice, miocardită eozinofilă, vasculită și sarcoidoză; poate ajuta la diagnosticarea bolilor de depozitare, inclusiv a AC, dacă imagistica sau testarea genetică nu oferă un diagnostic definitiv. BEM poate fi luată în considerare și în CMH dacă cauzele genetice sau dobândite nu pot fi identificate. Riscurile și beneficiile BEM ar trebui evaluate și această procedură ar trebui rezervată pentru situații specifice în care rezultatele sale pot influența tratamentul. pag. 94

CMD și cardiomiopatia non-dilatativă hipokinetică (CHN): diagnostic (clasă și nivel neprecizate)
SecțiuneConținut
Definiții: CMD pag. 94Dilatație de VS și disfuncție sistolică în absența condițiilor de încărcare anormale cunoscute sau a bolii coronariene semnificative
Definiții: CHN (cardiomiopatie non-dilatativă hipokinetică) pag. 94Disfuncție sistolică a VS sau globală biventriculară (FEVS <45%) fără dilatare, în absența condițiilor de încărcare anormale cunoscute sau a bolii coronariene semnificative
Forma familială pag. 95CMD și CHN pot fi considerate „familiale” dacă două sau mai multe rude de gradul întâi sau de gradul doi au CMD sau CHN sau o rudă de gradul întâi are dovedită CMD la autopsie și moarte subită la vârsta <50 de ani
Consilierea și testarea genetică: indicații pag. 95Toți pacienții cu un diagnostic de CMD sau CHN și toate rudele adulte de gradul I ale acestor pacienți și o mutație certă cauzatoare de boală, indiferent de fenotipul acestora, în vederea identificării indivizilor afectați genetic la faza preclinică
Rudele de gradul I pag. 95Evaluarea clinică, ECG, ecocardiografia și eventual RMC; rudelor adulte de gradul I ar trebui să li se repete evaluarea la fiecare 5 ani sau mai puțin atunci când vârsta este <50 de ani sau se constată anomalii nediagnosticate
Valoarea evaluării genetice pag. 95Rezultatele pot identifica pacienții cu CMD sau CHN cu cel mai mare risc de aritmie și/sau care merită alte tratamente specifice; identificarea timpurie a rudelor asimptomatice poate duce la un tratament precoce și la prevenirea progresiei spre IC și la o consiliere genetică adecvată
Biopsia endomiocardului: indicații pag. 95În fenotipuri suspecte care necesită tratamente specifice (de exemplu, miocardită cu celule gigantice, miocardită eozinofilă, sarcoidoză, vasculită, LES, alte afecțiuni inflamatorii sistemice, autoimune sau boli de depozitare)
Opțiuni terapeutice pag. 95Tratamentul pentru IC-FER
Cardiomiopatia hipertrofică: diagnostic (clasă și nivel neprecizate)
SecțiuneConținut
Definiții pag. 95Grosimea peretelui >14 mm în unul sau mai multe segmente ale miocardului VS care nu poate fi suficient explicată doar de condițiile de suprasolicitare
Definiții pag. 95LVOTO >30 mmHg în repaus sau efort, hipertrofia asimetrică sau LGE crescută în segmentele cu grosime maximă ale VS, sugerează în continuare prezența CMH
Definiții (forma familială) pag. 95Poate fi considerată familială atunci când două sau mai multe rude de gradul I sau II cu CMH sau o rudă de gradul întâi are dovedită CMH la autopsie și moarte subită la vârsta <50 de ani
Diagnostic diferențial pag. 95Poate fi dificil cu LVH fiziologică cauzată de antrenamentul fizic intens, hipertensiunea arterială severă sau stenoza aortică și cu hipertrofia de sept izolată
Diagnostic diferențial pag. 95Luați în considerare CMH genetică dacă gradul de LVH este disproporționat în raport cu factorul declanșator dobândit
Diagnostic diferențial pag. 95Luați în considerare amiloidoza ca o cauză atunci când este detectată o grosime crescută a septului interatrial, valvei atrioventriculare și/sau peretele liber al VD
Consilierea și testarea genetică pag. 95Trebuie să fie oferit tuturor pacienților cu un diagnostic de CMH pentru a identifica o posibilă cauză genetică și tuturor rudelor adulte de gradul I ale acestor pacienți și o mutație certă cauzatoare de boală, indiferent de fenotipul acestora, în vederea identificării indivizilor afectați genetic la faza preclinică
Consilierea și testarea genetică pag. 95Evaluarea clinică, ECG și ecocardiografia, trebuie efectuate la rudele de gradul I care suferă de maladia, cauzată de aceeași mutație ca și pacientul index
Consilierea și testarea genetică pag. 95Atunci când nu se identifică o mutație genetică certă la pacientul index sau nu se efectuează testarea genetică, evaluarea clinică cu ECG și ecocardiografie ar trebui luată în considerare la rudele adulte de gradul I și repetată la fiecare 2-5 ani sau mai puțin dacă sunt prezente anomalii nediagnosticate
Biopsia endomiocardului: indicații pag. 95Poate fi luată în considerare atunci când evaluarea clinică de bază sugerează o inflamație cardiacă sau o boală de depozitare care nu poate fi diagnosticată prin alte mijloace
Opțiuni terapeutice pag. 95pag. 96Cu LVOTO, simptomatici fără LVOTO, indicații pentru ICD, boala Anderson-Fabry, amiloidoza — în răspunsul „Tratament”
Cardiomiopatia aritmogenă: diagnostic (clasă și nivel neprecizate)
SecțiuneConținut
DefinițiiBoală moștenită a mușchiului inimii, caracterizată prin înlocuirea progresivă fibro-grasă a miocardului VD, care poate acționa ca substrat pentru aritmii ventriculare, sincopă inexplicabilă și/sau moarte subită cardiacă
DefinițiiImplicarea VS și disfuncția sistolică apare la >30% dintre pacienții cu CA, prin urmare fenotipul său se poate suprapune cu CMD
DiagnosticPe baza evaluării unei combinații de factori genetici, documentarea aritmiilor ventriculare și a criteriilor imagistice (ecocardiografice și RMC) a displaziei VD cu înlocuirea fibro-grasă confirmată sau nu de BEM. Anomalii specifice pe ECG pot fi prezente sau absente
Consilierea și testarea genetică: indicațiiTrebuie să fie oferit tuturor pacienților cu suspiciune la CA și tuturor rudelor adulte de gradul I ale acestor pacienți și o mutație certă cauzatoare de boală, indiferent de fenotipul acestora, în vederea identificării indivizilor afectați genetic la faza preclinică
Consilierea și testarea geneticăScreening-ul genetic al familiei poate fi indicat și în scopul stratificării riscului de aritmii
Consilierea și testarea geneticăEvaluarea clinică, ECG și ecocardiografia, trebuie efectuate la rudele de gradul I care suferă de maladia, cauzată de aceeași mutație ca și pacientul index
