Insuficiența cardiacă cronică și acută la adult
Ordinul MS nr.156 din 03.03.2023
Diagnosticul, clasificarea și managementul insuficienței cardiace cronice și acute la adult, inclusiv criterii de referire.
Esențialul protocolului — pe întrebările medicului
Protocolul (ediția V) este alcătuit în conformitate cu ghidul ESC 2021 privind IC acută și cronică; accentul se pune pe diagnosticul și tratamentul IC, dar nu pe prevenirea acesteia. pag. 1pag. 4
Conceptele noi ale ghidului ESC din 2021 în comparație cu versiunea din 2016
- Modificarea clasificării IC acute. pag. 4
- Schimbarea termenului „insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție medie” în „insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție ușor redusă” (ICFEur); pacienții cu ICFEur pot beneficia de terapii similare celor cu ICFEr. pag. 4
- Includerea unui algoritm nou de tratament simplificat pentru ICFEr. pag. 4
- Schimbarea principiului de administrare a tratamentului combinat în ICFEr: de la cel secvențial - la titrare rapidă. pag. 4
- Adăugarea algoritmului de tratament pentru ICFEr în funcție de fenotipurile IC pentru un management personalizat. pag. 4
- Modificări cheie ale diagnosticului și tratamentului ICFEur și ICFEp. pag. 4
- Actualizarea tratamentului pentru majoritatea comorbidităților non-CV (inclusiv diabet, hiperkaliemie, deficit de fier și cancer). pag. 4
- Actualizări privind rolul testării genetice și al tratamentului cardiomiopatiilor. pag. 5
- Adăugarea unor indicatori cheie de calitate. pag. 5
Modificările cheie ale tratamentului ICFEr
- Cele 4 clase-cheie de terapii medicamentoase sunt acum recomandări de clasa I și trebuie inițiate cât mai repede posibil și în siguranță: IECA (sau alternativa lor – BRA) sau ARNI; betablocantele; ARM; inhibitorii SGLT2 (dapagliflozina și empagliflozina).
- Prevenţia primară cu ICD în cardiomiopatia ischemică este numită în sumar terapie recomandată de clasa IIa (în tabelul de recomandări — clasa I, vezi divergența).
- Implantarea unui ICD este recomandată pentru a reduce riscul de moarte subită și mortalitatea de toate cauzele la pacienți cu IC simptomatică (clasa NYHA II-III) de etiologie ischemică și o FEVS ≤35%, care persistă în ciuda tratamentului medicamentos optimal ≥3 luni, cu condiția prognozei supraviețuirii substanțial mai mult de 1 an și cu stare funcțională bună (excluzând IM în ultimele 40 de zile).
- În selectarea pacienților pentru CRT se pune accentul pe blocul complet al ramului stâng (BRS larg) al fasciculului His.
Modificările cheie pentru ICFEur și ICFEp
- Pentru diagnosticul de ICFEur, peptidele natriuretice crescute plus alte dovezi de boală cardiacă structurală fac diagnosticul mai probabil, dar nu sunt obligatorii dacă există certitudine în baza măsurării FEVS prin metoda ecocardiografică.
- S-a adăugat un tabel de recomandări pentru tratamentul ICFEur.
- Este inclusă o cale de diagnostic simplificată pentru ICFEp cu 3 pași.
- În ceea ce privește tratamentul HFpEF, recomandările au rămas în mare parte neschimbate.
Categorie nouă conform definiției universale din 2021 — IC cu FE recuperată (IC-FErec) (criteriile — în răspunsul despre evaluare). pag. 13
Tratament la consultație
Tratamentul ICC: obiective, schemă, grupuri specialetabel · 97 puncte20 diferențe
Obiectivele tratamentului IC-FER
- Reducerea mortalității.
- Prevenirea spitalizărilor recurente din cauza agravării IC.
- Îmbunătățirea statutului clinic, a capacității funcționale și a QOL.
Principiile tratamentului farmacologic al IC-FER
- Tratamentul farmacologic este piatra de temelie a tratamentului IC-FER și trebuie implementat înainte de a lua în considerare terapia cu dispozitive și concomitent cu intervenţiile non-farmacologice. pag. 38
- Triada dintre IECA/ARNI, beta-blocant și ARM este recomandată ca terapie de temelie, cu excepția cazului în care sunt contraindicate sau nu sunt tolerate; dozele ar trebui ajustate la cele utilizate în studii clinice (sau la dozele maxime tolerate). pag. 39
- Dapagliflozina sau empagliflozina sunt recomandate tuturor pacienţilor cu IC-FER care deja administrează un IECA/ARNI, un beta-blocant și un ARM, indiferent dacă suferă sau nu de diabet zaharat. pag. 39pag. 41
- ARNI este recomandat pentru substituirea IECA (sau BRA) la pacienții care rămân simptomatici în ciuda tratamentului optim; ARNI poate fi luat în considerare și drept terapie de primă linie în loc de IECA (iniţierea de novo). pag. 39pag. 41
- BRA sunt recomandați pacienților care nu pot tolera IECA sau ARNI din cauza reacțiilor adverse grave (pacienții ar trebui să administreze și un beta-blocant și un ARM). pag. 39pag. 41pag. 42
- IECA și beta-blocantele pot fi inițiate concomitent cât mai curând odată cu stabilirea diagnosticului de IC-FER simptomatică; nu există dovezi care să favorizeze inițierea unuia înaintea celuilalt. pag. 40
- Beta-blocantele trebuie inițiate la pacienți stabili clinic, euvolemici, începând cu o doză mică, titrată treptat la doza maximă tolerată; la pacienții spitalizați cu IC acută — cu precauție în spital, după stabilizarea hemodinamică. pag. 40
- Doza IECA trebuie titrată până la doza maximă tolerată recomandată. pag. 40
- ARM trebuie administrate cu prudență la pacienții cu insuficiență renală și cu nivel seric de potasiu > 5,0 mmol/L; eplerenona provoacă mai rar ginecomastie. pag. 41
- Inhibitorii SGLT2: o reducere ușoară și reversibilă a eGFR după inițiere nu necesită întreruperea; pot crește riscul de infecții genitale fungice; pot permite reducerea dozei diureticului de ansă. pag. 41
- Scopul terapiei diuretice este euvolemia cu cea mai mică doză; după euvolemie doza poate fi redusă sau suspendată; pacienții trebuie instruiți să își ajusteze doza în baza auto-monitorizării și măsurării zilnice a masei corporale. Combinația cu tiazide — în rezistența la diuretice, cu precauție. pag. 42
- Nivelul primar (obligatoriu): inițierea tratamentului IC cronice se recomandă sub supravegherea medicului cardiolog sau în condiţii de staţionar. pag. 21
- De atras atenția la: aderare slabă la tratament; noncomplianţa la regimul de lichide, sare, alcool; medicamente care pot agrava IC – antiinflamatoare nesteroidiene, antiaritmice din grupul I, Diltiazemum sau Verapamilum; infecțiile; utilizarea excesivă a diureticilor; hipotensiunea datorată diureticilor + IECA/nitrați. pag. 22
IC-FER (FEVS≤40%), CF II-IV NYHA: tratament de clasa I
| Recomandări | Clasa | Nivel |
|---|---|---|
| Un IECA este recomandat pentru a reduce riscul de spitalizări din cauza IC și al mortalității | I | A |
| Un beta-blocant este recomandat pentru pacienții cu IC-FER stabilă pentru a reduce riscul de spitalizări și al mortalității | I | A |