Consilierea și testarea geneticăAtunci când nu se identifică o mutație genetică certă la pacientul index sau nu se efectuează testarea genetică, evaluarea clinică cu ECG și ecocardiografie ar trebui luată în considerare la rudele adulte de gradul I și repetat la fiecare 2-5 de ani sau mai puțin dacă sunt prezente anomalii nediagnosticate
Biopsia endomiocarduluiAr trebui rezervat cazurilor foarte selectate după ce au fost evaluate toate studiile non-invazive
Opțiuni terapeuticeTratamentul pentru IC-FER, limitarea sportului, managementul aritmiilor ventriculare, ICD — în răspunsul „Tratament”
Non-compactarea ventriculului stâng și boala atrială: diagnostic (clasă și nivel neprecizate)
  • Non-compactarea ventriculului stâng (LVNC, NCVS) este o CMP congenitală foarte rar întâlnită, caracterizată prin trabeculații endomiocardice care cresc în număr și proeminență. În majoritatea cazurilor, inclusiv când este cauzată de mutații în genele MYH7 sau MYBC3 (așa în protocol), NCVS este moștenită ca pattern autozomal dominant. Destul de frecvent indivizi cu caracteristici de NCVS se găsesc în familiile în care alte rude apropiate au CMH sau CMD tipice.
  • Boala atrială, denumită și insuficiență sau miopatie atrială — complex de modificări structurale, electrofiziologice și funcționale subclinice care afectează atriile cu potențialul de a produce consecințe clinice. S-a sugerat că boala atrială corelează cu fiziopatologia IC, în special IC-FEP, cu FA, întrucât ele adesea coexistă, sunt strâns legate între ele și împart aceiași factori de risc.
  • Diagnosticul bolii atriale: dimensiunile și funcția atrială pot fi evaluate prin ecocardiografie bi- și tridimensională, CT și RMC. Biomarcherii cardiaci, inclusiv troponinele cardiace înalt-sensibile și PN, pot evalua aspectele fiziopatologice ale bolii atriale; nivele crescute de PN în FA de asemenea pot fi un indicator al unei patologii atriale subiacente. O caracterizare comprehensivă a bolii atriale, ce ar combina trăsăturile clinice, imagistice, biochimice și moleculare, în continuare lipsește.
Miocardita acută: factorii etiologici declanșatori
GrupaFactori
Infecțioși: virali pag. 97Parvovirusul B19, herpesul uman-6, virusul Epstein-Barr, enterovirușii, (virusul coxsackie, adenovirusul), CMV, HIV, SARS-CoV-2
Infecțioși: alții pag. 97Borrelia, Coxiella burnetii
Boli de sistem: auto-imune și altele pag. 97pag. 98Sarcoidoza, miocardita cu celule gigantice, miocardita eozinofilică, LES, vasculita ANCA pozitivă, artrita reumatoidă și alte boli autoimune
Toxici: medicamente pag. 98Inhibitori imuni check point, antracicline, clozapin, medicamente adrenergice, 5-fluorouracil
Toxici: alți agenți pag. 98Amfetamina, alcoolul, cocaina
Miocardita acută suspectă: planul de diagnostic
Etapă / testConținutSensibilitateSpecificitate
Definiția miocarditei acute suspecte pag. 98Prezentarea clinică + ≥1 test diagnostic obligatoriu pozitiv (preferință RMC) în absența unei boli coronariene semnificative, boli valvulare sau boli cardiace congenitale, sau alte cauze——
Prezentarea clinică pag. 98Durere toracică acută/nouă, dispnee, semne de IC stângă și/sau dreaptă și/sau aritmii inexplicabile sau stop cardiac resuscitatJoasăJoasă
Test obligatoriu: ECG pag. 98Modificări noi a complexului ST-T în dinamică, inclusiv elevarea segmentului ST- pseudoinfarct, aritmii atriale sau ventriculare, blocuri AV, modificări ale complexului QRSÎnaltăJoasă
Test obligatoriu: teste de laborator pag. 98Elevarea troponinei cu modificări dinamice în concordanță cu necroza miocardului. Teste standard, inclusiv seria leucocitară pentru a exclude eozinofiliaIntermediarăJoasă
Test obligatoriu: ecocardiografia pag. 98Anomalii structurale sau funcționale noi, dereglări de cinetică regională sau disfuncție ventriculară globală cu sau fără dilatare de VS, îngroșarea pereților datorită edemului miocardului, efuziune pericardică, trombi intracardiaci, neexplicate de alte afecțiuni (de exemplu: CAD, SCA sau valvulopatii)ÎnaltăJoasă
Test obligatoriu: RMC pag. 98Detectarea, cuantificarea și localizarea edemului, inflamației și fibrozei (indicațiile — mai jos)ÎnaltăIntermediară
Test adițional: coronaroangiografia sau CTCA pag. 98Exclude CAD semnificativă sau SCA la miocardita suspectată clinicÎnaltăÎnaltă
Test adițional: BEM pag. 98Pentru diagnostic și tratament specific (indicațiile — mai jos)IntermediarăÎnaltă
Test adițional: PET cardiacă pag. 98Poate fi utilă pacienților care nu pot fi supuși RMC sau cu suspiciune la boală autoimună sau sarcoidozăJoasăJoasă
Teste de laborator adiționale pag. 98Enzimele musculare, funcția hepatică și renală, peptidele natriuretice, testarea funcției glandei tiroide, fierul seric, marcherii bolilor de sistem autoimuneJoasăJoasă
Teste de laborator adiționale: CRP pag. 98CRP crescută la 80-90% din paciențiIntermediarăJoasă
Teste de laborator adiționale: PCR și serologie pag. 98pag. 99Analiza PCR pentru virusurile cu tropism cardiac. Poate detecta infecția sistemică, dar nu dovedește infecția cardiacă și nu poate înlocui analiza genomului viral pe probele BEM. Prezența anticorpilor IgG circulanți ai virusurilor cu tropism cardiac sunt normali în absența miocarditei virale. Utilitate diagnostică este foarte limitată. Teste specifice pentru SARS-CoV-2, Borrelia, HIV sau CMV dacă există suspiciuni cliniceJoasăJoasă
  • Indicațiile BEM la pacienții cu miocardită suspectă: disfuncție cardiacă severă progresivă sau persistentă și/sau aritmii ventriculare care pun viața în pericol și/sau bloc AV de gradul doi Mobitz 2 sau bloc AV avansat cu lipsa unui răspuns așteptat pe termen scurt (<1-2 săptămâni) la tratamentul medical obișnuit. Scopul este identificarea etiologiei și indicarea tratamentului specific (de exemplu: miocardita cu celule gigante, miocardita eozinofilică, sarcoidoza cardiacă, maladii sistemice inflamatorii). Clasă și nivel neprecizate. pag. 99
  • Indicațiile RMC la pacienții cu miocardită suspectă: se indică la momentul inițial la toți pacienții cu istoric clinic + ECG, troponine crescute sau anomalii ecocardiografice, și CAD exclusă sau improbabilă; se recomandă la etapa de urmărire a pacienților, la cei cu disfuncție persistentă la ecocardiografie, aritmii sau anormalități pe ECG. Clasă și nivel neprecizate. pag. 99
  • Schema managementului la suspiciune de miocardită (inclusiv locul BEM) și tratamentul — în răspunsul „Tratament”. pag. 100
Amiloidoza cardiacă: suspiciune și confirmare