| Un ARM este recomandat pentru a reduce riscul de spitalizări din cauza IC și al mortalității | I | A |
| Dapagliflozinum sau empagliflozinum sunt recomandate pentru a reduce riscul de spitalizări din cauza IC și al mortalității | I | A |
| Sacubitril/valsartan este recomandat pentru substituirea IECA pentru a reduce riscul de spitalizări și al mortalității | I | B |
Alte tratamente farmacologice pentru anumiți pacienți cu IC-FER
| Recomandări | Clasa | Nivel |
|---|---|---|
| Diureticele sunt recomandate pacienților cu IC-FER cu semne și/sau simptome de congestie pentru a ameliora simptomele, a majora capacitatea de efort și a reduce spitalizările pag. 41 | I | C |
| Un BRA este recomandat la pacienții simptomatici care nu pot tolera un IECA sau un ARNI (și beta-blocant și ARM) pentru a reduce spitalizările și mortalitatea CV pag. 41 | I | B |
| Ivabradinum — la pacienții simptomatici cu FEVS ≤ 35%, în ritm sinusal și FCC în repaus ≥ 70 b.p.m. în ciuda tratamentului cu beta-blocant în doză adecvată (sau maximă tolerată), IECA (sau ARNI) și ARM pag. 41 | IIa | B |
| Ivabradinum — la pacienții simptomatici cu FEVS ≤ 35%, în ritm sinusal și FCC în repaus ≥ 70 b.p.m. care nu tolerează sau au contraindicații pentru beta-blocante (și IECA (sau ARNI) și ARM) pag. 41 | IIa | C |
| Vericiguatum — la pacienții cu IC CF II-IV NYHA cu agravare a IC în ciuda tratamentului cu IECA (sau ARNI), beta-blocant și ARM pag. 42 | IIb | B |
| Hydralazinum și Isosorbidi dinitras — la pacienţii de rasă negroidă autoidentificaţi cu FEVS ≤ 35% sau FEVS < 45% cu dilatarea VS și IC CF III-IV NYHA în ciuda tratamentului cu IECA (sau ARNI), beta-blocant și ARM pag. 42 | IIa | B |
| Hydralazinum și Isosorbidi dinitras — la IC-FER simptomatică care nu pot tolera niciunul dintre IECA, BRA sau ARNI (sau sunt contraindicate), pentru a reduce riscul de deces pag. 42 | IIb | B |
| Digoxinum — la IC-FER simptomatică în ritm sinusal în ciuda tratamentului cu IECA (sau ARNI), beta-blocant și ARM, pentru a reduce riscul de spitalizare pag. 42 | IIb | B |
Digoxinum: prudență la femei, vârstnici, subiecți fragili, malnutriți și cu hipokaliemie; la funcția renală redusă ar putea fi luată în considerare digitoxina. Înainte de ivabradină este necesară inițierea și titrarea beta-blocantelor până la dozele maxime tolerate. Digoxinum poate fi benefică în cazul pacienților cu IC și FA cu alură ventriculară rapidă simptomatică, când alte opțiuni terapeutice nu sunt accesibile. pag. 42pag. 43
Dispozitive și managementul fenotipic al IC-FER
- Supraîncărcare cu volum — diuretice (clasa I). pag. 43
- CRT conform figurii strategiei fenotipice: RS cu aspect de BRS ≥150 ms — CRT-P/D (clasa I); RS și BRS 130-149 ms sau non-BRS ≥150 ms — CRT-P/D (clasa IIa). Lista completă a recomandărilor pentru CRT, cu niveluri și condiții — în tabelul de mai jos; în algoritmul terapiei de clasa I clasele CRT sunt date fără morfologia QRS — vezi divergențele. pag. 27pag. 43pag. 46pag. 47
- ICD conform figurii strategiei fenotipice: etiologie ischemică — clasa I, non-ischemică — clasa IIa. Lista completă (prevenția secundară și primară, substituirea bateriei, ICD portabil, când nu este recomandat), cu niveluri și condiții — în tabelul de mai jos. pag. 43pag. 45pag. 46
- Pacienții cu durata QRS ≥ 130 ms pot fi luați în considerare pentru CRT-D, mai degrabă decât pentru ICD. Înaintea substituirii bateriei ICD, pacienții trebuie evaluați de un cardiolog cu experiență (IIa B). pag. 45pag. 46
- Algoritmul de conduită cu terapia cu clasa I de indicații (schema), trei ramuri după medicamentele de clasa I: FEVS≤35% și QRS<130ms și dacă este potrivit → CDI (ischemic — clasa I; clasa pentru non-ischemic nu se poate citi pe schemă — inscripția este tăiată); FEVS>35% sau terapia cu dispozitive nu este indicată → fără dispozitiv, direct la pasul „Dacă simptomele persistă, se va lua în considerare terapia cu clasa II de recomandare”; ritm sinusal și FEVS≤35% și QRS≥130ms → CRT-D-P (clasele — vezi punctul despre CRT și divergențele). Toate cele trei ramuri converg spre pasul „Dacă simptomele persistă, se va lua în considerare terapia cu clasa II de recomandare”. pag. 27
- Fibrilație atrială — anticoagulare (clasa I); digoxină / PVI (clasa IIa). Patologia coronariană — CABG (clasa IIa). Deficiența de fier — carboximaltoza ferică (clasa IIa). pag. 43
- Stenoză aortică — SAVR/TAVI (clasa I); regurgitare mitrală — plastia VM TEE (clasa IIa); RS cu FCC>70 b.p.m — ivabradină (clasa IIa); rasă negroidă — hidralazină/ISDN (clasa IIa); intoleranța IECA/ARNI — BRA (clasa I). pag. 43
- Pacienți selectați cu IC avansată: transplant cardiac (clasa I); SCM ca și BTT/BTC (clasa IIa); SCM de durată ca și DT (clasa IIa). pag. 43
- Pentru toți pacienții: reabilitare cardiacă (clasa I) și management multidisciplinar (clasa I). Dacă simptomele persistă, se va lua în considerare terapia cu clasa II de recomandare. pag. 27pag. 43
Recomandări pentru implantarea unui cardioverter-defibrilator la pacienții cu IC
| Prevenție | Recomandări | Clasa | Nivel |
|---|---|---|---|
| Secundară pag. 45 | ICD este recomandat pentru a reduce riscul de moarte subită și a mortalității de orice cauză la pacienții care s-au recuperat după o aritmie ventriculară complicată cu instabilitate hemodinamică și cu o speranță de viață mai mult de 1 an în statut funcțional satisfăcător, în absența unor cauze reversibile sau cu excepţia cazului în care aritmia ventriculară a apărut la un interval de timp < 48 ore după un IM | I | A |
| Primară pag. 45 | ICD este recomandat pentru a reduce riscul de moarte subită și a mortalității de orice cauză la pacienții cu IC simptomatică (CF II-III NYHA) de etiologie ischemică (cu excepția cazului în care au suportat un IM în ultimele 40 de zile) și o FEVS≤ 35% în ciuda tratamentului medicamentos optim cu durata ≥ 3 luni, cu o speranță de viață mai mare de 1 an cu statut funcțional bun | I | A |
| Primară pag. 45pag. 46 | ICD ar trebui luat în considerare pentru a reduce riscul de moarte subită și a mortalității de orice cauză la pacienții cu IC simptomatică (CF II-III NYHA) de etiologie non-ischemică și o FEVS≤ 35% în ciuda tratamentului medicamentos optim cu durata ≥ 3 luni, cu o speranță de viață mai mare de 1 an cu statut funcțional bun | IIa | A |
| Primară pag. 46 | Înaintea substituirii bateriei ICD, pacienții trebuie evaluați cu atenție de către un cardiolog cu experiență, deoarece obiectivele managementului, necesitățile pacientului și statutul clinic al acestuia s-ar fi putut modifica între timp | IIa | B |
| Primară pag. 46 | ICD portabil poate fi luat în considerare pentru pacienți cu IC care prezintă risc de moarte cardiacă subită pentru o perioadă limitată sau ca punte către implantarea unui dispozitiv | IIb | B |
| Primară pag. 46 | Implantarea unui ICD nu este recomandată în primele 40 de zile după un IM, deoarece intervenția în această perioadă nu ameliorează prognosticul | III | A |
| Primară pag. 46 | Terapia cu ICD nu este recomandată la pacienții cu CF IV NYHA cu simptome severe refractare la terapia farmacologică, cu excepția cazului în care sunt candidați pentru CRT, VAD sau transplant cardiac | III | C |
Recomandări pentru terapia de resincronizare cardiacă la pacienții cu IC
| Recomandări | Clasa | Nivel |
|---|---|---|
| CRT este recomandată pentru pacienții simptomatici cu IC și ritm sinusal cu durata complexului QRS ≥ 150 ms, aspect de BRS şi cu FEVS ≤ 35% în ciuda tratamentului medicamentos optim pentru a ameliora simptomele și a reduce morbiditatea și mortalitatea pag. 46 | I | A |
| CRT este recomandată, mai degrabă decât stimularea VD, pentru pacienţii cu IC-FER și care au o indicație pentru stimulare ventriculară din cauza unui bloc AV de grad înalt, indiferent de clasa funcțională NYHA sau durata complexului QRS pentru a reduce morbiditatea. Aceasta include și pacienții cu FA pag. 46 | I | A |
| CRT ar trebui luată în considerare pentru pacienții simptomatici cu IC și ritm sinusal cu durata complexului QRS ≥ 150 ms, morfologie non-BRS şi cu FEVS ≤ 35% în ciuda tratamentului medicamentos optim pentru a ameliora simptomele și a reduce morbiditatea și mortalitatea pag. 46 | IIa | B |
| CRT ar trebui luată în considerare pentru pacienții simptomatici cu IC și ritm sinusal cu durata complexului QRS de 130-149 ms, aspect de BRS şi cu FEVS ≤ 35% în ciuda tratamentului medicamentos optim pentru a ameliora simptomele și a reduce morbiditatea și mortalitatea pag. 46 | IIa | B |
| Pacienții cu FEVS ≤ 35% cărora le-a fost implantat un stimulator cardiac convențional sau un CDI și, ulterior, dezvoltă un episod de agravare a IC în ciuda tratamentului medicamentos optim și care au o proporție de stimulare a VD semnificativă pot fi luați în considerare pentru „upgrade” către CRT pag. 46 | IIa | B |
| CRT poate fi luată în considerare pentru pacienții simptomatici cu IC și ritm sinusal cu durata complexului QRS de 130-149 ms, morfoogie non-BRS şi cu FEVS ≤ 35% în ciuda tratamentului medicamentos optim pentru a ameliora simptomele și a reduce morbiditatea și mortalitatea pag. 46 | IIb | B |
| CRT nu este recomandată la pacienții cu o durată a complexului QRS <130 ms care nu au indicații pentru stimulare ventriculară din cauza blocului AV de grad înalt pag. 47 | III | A |
Tratamentul medicamentos, intervențional și cu dispozitive al IC-FER („cei patru fantastici”)
- Medicamente/intervenții pentru IC-FEr: ARNI, ARM, beta-blocante, inhibitorii SGLT2. Clasele nu sunt indicate pe schemă.
- Motive financiare: IECA/BRA; feritina < 100 sau TSAT<20%: carboximaltoză ferică (pragul diferă de tabele — vezi divergențele); fibrilație atrială: anticoagulante, digitalice, IVP; BRS: TRC; RS cu FCC>70 c/min: ivabradină; congestie: diuretice de ansă, tiazide.
- ICC avansată sau episod recent de exacerbare: vericiguat, omecamtiv, digitalice, DAVS/transplant de cord (DAVS nu este descifrat în notă; acolo figurează LVAD — dispozitiv de asistare a ventriculului stâng); rasa negroidă: hidralazină, nitrați; regurgitare mitrală funcțională: MitraClip.
IC-FEUR (CF II-IV NYHA)
| Recomandări | Clasa | Nivel |
|---|---|---|
| Diureticele sunt recomandate la pacienții cu congestie pentru a ameliora simptomele și semnele IC | I | C |
| Un IECA poate fi luat în considerare pentru a reduce riscul de spitalizări și al mortalității | IIb | C |
| Un BRA poate fi luat în considerare | IIb | C |
| Un beta-blocant poate fi luat în considerare | IIb | C |
| Un ARM poate fi luat în considerare | IIb | C |
| Sacubitrilum/valsartanum poate fi luat în considerare | IIb | C |
IC-FEP
| Recomandări | Clasa | Nivel |
|---|---|---|
| Screening-ul și tratamentul etiologiei și comorbidităților cardiovasculare și non-cardiovasculare | I | C |
| Diureticele sunt recomandate la pacienţii cu semne de congestie pentru ameliorarea simptomelor şi semnelor IC | I | C |
Strategia de tratament a HTA utilizată în IC-FER trebuie luată în considerare și în IC-FEP; la pacienții cu IC-FEP cu LVH și rezervă limitată de preîncărcare, hipotensiunea trebuie evitată. pag. 85
Factorii de risc pentru dezvoltarea IC și acțiunile necesare pentru corecția acestora
| Factori de risc pentru IC | Strategii de prevenție |
|---|---|
| Sedentarism | Activități fizice regulate |
| Tabagism | Abandonarea fumatului |
| Obezitate | Activitate fizică și regim alimentar sănătos |
| Consum excesiv de alcool | În populația generală: consum de alcool în cantități mici sau abstinență; pacienții cu CMP indusă de alcool — abstinență |
| Gripa | Vaccinare antigripală |
| Microorganisme (de ex. Trypanosoma cruzi, streptococi) | Diagnostic precoce, terapie antimicrobiană specifică atât pentru prevenție, cât și pentru tratament |
| Medicamente cardiotoxice (de ex. antracicline) | Monitorizarea funcției cardiace și a efectelor adverse, adaptarea dozelor, modificarea chimioterapiei |
| Radioterapia cutiei toracice | Monitorizarea funcției cardiace și a efectelor adverse, adaptarea dozelor |
| Hipertensiune arterială | Modificarea stilului de viață, terapie antihipertensivă |
| Dislipidemie | Regim alimentar sănătos, statine |
| Diabet zaharat | Activitate fizică și regim alimentar sănătos, inhibitorii de SGLT2 |
| CAD | Modificarea stilului de viață, statine |
Prevenția primară a IC la pacienți cu factori de risc
| Recomandări | Clasa | Nivel |
|---|---|---|
| Tratamentul hipertensiunii arteriale este recomandat pentru a preveni sau a amâna apariția IC, dar și pentru a preveni spitalizările din cauza IC | I | A |
| Tratamentul cu statine este recomandat la pacienții cu risc înalt de boală CV sau cu patologie CV stabilită pentru a preveni sau a amâna debutul IC, și pentru prevenirea spitalizărilor din cauza IC | I | A |
| Inhibitorii de SGLT2 (canagliflozinum*, dapagliflozinum*, empagliflozinum*, ertugliflozinum*, sotagliflozinum*; *nu este înregistrat în Nomenclatorul de Stat al Medicamentului) sunt recomandate la pacienții cu diabet zaharat cu risc înalt pentru boală CV sau cu patologie CV stablită pentru a preveni spitalizările din cauza IC | I | A |
| Consilierea pentru combaterea sedentarismului, obezității, fumatului și abuzului de alcool este recomandată pentru a preveni sau a amâna apariția IC | I | C |
Nivelul primar: depistarea pacienților cu factori de risc pentru dezvoltarea IC (IC stadiul A)
- Toți pacienții cu BCI, HTA, tahiaritmii (în special FA), diabet zaharat, obezitate, istoric agravat de cardiomiopatii, boli oncologice, chimioterapia etc. sunt în categoria pacienților cu risc înalt de dezvoltare a IC.