Vârsta >65 ani și IC împreună cu o grosime a peretelui VS >12 mm la ecocardiografie sunt criterii majore pentru suspiciunea de AC. Imagistica cardiacă și BEM sau biopsia extracardiacă sunt necesare pentru diagnosticul de AL-AC la pacienții cu teste hematologice anormale. Forma ereditară trebuie exclusă prin teste genetice. BEM este standardul de aur pentru diagnosticul de ATTR cu sensibilitate și specificitate de aproape 100% dacă probele sunt colectate din >4 locuri multiple și testate pentru depozite de amiloid prin colorare cu roșu Congo. pag. 100

Amiloidoza cardiacă: „semnale roșii” (clasă și nivel neprecizate)
TipulSemnalul roșuTTRAL
ExtracardiacPolineuropatieXX
ExtracardiacDisautonomieXX
ExtracardiacEchimoze pe piele—X
ExtracardiacMacroglosie—X
ExtracardiacSurditateX—
ExtracardiacSindromul de tunel carpian bilateralX—
ExtracardiacRuptura tendonului bicepsuluiX—
ExtracardiacStenoza canalului spinal lombarX—
ExtracardiacDepozite în corpul vitrosX (a: amiloidoza ereditară tip transtiretina)—
ExtracardiacIstoric familialX (a: amiloidoza ereditară tip transtiretina)—
ExtracardiacInsuficiență renală—X
ExtracardiacProteinurie—X
Cardiac: clinicHipotensiune arterială sau tensiunea arterială normală dacă anterior era hipertensivXX
Cardiac: ECGPattern pe traseul ECG de pseudo-infarctXX
Cardiac: ECGQRS microvoltat disproporţionat faţă de gradul de grosime a VSXX
Cardiac: ECGTulburări de conducere AVXX
Cardiac: analize de laboratorNT-proBNP crescut în mod disproporționat la gradul de ICXX
Cardiac: analize de laboratorPersistența nivelului elevat de troponineXX
Cardiac: ecocardiografiaStrălucire granulară a miocarduluiXX
Cardiac: ecocardiografiaCreșterea grosimii peretelui VDXX
Cardiac: ecocardiografiaCreșterea grosimii valvei AVXX
Cardiac: ecocardiografiaEfuziune pericardicăXX
Cardiac: ecocardiografiaStrain longitudinal redus cu pattern de „cruțare apicală”XX
Cardiac: RMCLGE subendocardicXX
Cardiac: RMCValori T1 native crescuteXX
Cardiac: RMCCreșterea volumului extracelularXX
Cardiac: RMCCinetica anormală a gadoliniuluiXX
Amiloidoza cardiacă: schema de diagnostic (toate ramurile)
  • Suspiciune la AC: IC și grosimea peretelui VS >12 mm și vârsta >65 ani și cel puțin 1 semnal roșu (tabelul de mai sus).
  • Două direcții de evaluare: testul lanțului ușor fără ser și electroforeza proteinelor serice și urinare cu imunofixare; 99mTc-PYP, DPD sau HMDP „CT cu emisie de pozitron” (așa în protocol; în nota figurii este descifrată SPECT — tomografie cu emisie de fotoni individuali).
  • Ambele anormale → confirmare histologică pentru concretizarea subtipului (de obicei cardiac; în general, necesită biopsie endomiocardică). Săgeata spre acest bloc nu este desenată pe schemă, blocul este plasat sub ramură.
  • Hematologie anormală, fără captare miocardică → amiloidoza cardiacă pe imagistica RMC: negativ → amiloidoza improbabilă; pozitiv sau neconcludent → confirmare histologică pentru diagnostic (cardiac/extracardiac; necesită biopsie care poate fi cardiacă sau abdominală).
  • Hematologie normală, asimilare de gradul 1 → confirmare histologică pentru diagnostic (cardiac/extracardiac; necesită biopsie care poate fi cardiacă sau abdominală) (așa în protocol: asimilarea de gradul 1 cu hematologie normală intră în două ramuri ale schemei — „asimilare de gradul 1” → confirmare histologică și „asimilare de gradul 1-2” → ATTR → tafamidis; schema nu precizează care ramură se aplică la gradul 1, vezi divergențele).
  • Hematologie normală, asimilare de gradul 1-2 → ATTR → consiliere genetică → tafamidis (clasa I); luați în considerare patisiran sau inotersen dacă e ATTR și polineuropatie (așa în protocol: asimilarea de gradul 1 cu hematologie normală intră în două ramuri ale schemei — „asimilare de gradul 1” → confirmare histologică și „asimilare de gradul 1-2” → ATTR → tafamidis; schema nu precizează care ramură se aplică la gradul 1, vezi divergențele).
  • Totul normal → amiloidoza improbabilă.
IC și sarcina: evaluare
  • Evaluarea pacientelor cu IC în perioada pre-sarcină sau la prezentarea cu o sarcină nouă: evaluare clinică (evaluarea simptomelor, examenul clinic, tensiunea arterială, saturația cu oxigen), ECG și ecocardiografia de repaos.
  • Pacientele gravide care se prezintă cu IC: se recomandă evaluarea cardiacă detaliată cu ecocardiografie, nivelurile PN, ultrasonografia fetală, monitorizarea ecografica fetală. În cazurile de IC nou instalată sau dacă există incertitudine diagnostică poate fi considerat RMC fără contrast.