- Obligatoriu: modificarea stilului de viață, tratamentul HTA, BCI, tahiaritmiilor, dislipidemiilor. Inițierea tratamentului cu IECA/ARA la pacienți cu maladie vasculară (ateroscleroză) sau diabet zaharat, revascularizare coronariană la necesitate (protocoalele pe BCI, HTA, dislipidemii, FA).
Măsuri non-farmacologice
- Determinarea zilnică a greutăţii corporale de către pacient; anunţarea medicului de familie la adăugarea bruscă a greutăţii (>2 kg în 3 zile). pag. 20
- CF II-IV NYHA, stadiul C și D: obligatoriu limitarea sării de bucătărie (pînă la 6 g/zi) şi a lichidelor (pînă la 1,5 -2,0 l/zi), este interzis consumul de alcool (vezi divergențele). pag. 20
- La pacienţi obezi se recomandă reducerea masei corporale cu menţinerea IMC între 25 şi 30; scăderea excesivă (IMC <22 kg/m2) poate aduce caşexia cardiacă. pag. 20
- Sunt recomandate eforturi fizice care nu induc simptome de IC; eforturile intense sau izometrice, activităţile sportive competitive şi obositoare trebuie descurajate. Exerciţiul fizic este recomandat la toţi pacienţii apţi (I A); program supravegheat de reabilitare cardiacă la boală avansată, fragilitate sau comorbidităţi (IIa C). pag. 20pag. 55
- Imunizarea pentru gripă poate fi larg utilizată; vaccinările pentru influenza şi pneumococ ar trebui luate în considerare (IIa B); vaccinarea anti-COVID-19 trebuie luată în considerare. pag. 21pag. 50pag. 90
- Consultul pacientului cu privire la renunțarea la fumat (inclusiv la ţigaretele electronice), cu sau fără terapia de substituție. pag. 21pag. 53
- Înrolarea într-un program de management multidisciplinar al IC (I A); strategiile de management individual (I A); programele de îngrijire la domiciliu şi/sau în clinici (I A). pag. 50
- Educaţia: dietă — evitând excesul de sare (>5 g/zi) şi menţinând o greutate normală; fluide — evitarea aportului excesiv, restricţia la 1,5-2 L/zi se poate lua în considerare la IC severă/hiponatremie, creşterea consumului în sezoanele călduroase sau la vărsături; alcool — abstinenţa sau limitarea (2 unităţi pe zi la bărbaţi şi 1 unitate la femei; 1 unitate este 10 mL alcool pur); activitatea sexuală este sigură pentru pacienţii stabili. pag. 53pag. 54
Comorbidități și grupuri speciale
- HTA: tratamentul IC-FER este similar la hipertensivi și normotensivi; dacă este necesară scăderea suplimentară a TA, în absența supraîncărcării cu lichide, amlodipina și felodipina pot fi luate în considerare; diltiazemum, verapamilum și moxonidina sunt contraindicați; alfa-blocantele nu sunt indicate (pot fi utilizate în hiperplazia de prostată, întrerupte la hipotensiune). Țintele TA sunt incerte; la IC-FER trebuie atinse dozele țintă în ciuda hipotensiunii arteriale ușoare. pag. 84pag. 85
- SCC: beta-blocantele sunt pilonul de bază (clasa I); ivabradina — alternativă sau terapie suplimentară în RS cu FCC ≥70 b.p.m. (IIa); trimetazidina, nicorandilul, ranolazina, nitrații, amlodipina, felodipina pot fi luate în considerare la persistența anginei (IIb); nitrații cu acțiune scurtă — cu precauție (hipotensiune); diltiazem și verapamilul sunt contraindicate (III). Dozele mici de rivaroxaban [2,5 mg de două ori pe zi] pot fi luate în considerare la SCC (sau boală arterială periferică) și IC, FEVS >40% și RS, cu risc crescut de AVC și risc hemoragic scăzut. În secțiunea privind accidentul vascular cerebral condiția pentru dozele mici de rivaroxaban este formulată diferit — vezi divergențele. pag. 77pag. 78pag. 85
- Revascularizarea în IC-FER și SCC: CABG — strategie de primă alegere la pacienții potriviți pentru intervenție chirurgicală, mai ales la diabetici și boală multivasculară (IIa B); pentru angină persistentă în ciuda TMO (IIa C); la candidații pentru LVAD CABG ar trebui evitat (IIa C); pentru a îmbunătăți rezultatele după evaluarea atentă (stenoza proximală >90% din vasele mari, trunchiul comun stâng sau IVA proximală) (IIb C); PCI ca alternativă la CABG pe baza evaluării Heart Team (IIb C). pag. 79
- FA: identificarea și corectarea trigerilor (hipertiroidism, tulburări electrolitice, hipertensiune necontrolată, boala valvei mitrale, infecție); congestia — diuretice; controlul indulgent al frecvenței (< 110 b.p.m. în repaus) este o abordare inițială acceptabilă. Anticoagularea: DOAC sunt preferate față de AVK (I A), cu excepția protezelor valvulare mecanice și a stenozei mitrale; protocolul definește diferit stenoza mitrală care exclude DOAC: în textul secțiunii — doar stenoza mitrală severă, în tabelul de recomandări — stenoza mitrală moderată sau severă (vezi divergențele). La pacienții fără anticoagulant oral cu debut al FA > 48 h — cel puțin 3 săptămâni de anticoagulare sau ecocardiografie transesofagiană înainte de cardioversie; amiodarona este medicamentul de elecție pentru cardioversia farmacologică (propafenona, flecainida, dronedarona — rezultate mai proaste în IC-FER). În CF IV NYHA și/sau instabilitate hemodinamică, amiodarona i/v ar trebui luată în considerare pentru a reduce frecvența ventriculară. Ocluzia urechiușei atriale stângi poate fi luată în considerare la pacienții cu IC și FA care au contraindicații la anticoagularea orală. Ablația NAV poate fi luată în considerare la pacienții cu control slab al frecvenței ventriculare, în ciuda TM, la pacienții care nu sunt eligibili pentru controlul ritmului prin ablație cu cateter sau la pacienții cu stimulare biventriculară. pag. 73pag. 74pag. 76
| FA în IC: recomandare | Clasă | Nivel |
|---|---|---|
| Tratamentul îndelungat cu anticoagulante orale pentru toţi bărbaţii cu FA cu scor CHA2DS2-VASc ≥2 și toate femeile cu scor ≥3 pag. 76 | I | A |
| DOAC sunt preferate față de AVK, exceptând stenoza mitrală moderată sau severă sau protezele valvulare mecanice (în textul secțiunii este exclusă doar stenoza mitrală severă — vezi divergențele) pag. 73pag. 76 | I | A |
| Anticoagulante orale la bărbaţii cu scor CHA2DS2-VASc 1 și femeile cu scor 2 — ar trebui luate în considerare pag. 76 | IIa | B |
| Betablocantele pentru controlul frecvenței de scurtă și lungă durată pag. 76 | IIa | B |
| Digoxina — când frecvența ventriculară rămâne înaltă în ciuda beta-blocantelor sau când acestea sunt contraindicate sau nu sunt tolerate pag. 76 | IIa | C |
| Cardioversia electrică de urgență în debut acut al IC cu rată ventriculară rapidă și instabilitate hemodinamică pag. 76 | I | C |
| Cardioversia la asocierea între FA și agravarea simptomelor de IC, în ciuda tratamentului optim pag. 76 | IIb | B |
| Ablația cu cateter la asocierea clară între FA paroxistică sau persistentă și agravarea simptomelor de IC, în ciuda tratamentului pag. 76 | IIa | B |
Managementul fibrilației atriale la pacienții cu IC-FER (Figura 15)
- Anticoagularea pentru a preveni evenimentele embolice (clasa I); tratamentul factorilor declanșatori (clasa I); optimizarea tratamentului insuficienței cardiace (clasa I).
- Instabilitate hemodinamică — Da: controlul ritmului — cardioversie electrică (CVE) (clasa I). Ritm sinusal — Da: controlul ritmului — ablația venelor pulmonare (clasa IIa) sau amiodarona (clasa IIb); Nu — spre controlul frecvenței.
- Instabilitate hemodinamică — Nu: controlul frecvenței — beta-blocante (clasa IIA) sau digoxin/digitoxin (clasa IIa) sau amiodarona (clasa IIa). Îmbunătățirea simptomelor — Da: follow-up; Nu: controlul ritmului — ablația VP (clasa IIa) sau amiodarona (clasa IIb) sau cardioversie electrică (clasa IIb). Ritm sinusal — Da: follow-up; Nu: controlul frecvenței — ablația nodului A-V (NAV) (clasa IIb).
- Pe schemă, spre ablația NAV duce doar săgeata „Nu” din ramura dreaptă; de la blocul „ablația VP sau amiodarona” din ramura stângă nu pornește nicio săgeată — schema nu arată conduita în caz de eșec al acestui pas.
Aritmii ventriculare, bradicardie, accident vascular cerebral
- Aritmii ventriculare: managementul inițial include corectarea potențialilor factori precipitanți (inclusiv anomaliile electrolitice, în special hipo/hiperkaliemie și medicamentele pro-aritmice), precum și optimizarea TM pentru IC; nu s-a demonstrat că revascularizarea miocardică reduce riscul de aritmii ventriculare. pag. 76
- Amiodarona este eficientă pentru suprimarea aritmiilor ventriculare, dar nu reduce incidența morții subite cardiace sau a mortalității generale; în CMP indusă de VPB amiodarona poate fi luată în considerare pentru a reduce aritmiile recurente și a îmbunătăți simptomele și funcția VS (efectele secundare trebuie luate în considerare). Ablația cu radiofrecvență a VPB poate îmbunătăți funcția VS și, posibil, rezultatele la pacienții cu tahicardiomiopatie, atunci când VPB contribuie la disfuncția VS. pag. 76pag. 77
- Bradicardia simptomatică, pauzele și blocul AV: indicațiile pentru stimulare cardiacă nu diferă de cele din alte boli CV; pacienților cu IC-FER care necesită stimulare ventriculară frecventă (bloc AV sau FA bradisistolică) și au disfuncție sistolică ar trebui să li se implanteze CRT mai degrabă decât un stimulator cardiac standard. pag. 77
- Accidentul vascular cerebral: nu există date care să susțină o strategie de rutină de anticoagulare la pacienții cu IC-FER cu RS fără antecedente de FA paroxistică; pacienții cu tromb intraventricular sau cu risc trombotic ridicat (antecedente de embolie periferică, unii pacienți cu PPCM sau VS non-compact) ar trebui luați în considerare pentru anticoagulare. pag. 85
Alte comorbidități și grupuri speciale
- Boala valvulară: intervenția TAVI sau SAVR este recomandată în stenoza aortică severă cu gradient înalt (I B), alegerea — echipa inimii (I C): SAVR la vârsta <75 ani și risc scăzut (<4%), TAVI la > 75 de ani sau risc ridicat (>8%); vasodilatatoarele cu prudenţă; ameliorarea simptomelor nu ar trebui să întârzie intervenţia. Regurgitarea aortică: inhibitorii SRAA pot fi utili, beta-blocantele cu prudență; repararea chirurgicală este recomandată la regurgitare severă și simptome de IC, indiferent de FEVS. Intervenția în stenoza aortică se recomandă la pacienții cu speranță de viață > 1 an. Stenoza aortică severă cu gradient înalt: aria valvei ≤1 cm², gradient mediu ≥40 mmHg; înainte de corecție trebuie excluse și corectate alte cauze ale stării de flux ridicat (anemie, hipertiroidism, șunturi arteriovenoase). Stenoza aortică cu debit scăzut și gradient scăzut — schema de mai jos. pag. 79pag. 80pag. 81pag. 83
- Regurgitarea mitrală: primară — chirurgia, de preferință reparatorie, sau reparația percutanată la risc înalt; secundară — trimiterea timpurie către o echipă cardiacă multidisciplinară; repararea percutanată prin cliparea cuspelor: IIa B — la pacienţi atent selecţionaţi care îndeplinesc criteriile, IIb C — la cei extrem de simptomatici care nu îndeplinesc criteriile, pentru ameliorarea simptomelor (condițiile — în tabelul și schema de mai jos); CABG și chirurgia valvei mitrale la necesitatea revascularizării (IIa C). Regurgitarea tricuspidiană — diuretice, antagonişti neurohormonali; terapia transcateter și intervenția chirurgicală în cazuri selecte; chirurgia valvei tricuspide este recomandată la RT severă care necesită intervenție chirurgicală cardiacă pe partea stângă; ar trebui luată în considerare la RT moderată și dilatarea inelului tricuspidian care necesită intervenție chirurgicală pe partea stângă și la pacienții simptomatici cu RT sever izolat. pag. 81pag. 82pag. 83pag. 84
- Diabetul zaharat: tratamentul IC este similar; modificările stilului de viaţă la toţi; metforminum este sigură (nu la eGFR mai mică de 30 ml/min/1,73 m2 sau afectare hepatică); sulfonilureicele trebuie evitate (contraindicate la eGFR < 30); tiazolidinedionele sunt contraindicate; inhibitorii SGLT2 sunt recomandați la DZ2 cu risc CV și la DZ2 și IC-FER (clasa I, nivelul A); insulina — în DZ tip1 și la neatingerea țintei în DZ2, cu monitorizarea agravării IC. Inhibitorii SGLT2 din Caseta 21 sunt marcați cu * — nu sunt înregistrați în Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor. pag. 85pag. 86
- Insuficiența renală: la inițierea inhibitorilor SRAA, ARNI sau SGLT2 poate apărea o descreștere tranzitorie a funcției renale care nu presupune sistarea promptă; o creștere a creatininei de până la 50% de la nivelul recomandat (așa în protocol), atâta timp cât este mai mică de 266 µmol/L (3 mg/dL), sau o descreștere a funcției renale de până la 10% de la nivelul bazal cu eGFR mai mare de 25 ml/min/1,73 m2 poate fi acceptabilă; determinarea genezei este obligatorie (hipotensiune, deshidratare, IECA, ARA, AINS, stenoza arterelor renale). Nu există evidențe la eGFR mai mică de 30, 20 sau 15. pag. 86
- Glanda tiroidă: evaluarea funcției la toți pacienții cu IC; corecția se recomandă la TSH mai mare de 10 mlU/L (așa în protocol), particular la vârsta mai mică de 70 ani; poate fi considerată la TSH 7-10 mlU/L (așa în protocol). pag. 87