  • Suprasolicitarea funcției ventriculare în timpul sarcinii poate demasca cauzele preexistente, dar nediagnosticate anterior, ale IC, cum ar fi CMP și bolile valvulare; simptomele sunt mai probabil să apară în al doilea trimestru.
  • Cardiomiopatia peripartum (PPCM): IC secundară disfuncției sistolice a VS, de obicei elucidată prin FEVS<45%, care apare spre sfârșitul sarcinii (trimestrul trei) sau în următoarele luni după naștere, fără o altă cauză identificabilă; majoritatea cazurilor sunt diagnosticate în perioada post-partum.
Nivelul de staționar: investigații recomandate pentru confirmarea diagnosticului și estimarea prognozei
  • Recomandat: ecocardiografie + examenul Doppler; stres-ecocardiografia; tomografie computerizată cu coronaroangiografie; rezonanţă magnetică nucleară; ventriculografia cu radionuclizi; scintigrafia miocardului; testul cu efort fizic cu analiza gazelor; monitorizarea ECG în 24 ore; coronaroangiografia.
IC acută de novo
  • Electrocardiograma, puls oximetria, ecocardiografia, investigații inițiale de laborator, radiografia cutiei toracice, ultrasonografia pulmonilor, alte evaluări specifice (coronaroangiografia în SCA; CT în tromboembolismul pulmonar).
  • Investigațiile inițiale de laborator: troponina, creatinina, electroliții în ser, ureea, TSH, parametrii funcției hepatice; D-dimerii și procalcitonina când se suspectă tromboembolismul pulmonar sau o infecție; gazele în sânge în distresa respiratorie; lactatul în hipoperfuzie.
  • Pe schemă, de la blocul de investigații pornesc și săgeți directe spre „Insuficiența cardiacă acută exclusă” și „Insuficiența cardiacă acută confirmată”, ocolind testarea peptidelor natriuretice; schema nu precizează la ce rezultate se urmează aceste săgeți. În continuare — ramurile după testarea PN.
  • IC acută exclusă: BNP < 100 pg/ml, NT-proBNP < 300 pg/ml, MR-proANP < 120 pg/ml (așa în protocol).
  • IC acută confirmată: BNP ≥ 100 pg/ml, NT-proBNP ≥ 300 pg/ml, MR-proANP ≥ 120 pg/ml (așa în protocol) → ecocardiografia completă.
  • Valorile NT-proBNP pentru confirmarea IC acute: >450 pg/ml pentru vârsta <55 ani; >900 pg/ml pentru vârsta între 55 și 75 ani; >1800 pg/ml pentru vârsta >75 ani.
Teste diagnostice la pacienții cu insuficiență cardiacă acută
InvestigațiaTimpul efectuăriiConstatări diagnostice posibileValoarea diagnostică pentru IC acutăIndicații
ECGLa internare, în timpul spitalizării (a, b), la externareAritmii, ischemia miocarduluiExcluderea SCA și aritmiilorRecomandată
Radiografia cutiei toraciceLa internare, în timpul spitalizării (a)Congestie, infecție pulmonarăConfirmăPoate fi luată în considerare
USG pulmonarăLa internare, în timpul spitalizării (a), la externareCongestieConfirmăPoate fi luată în considerare
EcocardiografiaLa internare, în timpul spitalizării (a), la externareCongestia, disfuncția miocardului, cauze mecaniceMajorăRecomandată
Peptidele natriuretice (BNP, NT-proBNP, MR-proANP)La internare, la externareCongestiaValoare predictivă negativă majorăAr trebui luate în considerare
Troponina sericăLa internareLeziunea miocarduluiExcluderea SCARecomandată
Creatinina în serLa internare, în timpul spitalizării (a), la externareDisfuncția renalăNu areRecomandată pentru evaluarea prognostică
Electroliții în ser (sodiu, potasiu, chloride)La internare, în timpul spitalizării (a), la externareTulburări electroliticeNu areRecomandată pentru evaluarea prognostică și tratament
Nivelul fierului în ser (transferină, feritină)La externareDeficitul de fierNu areRecomandată pentru evaluarea prognostică și tratament
TSHLa internareHipo- sau hipertiroidieNu areEste recomandat când se suspectă hipo-/hipertiroidia
D-dimeriLa internareTromboembolia pulmonarăUtil pentru a exclude tromboembolia pulmonarăRecomandat când se suspectă tromboembolia pulmonară
ProcalcitoninaLa internarePneumoniaUtil pentru diagnosticul pneumonieiPoate fi determinată, atunci când se suspectă pneumonia
LactateLa internare, în timpul spitalizării (a)Acidoza lacticăUtil pentru evaluarea stării de perfuzieEste recomandat când se suspectă hipoperfuzie periferică
Puls oximetria și analiza gazelor în sângele arterialLa internare, în timpul spitalizării (a)Insuficiența respiratorieEste util pentru a evalua funcției respiratoriiEste recomandat când se suspectă insuficiența respiratorie

a – în dependență de condițiile clinice; b – monitorizare continuă ECG poate fi luată în considerare în baza condițiilor clinice. pag. 67

Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Intervalul FEVS pentru IC cu fracție de ejecție ușor redusă
Tabelul 3: FE 40 - 49% pag. 12Textul definițiilor, algoritmul de diagnostic și secțiunea IC-FEUR: FEVS 41-49% pag. 13pag. 26pag. 47
Semnul pragului PN (> sau ≥)
Algoritmul de diagnostic și diagnosticul IC-FEUR: NT-proBNP ≥125 pg/ml, BNP ≥35 pg/mL pag. 26pag. 47Tabelul 16 (IC-FEP): NT-proBNP >125 (RS), BNP >35 (RS) pg/ml pag. 48
Pragurile MR-proANP: unități de măsură diferite
ICC: MR-proANP <40 pmol/L face diagnosticul improbabil pag. 35ICA de novo: MR-proANP < 120 pg/ml — IC acută exclusă, ≥ 120 pg/ml — confirmată pag. 28
Setul de investigații obligatorii în ICC la nivelul primar
B.1: hemograma, glicemia, creatinina, acidul uric şi bilirubina în ser, sodiu şi potasiu în ser; ECG și radiografia cutiei toracice pag. 20Fișa de audit (ambulator): obligatorii — ECG, Rx toracic, lipidograma, hemoleucograma, glicemia, creatinina, acidul uric, bilirubina, Na+ şi K+, sumar de urină; obligatorii (după posibilitate) — Eco-cord, LDL- și HDL-colesterol, nivelul BNP, Holter, test cu efort fizic dozat pag. 120
Criteriile IC-FEP: sunt obligatorii PN crescute
Tabelul 3: semne +/- simptome; FE ≥ 50%; 1. Nivel crescut al PN; 2. Cel puțin unul din următoarele criterii: a) afectare structurală cardiacă (LVH, HAS); b) disfuncție diastolică pag. 12Definiții: simptome și semne de IC, cu dovezi de anomalii cardiace structurale și/sau funcționale și/sau peptide natriuretice (PN) crescute și cu FEVS păstrată pag. 13
Criteriile IC-FEP: sunt obligatorii simptomele
Tabelul 3: „Semne +/- Simptome” pag. 12C.2.9.2: simptome și semne de IC; FEVS ≥50%; dovezi obiective ale anomaliilor structurale și/sau funcționale cardiace ..., inclusiv PN majorate pag. 48
IC cu FE ameliorată/recuperată: limitele și denumirea categoriei
Definiții: FEVS inițială sub 40%, creștere de cel puțin 10%, FE ulterior de peste 40%; mai întâi FE „ameliorată” (40%-49%), apoi „recuperată” complet (FE≥50%) pag. 13C.2.9.2: antecedente de FEVS redusă (≤40%), mai târziu FEVS ≥50% — IC-FER ameliorată sau „IC cu FEVS îmbunătățită” (mai degrabă decât IC-FEP); continuarea tratamentului pentru IC-FER pag. 48
Unde se încadrează pacientul a cărui FEVS a crescut de la ≤40% la 41-49%
Definiții: FE „ameliorată” (sau recuperată incomplet, FE 40%-49%) — categoria IC cu FE recuperată pag. 13C.2.8.2: fenotipul IC-FEUR poate cuprinde, de asemenea, pacienți a căror FEVS s-a îmbunătățit de la ≤40% sau a scăzut de la ≥50% pag. 47
Amiloidoza cardiacă: unde duce asimilarea de gradul 1 cu hematologie normală
Ramura „Hematologie normală, asimilare de gradul 1” → confirmare histologică pentru diagnostic (cardiac/extracardiac) pag. 102Ramura „Hematologie normală, asimilare de gradul 1-2” → ATTR → consiliere genetică → tafamidis (clasa I), fără confirmare histologică pag. 102
Verificat pe paginile protocolului
Evaluarea severității, stadiului și fenotipului ICtabel · 19 puncte5 diferențe
Clasificarea funcțională NYHA
ClasaDescriere
Clasa IFără limitare a activității fizice. Activitatea fizică obișnuită nu provoacă respirație îngreunată, oboseală sau palpitații
Clasa IILimitare ușoară a activității fizice. Confortabil în repaus, dar activitatea fizică obișnuită are ca rezultat dispnee, oboseală sau palpitații
Clasa IIILimitare marcată a activității fizice. Confortabil în repaus, dar activitatea mai puțin decât obișnuită duce la dispnee, oboseală sau palpitații
Clasa IVIncapabil să desfășoare orice activitate fizică fără disconfort. Pot fi prezente simptomele și în repaus. Orice activitate fizică este însoțită de creșterea disconfortului

Clasificarea NYHA se bazează numai pe simptome; pacienții cu simptome ușoare pot avea în continuare un risc ridicat de spitalizare și deces. pag. 13

Etapele progresării IC (declarația de consens 2021)
StadiulCriterii
A — risc ridicat de a dezvolta IC pag. 15Factori de risc pentru IC: hipertensiune arterială, diabet zaharat, obezitate, ateroscleroză, expunere la substanțe toxice cardiace, istoric familial sau predispoziție genetică către CMP; fără semne, simptome, modificări structurale sau biomarkeri de IC
B — pre-insuficiență cardiacă pag. 15Fără simptome sau semne actuale sau anterioare de IC (figura; în text — „fără semne sau simptome de IC”), dar cu oricare dintre: anomalii structurale cardiace (LVH, anomalii cinetice de perete, edem sau fibroză miocardică, afectarea sistemului valvular; pe figură și „dilatarea compartimentelor cordului”); anomalii funcționale (funcție sistolică scăzută, disfuncție diastolică, presiuni de umplere crescute); biomarkeri ai IC (PN sau troponina cardiacă crescute; pe figură — „valori crescute ale peptidului natriuretic sau troponinei cardiace, în contextul expunerii la cardiotoxine”, în text această condiție lipsește, vezi divergențele)
C — insuficiență cardiacă pag. 15Pacienți cu simptome și/sau semne actuale sau anterioare de IC cauzate de anomalii cardiace structurale și/sau funcționale (în text — „atât semne/simptome, cât și anomalii structurale/funcționale cardiace”); evoluția stadiului C pe figură — „IC în remisie” sau „IC persistentă”
D — insuficiență cardiacă avansată pag. 15pag. 16Semne/simptome severe în repaus; spitalizări frecvente în ciuda tratamentului optim; refractari sau intoleranți la tratamentul optim; necesită transplant cardiac, suport circulator mecanic sau îngrijiri paliative
Fenotipurile IC pe baza FEVS
CriteriuIC-FERIC-FEURIC-FEP
ClinicSemne +/- simptome (a)Semne +/- simptome (a)Semne +/- simptome (a)
FE≤ 40%40 - 49% (alte dovezi de boală cardiacă structurală fac diagnosticul mai probabil)≥ 50% (cu cât mai multe anomalii, cu atât mai mare probabilitatea)
Adițional——Nivel crescut al PN și cel puțin unul din criterii: afectare structurală cardiacă (LVH, HAS) sau disfuncție diastolică

a – Semnele pot să nu fie prezente în stadiile incipiente ale IC (în special la acei cu FEP) și la pacienții cu tratament medicamentos optim. pag. 12