- Obezitatea: reducerea caloriilor și efortul fizic regulat au efect benefic la IC-FEP. Fragilitatea — tratament multifactorial (reabilitare fizică, suplimentare nutrițională, tratamentul comorbidităților); cașexia — pierderea masei corporale mai mare de 5% (în afara edemelor) în ultimile 12 luni sau mai puțin; cauzele non-cardiace trebuie investigate. pag. 87
- Deficitul de fier și anemia: toți pacienții periodic testați — hemograma, feritina, TSAT (I C). Deficit de fier: feritina < 100 ng/ml sau 100-299 ng/ml cu TSAT < 20%. Carboximaltoza fierică i.v.: pacienții simptomatici cu FE mai mică de 45% (IIa A); pacienții simptomatici recent spitalizați cu FEVS < 50% (IIa B; nu este disponibil in RM). pag. 87pag. 88
- COPD: spirometria — primă etapă de diagnostic; IECA, beta-adrenoblocantele şi ARA sunt recomandate; majoritatea tolerează beta-adrenoblocantele, deteriorarea uşoară a funcţiei pulmonare nu trebuie să inducă suspendarea imediată; astmul nu este contraindicație absolută pentru beta-blocantele cardioselective (bisoprololum, metoprololum, nebivololum) — titrare atentă cu doze mici. pag. 88
- Disbalanța electrolitică: potasiul are relație în formă de „U” cu mortalitatea; hipokaliemia — inhibitorii SRAA, diureticele economisitoare de potasiu, suplimente de potasiu; hiperkaliemia — patiromer și zirconiu ciclosilicat. Hiponatriemia — restricția de fluide mai puțin de 800-1000 ml/24h; tolvaptan poate fi considerat în hiponatriemia persistentă cu congestie. pag. 88
- Guta: allopurinolum este recomandat ca primă linie; AINS sunt relativ contraindicate. Disfuncția erectilă: inhibitorii de fosfodiesterază 5 (sildenafil, tadalafil) sunt în general siguri la IC compensată (în CMH cu LVOTO inhibitorii fosfodiesterazei de tip 5 trebuie evitați — vezi cardiomiopatiile mai jos). Depresia: ISRS pot fi utilizați; antidepresantele triciclice trebuiesc evitate. pag. 88pag. 89pag. 95
- Cancerul: evaluarea anterior inițierii tratamentului anti-tumoral la risc crescut de cardiotoxicitate, de preferat de către un cardiolog cu interes în cardio-oncologie (I C); evaluare inițială a riscului CV la toți pacienții cu tratament potențial cardiotoxic (IIa C); IECA și un beta-blocant (de preferat carvedilol) la scăderea FEVS cu mai mult de 10% la o valoare mai mică de 50% în timpul tratamentului cu antracicline (IIa B). pag. 90
- Sarcina: IECA, BRA, ARNI, MRA, ivabradina și inhibitorii SGLT2 sunt contraindicați și ar trebui stopați până la concepere, cu monitorizare clinică și ecocardiografică; beta blocantele continuate cu trecere la blocantele beta-1 selective (bisoprolol, metoprolol succinat); hidralazina, nitrații orali și metildopa pot fi inițiați. În FA — HGMM în primul și ultimul trimestru și antivitamina K (INR țintă) sau HGMM în trimestrul doi; NOAC de evitat. Cazurile mai ușoare — diuretice orale, beta-blocante, hidralazină și nitrați. PPCM: agenții adrenergici (dobutaminum, adrenalinum) pot avea efecte dăunătoare; la instabilitate hemodinamică se poate lua în considerare levosimendan sau SCM; implantarea LVAD ca punte spre transplant sau punte spre însănătoșire ar trebui luată în considerare în cazurile refractare de șoc cardiogen; bromocriptinum poate fi considerată (efectele nefavorabile: tromboza venoasă profundă și încetarea lactației), însoțită de anticoagulare profilactică (sau terapeutică). PPCM cu IC severă și șoc cardiogen care necesită suport inotropic și vasopresoare — transfer într-o unitate specializată cu SCM, LVAD sau TC; nașterea de urgență prin cezariană (indiferent de vârsta gestațională) ar trebui luată în considerare cu SCM imediat. Femeile însărcinate cu semne de IC acută necesită spitalizare de urgență; decizia de finisare a cursului sarcinii la patologia cardiacă severă — Consiliul comun al cardiologilor și obstetricienilor-ginecologi. pag. 93
- Cardiomiopatii: tratamentul farmacologic actual al IC la pacienții cu CMD, CMH, CA (așa în protocol; în nota la tabelul cardiomiopatiei aritmogene CA = cardiomiopatie aritmogenă) nu diferă de managementul general al IC, cu excepția aspectelor specifice — vezi „Cardiomiopatii și alte situații speciale” mai jos; amiloidoza — tot acolo. Miocardita: tratamentul IC-FER în prezența disfuncției sistolice a VS; după stabilizare — terapia standard a IC pentru cel puțin 6 luni (vezi divergențele; tratamentul specific — mai jos). pag. 94pag. 96pag. 99
- IC avansată: preparatele inotrope pot fi utilizate ca terapie paliativă; utilizarea intermitentă în ambulatoriu poate fi luată în considerare; în rezistența la diuretice — dublarea dozei de diuretic de ansă, apoi tiazide sau metolazonă; la lipsa răspunsului — trebuie luate în considerare TSR; ultrafiltrarea poate fi luată în considerare în rezistența la diuretice (clasele — în tabelul IC avansate de mai jos). Îngrijirea paliativă: dispneea — doze repetate de opioide (eficacitatea nedemonstrată), benzodiazepinele — terapie de a doua sau a treia linie, oxigen; durerea — opioide; anxietate și depresie — tratament convențional. pag. 61pag. 65
Boala cardiacă valvulară: recomandări și algoritmi
| Patologia | Recomandări | Clasă | Nivel |
|---|---|---|---|
| Stenoza aortică | Intervenția asupra valvei aortice, TAVI sau SAVR, este recomandată pacienților cu IC și stenoza aortică severă cu gradient înalt pentru a reduce mortalitatea și pentru a îmbunătăți simptomele | I | B |
| Stenoza aortică | Se recomandă ca alegerea dintre TAVI și SAVR să fie făcută de echipa inimii, în funcție de preferințele și caracteristicile individuale ale pacientului, inclusiv vârsta, riscul chirurgical, aspectele clinice, anatomice și procedurale, cântărind riscul și beneficiile fiecărei abordări | I | C |
| Regurgitarea mitrală secundară | Intervenția percutană de reparare a valvei mitrale prin cliparea cuspelor ar trebui luată în considerare la pacienți cu RMS atent selecționați, care nu sunt eligibili pentru intervenție chirurgicală și care nu necesită revascularizare coronariană, simptomatici în pofida terapiei farmacologice optime și care îndeplinesc criteriile de obținere a reducerii spitalizărilor pentru IC (d) | IIa | B |
| Regurgitarea mitrală secundară | La pacienții cu IC, RMS severă și CAD care au nevoie de revascularizare, CABG și chirurgia valvei mitrale ar trebui să fie luată în considerare | IIa | C |
| Regurgitarea mitrală secundară | Repararea percutanată a valvei mitrale prin cliparea cuspelor poate fi luată în considerare pentru a îmbunătăți simptomele la pacienții atent selectați cu RMS, care nu sunt eligibili pentru intervenție chirurgicală și care nu au nevoie de revascularizare coronariană, care sunt extrem de simptomatici în ciuda TMO și nu îndeplinesc criteriile pentru reducerea spitalizărilor | IIb | C |
d – Trebuie îndeplinite toate următoarele criterii: FEVS 20–50%, DTDVS <70 mm (așa în protocol; abrevierea nu este descifrată, în figură și în text — diametrul tele-sistolic al VS, vezi divergențele), presiunea sistolică pulmonară < 70 mmHg, absența disfuncției ventriculare drepte moderate sau severe sau RT severă, absența instabilității hemodinamice. pag. 83
- Managementul regurgitării mitrale secundare la pacienții cu IC-FER: echipa inimii (clasa I). pag. 82
- Necesită revascularizare coronariană — Da: risc chirurgical înalt → PCI (clasa IIb); CABG și repararea chirurgicală a valvei mitrale (clasa IIa). Pe schemă ambele variante sunt unite printr-o acoladă cu blocul „Risc chirurgical înalt”; schema nu precizează direct care variantă la ce risc. pag. 82
- Necesită revascularizare — Nu, sau TMO incluzând CRT dacă este indicat — Da: persistența simptomelor de IC (clasa NYHA II-IV) și RMS importantă (moderat - severă sau severă, EROA ≥30 mm2). TMO — Nu: optimizarea TM şi implantare de CRT dacă sunt indicații (clasa I), apoi aceeași evaluare. pag. 82
- Persistența simptomelor — Da: echipa inimii (clasa I): de considerat chirurgia dacă riscul este mic (clasa IIb); criterii clinice și ecocardiografice pentru repararea percutanată EE (c) — Da: repararea percutanată EE a valvei mitrale (clasa IIa); Nu: de considerat repararea percutanată EE pentru îmbunătățirea simptomelor, ca BTT sau pentru LVAD (clasa IIb), sau continuarea tratamentului, luați în considerare îngrijirea paliativă și/sau SCM sau TC, dacă este posibil. Persistența simptomelor — Nu: follow-up. pag. 82
- c – Trebuie îndeplinite toate următoarele criterii: FEVS 20–50%, DTSVS < 70 mm, presiune pulmonară sistolică < 70 mmHg, absența disfuncției ventriculare drepte moderate sau severe sau a RT severe, absența instabilității hemodinamice. pag. 83
- SA cu flux scăzut și gradient scăzut (a: aria valvei ≤ 1 cm², velocitate maximă jet < 4,0 m/s, gradient mediu < 40; indicele volumului indexat ≤ 35 ml/m²), FEVS < 50 % — Da: ecocardiografie cu dobutamină. Rezerva fluxului (c: creșterea indicelui volumului bătaie >20%) — Da → SA severă cu flux redus și gradient redus: Nu (e: creșterea ariei valvulare >1,0 cm²) — optimizarea terapiei medicamentoase (clasa I); Da (f: creșterea gradientului mediu la cel puțin 40 mmHg fără modificarea semnificativă a ariei) — echipa inimii (clasa I) → SAVR sau TAVI (clasa I). pag. 80pag. 81
- FEVS < 50 % — Nu: criterii clinice și ecocardiografice (b); rezerva fluxului — Nu: de asemenea spre scorul de calciu la CT: înalt (d) — Da → echipa inimii (clasa I) → SAVR sau TAVI (clasa IIa); Nu → follow-up. pag. 80pag. 81
- Pe schemă, în ambele ramuri de la „Da” pornesc două săgeți: prin echipa inimii și direct spre SAVR/TAVI; schema nu precizează când se alege calea directă. Alegerea (g): SAVR la vârsta < 75 ani și risc chirurgical scăzut (scor STS-PROM sau EuroSCORE II < 4%), TAVI la > 75 de ani sau risc chirurgical ridicat (>8%), în celelalte cazuri — echipa inimii. pag. 80pag. 81
- b – vârsta > 70 de ani, simptome tipice fără alte explicații, hipertrofie ventriculară stângă sau funcție longitudinală redusă a VS, gradient mediu 30–40 mmHg, aria valvei ≤ 0,8 cm², indice al volumului vascular (așa în protocol) ≤ 35 ml/m² evaluat prin alte tehnici decât Doppler standard. d – SA este foarte probabil dacă scorul de calciu este ≥ 3000 la bărbați și ≥ 1600 la femei; probabilă — ≥ 2000 la bărbați și ≥ 1200 la femei; puțin probabilă — < 1600 la bărbați și < 800 la femei. pag. 81
Cardiomiopatii și alte situații speciale: tratament specific
- CMD și CHN (cardiomiopatie non-dilatativă hipokinetică): opțiuni terapeutice — tratamentul pentru IC-FER. pag. 95
- CMH cu LVOTO: evitați hipovolemia (deshidratarea), vasodilatatoarele arteriale şi venoase (nitrați și inhibitori ai fosfodiesterazei de tip 5) și digoxina; utilizați beta-blocante non-vasodilatoare sau verapamilul dacă beta-blocantele nu sunt tolerate sau sunt ineficiente; doze mici de diuretice de ansă sau tiazidice cu prudenţă, pentru a îmbunătăţi dispneea, evitând deshidratarea; tratamentul invaziv (ablaţia septală cu alcool sau miectomia septală), în centre cu experiență, poate fi considerat la LVOTO maxim în repaus sau provocat >50 mmHg, la pacienții simptomatici (clasa NYHA III-IV) în ciuda TMO. pag. 95pag. 96
- CMH, simptomatici fără LVOTO: utilizarea cu precauție a diureticelor de ansă sau tiazidice în doză mică, evitând hipovolemia; verapamil/diltiazem dacă FEVS >50% și beta-blocantele nu sunt tolerate sau sunt ineficiente. pag. 96
- CMH — a se considera implantarea ICD dacă: istoric familial de moarte subită cardiacă la una sau mai multe rude de gradul I sub 40 de ani sau moarte subită cardiacă la o rudă de gradul I cu CMH confirmată la orice vârstă; tahicardie ventriculară nesusținută; sincopă inexplicabilă. Boala Anderson-Fabry — terapia de substituție enzimatică (deficit de alfa-galactozidază A). pag. 96
- Cardiomiopatia aritmogenă: tratamentul pentru IC-FER conform protocolului; sporturile de competiție ar trebui evitate, limitați activitățile la activități în timpul liber; la aritmii ventriculare — beta-blocantele titrate până la doza maxim tolerată ca terapie de primă linie; amiodarona poate fi luată în considerare suplimentar la beta-blocante sau dacă acestea sunt contraindicate sau nu sunt tolerate; implantarea ICD este indicată dacă există istoric de stop cardiac resuscitat sau tahicardie ventriculară susținută și/sau instabilă hemodinamic. pag. 96