  • FEVS ≤40% — redusă (IC-FER); între 41% și 49% — ușor redusă (IC-FEUR); ≥50% — păstrată (IC-FEP).
  • IC cu FE recuperată: FEVS inițială sub 40%, tratamentul a condus la o creștere de cel puțin 10%, iar FE la vizitele ulterioare este de peste 40%; recuperarea poate fi observată peste 3-6 luni; mai întâi FE „ameliorată” (40%-49%), apoi „recuperată” complet (FE≥50%). În alte secțiuni ale protocolului limitele acestei categorii sunt date diferit — vezi divergențele.
Criterii de definire a IC avansate — toate, în pofida tratamentului optim
  • Simptome severe și persistente de IC [clasa NYHA III (avansat) sau IV].
  • Disfuncție cardiacă severă definită de cel puțin una dintre: FEVS ≤30%; insuficiența izolată a VD (de ex. ARVC); anomalii valvulare severe neoperabile; anomalii congenitale severe neoperabile; valori BNP sau NT-proBNP persistent ridicate (sau în creștere) și disfuncție diastolică sau anomalii structurale severe ale VS (conform definițiilor IC-FEP).
  • Episoade de congestie pulmonară sau sistemică care necesită doze mari de diuretice i.v. (combinații de diuretice), aritmii maligne care provoacă >1 vizită neplanificată sau spitalizare în ultimele 12 luni.
  • Afectarea severă a capacității de efort cu incapacitatea de a face exerciții sau distanță mică de 6MWT (<300 m) sau pVO2 <12 ml/kg/min sau <50% din valoarea estimată, de origine cardiacă.

O FEVS sever redusă este frecventă, dar nu este obligatorie (se poate dezvolta și la IC cu FE prezervată); mortalitatea la un an variază de la 25% la 75%. În plus față de criteriile raportate, poate fi prezentă disfuncția de organ extracardiac datorată IC (de exemplu, cașexie cardiacă, disfuncție hepatică sau renală) sau hipertensiunea pulmonară de tip II, în același timp toate acestea nu sunt obligatorii pentru definirea IC avansate. pag. 57

Profilurile INTERMACS (IC avansată)
ProfilDescriereIntervenția definitivă
1. Șoc cardiogen critic pag. 57pag. 58Hipotensiune arterială care pune viața în pericol, în ciuda creșterii rapide a suportului inotrop, hipoperfuzie de organ critică, adesea confirmată prin agravarea acidozei și/sau a nivelului de lactatIntervenție definitivă necesară în câteva ore
2. Scădere progresivă pag. 58Funcția în scădere în ciuda tratamentului inotrop i.v.: înrăutățirea funcției renale, epuizare nutrițională, incapacitatea de a restabili echilibrul volumetric; starea în declin la pacienții care nu pot tolera terapia inotropăIntervenție definitivă necesară în câteva zile
3. Stabil sau dependent de tratamentul inotrop (așa în protocol; în descriere — „Stabilitate dependentă”) pag. 58Tensiune arterială, funcție de organ, nutriție și simptome stabile pe suport inotrop i.v. continuu (sau dispozitiv temporar), dar eșec repetat de a renunța la suport din cauza hipotensiunii simptomatice recurente sau a disfuncției renaleIntervenție definitivă electivă pe o perioadă de la săptămâni până la câteva luni
4. Flutter frecvent pag. 58Pacientul poate fi stabilizat aproape de starea normală, dar prezintă simptome zilnice de congestie în repaus sau în timpul activităților cotidiene zilnice; dozele de diuretice fluctuează în general la niveluri foarte mari; ar trebui luate în considerare strategii de management și supraveghere mai intensive, care în unele cazuri pot dezvălui o complianță slabă care ar compromite rezultatele oricărei terapii; unii pacienți se pot poziționa intre profilul 4 si 5Intervenție definitivă electivă pe o perioadă de la săptămâni până la câteva luni
5. În locuință pag. 58Confortabil în odihnă și cu activități din viața de zi cu zi, dar incapabil de altă activitate, locuind predominant în casă; fără simptome congestive, deseori cu disfuncție renală; dacă starea nutrițională de bază și funcția organelor sunt mărginite, pacienții pot prezenta un risc mai mare decât INTERMACS 4 și necesită o intervenție definitivăUrgența variabilă, depinde de menținerea nutriției, a funcției organelor și a activității
6. Efort limitat pag. 58Fără supraîncărcare cu lichide, confortabil în repaus și cu activități zilnice și activități minore în afara casei, dar oboseală semnificativă după primele câteva minute ale oricărei activități; necesită măsurarea atentă a consumului maxim de oxigen, în unele cazuri cu monitorizare hemodinamică, pentru a confirma severitatea insuficienței cardiaceVariabil, depinde de menținerea nutriției, a funcției organelor și a nivelului de activitate
7. Simptome avansate NYHA clasa III pag. 58Fără episoade actuale sau recente de edeme periferice, trăind confortabil cu o activitate semnificativă limitată la un efort fizic ușorEste posibil ca transplantul cardiac sau SCM să nu fie indicat în prezent
ModificatorDescriereProfiluri
SCM temporarNumai la pacienții internați (IABP, ECMO, TandemHeart, LVAD, Impella)1, 2, 3
AritmiaTahiaritmii ventriculare recurente care au contribuit recent în mod substanțial la compromisul clinic, șocuri frecvente cu ICD sau necesitatea defibrilării externe, de obicei mai mult de două ori pe săptămână1–7
Episoade frecvente de decompensareVizite frecvente de urgență sau spitalizări pentru diuretice, ultrafiltrare sau terapie vasoactivă i.v. temporară: cel puțin două vizite/internări de urgență în ultimele 3 luni sau trei în ultimele 6 luni3 dacă acasă, 4, 5, 6; rareori 7
IC acută: forme și evaluare clinică
  • Exacerbarea sau decompensarea acută a IC cronice (50-70% din toate prezentările). pag. 65pag. 68
  • Edemul pulmonar acut. pag. 66
  • Șocul cardiogen. pag. 66
  • IC dreaptă izolată. pag. 66
  • Tegumente calde şi umede (congestie cu perfuzia bună) – majoritatea pacienţilor cu IC acută.
  • Tegumente reci şi umede (congestie şi hipoperfuzie).
  • Tegumente reci şi uscate (fără congestie cu hipoperfuzie).
  • Tegumente calde şi uscate (compensat cu perfuzie bună, fără congestie).
  • Clasificarea Killip a fost concepută pentru a estima severitatea disfuncției miocardice în tratamentul IM acut.
  • Killip I – fără semne clinice de decompensare cardiacă.
  • Killip II – raluri pulmonare, ritm galop (zgomotul 3), hipertensiune venoasă pulmonară; raluri umede în jumătatea inferioară a câmpurilor pulmonare.
  • Killip III – edem pulmonar cu raluri pe întreaga arie pulmonară.
  • Killip IV – şoc cardiogen: hipotensiune (TAs ≤90 mm Hg) și vasoconstricție periferică (oligurie, cianoză, diaforeză).
CaracteristicaIC acută decompensatăEdem pulmonar acutIC dreaptă izolatăȘocul cardiogen
MecanismeDisfuncția VS; retenția renală de sodiu și apăCreșterea postsarcinei și/sau predominant disfuncția diastolică a VS; cardiopatie valvularăDisfuncția VD și/sau hipertensiunea arterială pulmonară pre-capilarăDisfuncție cardiacă severă
Cauza simptomelorRetenția de lichide; creșterea presiunii intraventriculareRedistribuirea lichidelor spre plămâni și insuficiență respiratorie acutăCreșterea presiunii venoase centrale și frecvent hipoperfuzie sistemicăHipoperfuzie sistemică
DebutulTreptat (zile)Rapid (ore)Treptat sau rapidTreptat sau rapid
Tulburări hemodinamiceCreșterea PTD VS și presiunii capilare pulmonare; debit cardiac scăzut sau normal; TAS normală spre scăzutăCreșterea PTD VS și presiunii capilare pulmonare; debit cardiac normal; TAS normală spre majoratăCreșterea PTD VD; debit cardiac scăzut; TAS scăzutăCreșterea PTD VS și presiunii capilare pulmonare; debit cardiac scăzut; TAS scăzută
Manifestări cliniceTegumente umede și calde sau umede și reciTegumente umede și caldeTegumente umede și reciTegumente umede și reci
Tratament de bazăDiuretice; agenți inotropi pozitivi/vasopresori în caz de hipoperfuzie periferică/hipotensiune; SMC de scurtă durată sau TSR, dacă este nevoieDiuretice; vasodilatatoare (necesitatea în inotropi/vasopresori poate apărea rar)Diuretice pentru congestie periferică; inotropi/vasopresori în hipoperfuzie periferică/hipotensiune; SMC de scurtă durată sau TSR, dacă este nevoieAgenți inotropi pozitivi/vasopresori; SMC de scurtă durată, TSR

a – [presiunea capilară pulmonară] poate fi normală în cazul unui debit cardiac scăzut; b – necesitatea în agenți inotropi pozitivi și/sau vasopresori poate apărea rar. pag. 68

Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Intervalul FEVS pentru IC cu fracție de ejecție ușor redusă
Tabelul 3: FE 40 - 49% pag. 12Textul definițiilor, algoritmul de diagnostic și secțiunea IC-FEUR: FEVS 41-49% pag. 13pag. 26pag. 47
FEVS inițială pentru categoria FE „ameliorată/recuperată”
Definiții: FEVS inițială a pacientului era sub 40% pag. 13C.2.8.2 și C.2.9.2: FEVS s-a îmbunătățit de la ≤40% (în C.2.9.2 — antecedente de FEVS ≤40%, mai târziu FEVS ≥50% — IC-FER ameliorată sau „IC cu FEVS îmbunătățită”) pag. 47pag. 48
Unde se încadrează pacientul a cărui FEVS a crescut de la ≤40% la 41-49%
Definiții: FE „ameliorată” (sau recuperată incomplet, FE 40%-49%), apoi „recuperată” complet (FE≥50%) — categoria IC cu FE recuperată pag. 13C.2.8.2: fenotipul IC-FEUR poate cuprinde, de asemenea, pacienți a căror FEVS s-a îmbunătățit de la ≤40% sau a scăzut de la ≥50% pag. 47
Criteriile IC-FEP: sunt obligatorii PN crescute
Tabelul 3: 1. Nivel crescut al PN; 2. Cel puțin unul din următoarele criterii: a) afectare structurală cardiacă (LVH, HAS); b) disfuncție diastolică pag. 12Definiții: dovezi de anomalii cardiace structurale și/sau funcționale și/sau peptide natriuretice (PN) crescute; C.2.9.2: dovezi obiective ale anomaliilor ..., inclusiv PN majorate pag. 13pag. 48
Stadiul B: în ce condiții PN/troponina crescute încadrează în pre-IC
Figura 1: valori crescute ale peptidului natriuretic sau troponinei cardiace, în contextul expunerii la cardiotoxine pag. 15Textul stadiilor: biomarkeri ai IC (PN sau troponina cardiacă – valori crescute în fluxul sangvin) pag. 15
Verificat pe paginile protocolului
Supravegherea și monitorizarea21 puncte2 diferențe
Supravegherea ICC
  • Determinarea nivelului de creatinină, sodiu şi potasiu în ser fiecare 3 luni (nivelul primar, obligatoriu). pag. 21
  • În perioada de titrare a IECA sau ARA și beta-adrenoblocantelor — monitorizarea TA după fiecare majorare a dozelor. pag. 21
  • Controlul la intervale mai scurte de 6 luni: simptome, frecvența şi ritmul cardiac, TA, hemoleucograma, electroliții, funcţia renală; pacienţii recent externaţi sau în titrare — un ritm mai frecvent. La pacienţii stabili monitorizarea în medicina primară poate fi de ajuns. pag. 55
  • ECG anual pentru a detecta lărgirea complexului QRS (candidați pentru CRT), tulburări de conducere și FA. pag. 55
  • Ecocardiografiile seriate nu sunt necesare în mod uzual — repetată dacă a apărut deteriorarea; în IC-FER — ecocardiografie după 3-6 luni de tratament optim pentru a evalua necesarul de agenți farmacologici sau dispozitive. pag. 55
  • Nu se încurajează determinarea de rutină a BNP sau NT-proBNP pentru a ghida titrarea dozelor. pag. 55
  • Toți pacienții cu IC periodic testați la anemie și deficit de fier: hemograma, feritina, saturația transferinei (I C). pag. 87
  • HTM non-invazivă poate fi luată în considerare (IIb B); monitorizarea presiunii din artera pulmonară wireless la pacienţii simptomatici (IIb B). pag. 57
  • IC avansată: clasa II NYHA fără caracteristici de risc — monitorizarea într-un centru specializat local, reevaluarea la fiecare 3-6 luni; speranța de viață limitată — îngrijiri paliative și monitorizarea într-un centru specializat local; clasa III-IV NYHA în pofida tratamentului optim — referire sau consult la distanță cu centre specializate în IC avansată (caracteristicile de risc și rezervele privind săgețile schemei — în răspunsul despre trimitere). pag. 60
După spitalizarea pentru IC acută
  • Evaluare atentă pentru a exclude semnele persistente de congestie înainte de externare și optimizarea tratamentului oral (I C); inițierea tratamentului oral bazat pe dovezi înainte de externare (I C). pag. 72
  • Vizită de control peste 1 - 2 săptămâni după externare: semnele de congestie, toleranța la medicamente, începerea și/sau mărirea dozelor terapiei bazate pe dovezi (I C). pag. 73
  • Extrasul obligatoriu: diagnosticul precizat desfăşurat, rezultatele investigaţiilor, recomandări explicite pentru pacient, recomandări pentru medicul de familie. pag. 25
  • Supravegherea temporară de către cardiolog (obligatoriu, pentru titrarea IECA/ARA și beta-adrenoblocante): pacienţii cu IC acută după externarea din staţionar; de asemenea pacienţii cu IC primar depistaţi, cu comorbidităţi severe care afectează prognosticul, cu răspuns insuficient sau rezistenţă la diuretice. pag. 23
Auto-monitorizarea pacientului
  • Determinarea zilnică a greutăţii; în cazul creşterii dispneei sau edemelor sau a greutăţii mai mult de >2 kg în 3 zile, pacientul poate creşte dozele de diuretic şi/sau alerta serviciile medicale. pag. 20pag. 54
  • Contactaţi medicul: durerea toracică; accentuarea marcată a oboselii, scăderea capacităţii de efort, agravarea dispneei; sincopa; palpitaţii; creşterea edemelor; creşterea în greutate (mai mult de 2,5-3 kg într-o săptămână). pag. 118
  • Vaccinarea antigripală este recomandată anual (ghidul pacientului). pag. 116
Grupuri speciale
  • Miocardita acută: urmărirea anuală, pentru cel puțin 4 ani, cu ECG și ecocardiografie (CMD până la 20% din cazuri); activităţile sportive intense evitate cât timp sunt prezente simptomele, enzimele crescute sau modificările ECG/imagistice şi cel puţin 6 luni de la recuperarea completă. pag. 100
  • Tratament cu potențial cardiotoxic: risc mediu sau înalt — monitorizarea prin ECG și markeri cardiaci în timpul tratamentului (primile 1-4 săptămâni), re-evaluarea la 3 și 12 luni după finisare; risc scăzut — la fiecare 3 luni de tratament, re-evaluarea la 12 luni; re-evaluarea la fiecare 5 ani după terapia cardiotoxică stabilită (ex. doze mari de antracicline), incluzând evaluarea clinică, PN, troponina și ecocardiografia. pag. 89
  • Sarcina la pacientele cu IC: reevaluare la începutul trimestrului doi (20 de săptămâni); ulterior frecvența după clasa mOMS (vezi divergența); modalitatea de naștere planificată de cardiologi, obstetricieni și anesteziologi în jurul săptămânii 35. pag. 92pag. 93
  • Purtătorii de stimulator/defibrilator/CRT: controlul periodic obligatoriu al parametrilor; prezentarea carnetului dispozitivului la fiecare vizită. pag. 118
  • Rudele de gradul I ale pacienților cu CMP: CMD/CHN — evaluarea clinică, ECG, ecocardiografia și eventual RMC; rudelor adulte ar trebui să li se repete evaluarea la fiecare 5 ani sau mai puțin atunci când vârsta este <50 de ani sau se constată anomalii nediagnosticate. CMH și cardiomiopatia aritmogenă — atunci când nu se identifică o mutație genetică certă la pacientul index sau nu se efectuează testarea genetică, evaluarea clinică cu ECG și ecocardiografie ar trebui luată în considerare la rudele adulte de gradul I și repetată la fiecare 2-5 ani sau mai puțin dacă sunt prezente anomalii nediagnosticate. pag. 95pag. 96
Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Pragul creșterii în greutate
B.1 și Tabelul 22: adăugarea bruscă a greutăţii (>2 kg în 3 zile) pag. 20pag. 54Tabelul 7: majorarea masei corporale (>2 kg/pe săptămână); Ghidul pacientului: creşterea în greutate mai mult de 2,5-3 kg într-o săptămână pag. 36pag. 118
Frecvența vizitelor în sarcină la femeile cu IC
Tabelul OMS: II — o dată/trimestru; II-III — de 2 ori pe lună; III — lunar sau de 2 ori pe lună; IV — lunar. Figura 20: mOMS II — lunar sau de două ori pe lună; mOMS III — lunar pag. 91pag. 92Textul: evaluări bilunare pentru femeile din mOMS II-III și evaluare lunară pentru femeile din mOMS IV pag. 93
Verificat pe paginile protocolului

Sursa datelor este protocolul clinic aprobat de Ministerul Sănătății al Republicii Moldova și publicat pe ms.gov.md. Med Expert nu este autorul protocolului.

Fișa nu este un document oficial. Este o sinteză de referință, verificată pe paginile protocolului. Sunt posibile inexactități și omisiuni, iar protocolul poate fi actualizat înaintea fișei.

Fișa nu înlocuiește raționamentul clinic. Deciziile de diagnostic și tratament le ia medicul curant, consultând textul integral al protocolului. Med Expert nu poartă răspundere pentru deciziile luate pe baza fișei.

Datele despre compensare — conform listei CNAM din 24.09.2026; statutul actual îl verificați pe cnam.md.

Dacă ați observat o inexactitate, vă rugăm neapărat să ne semnalați — o vom verifica după protocol și o vom corecta.

Sinteza vă este utilă?

Ce compensează CNAM la acest diagnostic

10 medicamente pentru adulți la tema „Insuficiență cardiacă”

CNAMSursa: lista oficială CNAMEdiția din 24.09.2026 · cnam.md ↗
Informație de referință. Versiunea actuală și completă a protocolului — doar în sursa oficială pe ms.gov.md.

Învățați pe această temă

Cursuri EMFC
Urmăriți actualizările

Protocoalele se revizuiesc. Primiți notificare când ministerul actualizează un protocol din specialitatea „Cardiologie” — fără a verifica site-ul manual.

Urmăriți — gratuit