- Miocardita acută (Tabelul 48): terapia pentru IC trebuie inițiată dacă disfuncția sistolică a VS este prezentă inițial și continuată cel puțin 6 luni după recuperarea funcțională completă (FE>50%); imunosupresia este recomandată pentru cel puțin 6-12 luni cu dovezi clinice sau BEM care indică boală autoimună, inclusiv miocardita cu celule gigante, vasculita sau sarcoidoza; fără astfel de dovezi imunosupresia nu este recomandată în mod obișnuit; administrarea empirică de corticosteroizi i.v. poate fi luată în considerare la suspiciune înaltă de miocardită mediată imun, mai ales complicată cu IC acută, aritmii maligne și/sau bloc AV de grad înalt; activităţile sportive intense evitate cât sunt prezente simptomele, enzimele crescute sau modificările ECG/imagistice şi cel puţin 6 luni de la recuperarea completă; urmărirea anuală, cel puțin 4 ani, cu ECG și ecocardiografie (CMD până la 20% din cazuri). pag. 100
- Miocardita, Figura 21: istoric clinic, semne și simptome, ECG, teste de laborator, RMC, CTCA/CAG (pentru a exclude CAD și SCA; în nota figurii SCA = stenoza arterelor coronare — așa în protocol); tratamentul CAD dacă este prezentă și indicată → tratamentul IC → stabilizare clinică: DA — tratamentul de susținere în IC; NU — săgeata duce spre „A se considera SCM” și continuă spre blocul „BEM dacă există dubii referitor la diagnostic” (schema nu precizează cum se interpretează această ramificare). Suspiciune: boli autoimune, infecțioase, toxice → BEM dacă există dubii referitor la diagnostic → a se considera terapia de imunosupresie sau antiinfecțioasă. pag. 100
- Amiloidoza: menținerea euvolemiei; la simptome de IC — un diuretic de ansă, posibil cu ARM (hipotensiunea ortostatică poate provoca intoleranță); beta-blocantele, preparatele digitalice, IECA, BRA sau ARNI pot să nu fie bine tolerate din cauza hipotensiunii, locul lor este neelucidat, retragerea lor trebuie adesea luată în considerare din cauza hipotensiunii și/sau bradicardiei; BCC ar trebui de evitat; pacienții cu AC și antecedente de FA ar trebui să primească anticoagulante (nu există dovezi în ritm sinusal); amiodarona este antiaritmicul de preferință. pag. 102pag. 103
- Amiloidoza, Figura 22: hematologie normală, asimilare de gradul 1-2 → ATTR → consiliere genetică → tafamidis (clasa I); luați în considerare patisiran sau inotersen dacă e ATTR și polineuropatie. Ramura vecină a schemei: hematologie normală, asimilare de gradul 1 → confirmare histologică pentru diagnostic (biopsie cardiacă sau abdominală) (așa în protocol: asimilarea de gradul 1 cu hematologie normală intră în două ramuri ale schemei — „asimilare de gradul 1” → confirmare histologică și „asimilare de gradul 1-2” → ATTR → tafamidis; schema nu precizează care ramură se aplică la gradul 1, vezi divergențele). Toate ramurile schemei de diagnostic — în răspunsul „Diagnostic”. Tabelul 50: tafamidis este recomandat la ATTR ereditar dovedit genetic și clasa I sau II NYHA (I B) și la ATTR tip sălbatic și clasa I sau II NYHA (I B) pentru reducerea simptomelor, spitalizării de cauză CV și mortalității. pag. 102pag. 103
- CMP cu supraîncărcare cu fier: prevenirea — chelatori de fier (deferoxamină, deferipronă, deferasirox); CMSF stabilită poate fi complet tratată prin intensificarea şi combinarea terapiei de chelare a fierului. pag. 103
- BCCA cu IC cronică — îndrumați către un centru specializat; până la transfer: urmați ghidurile actuale pentru tratamentul medical al IC; sacubitril/valsartan poate scădea morbiditatea, dar nu se poate face nicio recomandare; comorbiditățile (diabetul zaharat, FA, apneea în somn de tip central, deficitul de fier, cașexia) — conform recomandărilor din document; în circulaţia biventriculară cu VS sistemic afectat — terapia convenţională a IC, la fel la pacienţii simptomatici cu VD sistemic disfuncţional; diureticele sunt recomandate pentru controlul retenției hidrice; la ventricul unic în circulaţie Fontan sau şunt persistent dreapta-stânga tratamentul trebuie întotdeauna iniţiat cu atenţie (echilibrul labil al preîncărcării şi postîncărcării sistemice); CRT poate fi o opțiune, dar dovezi privind indicaţiile lipsesc; IC acută — într-un centru specializat (inotropice, oxigenare prin membrane extracorporale, „bridging”); evaluarea periodică pentru transplant într-un centru cu expertiză în BCCA; dispozitivele de asistenţă ventriculară — până la transplant, la pacienţii selectaţi — ca singură terapie. pag. 103pag. 104
Non-compactarea ventriculului stâng și boala atrială: management
- NCVS nu se tratează ca o entitate separată, dar ca o prezentare separată rară a susceptibilității genetice fie la CMH, fie la CMD (managementul CMH și CMD — mai sus în acest răspuns).
- Boala atrială este o țintă terapeutică emergentă în prevenirea FA, tromboembolismului sistemic și poate IC-FEP. Deoarece boala atrială pare să rezulte din intersecția factorilor de risc comuni și a comorbidităților care predispun atât la FA cât și la IC, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, obezitatea, fumatul și inactivitatea fizică pot fi de o importanță capitală pentru dezvoltarea sa.
- Managementul efectiv al IC și FA, precum și tratamentul regurgitării mitrale, poate fi, de asemenea, important pentru a contracara progresia bolii atriale (în protocol — trimiteri la secțiile 12.1.1 și 12.3.3, așa în protocol: secții cu aceste numere despre FA și regurgitarea mitrală nu există în protocol; managementul FA și al valvulopatiilor — mai sus în acest răspuns).
Algoritm pentru tratamentul pacienților cu IC avansată (Figura 13)
- Algoritmul poate fi aplicat la toți pacienții cu IC avansată definită conform criteriilor ESC/HFA, cu excepția CMH, CA (așa în protocol; în nota figurii este descifrată doar AC — amiloidoză cardiacă), a furtunii electrice, bolilor congenitale, anginei refractare. pag. 59
- INTERMACS 1, INTERMACS 2 și INTERMACS 3-4 → SCM termen scurt (clasa IIa). pag. 59
- După SCM pe termen scurt schema are trei ieșiri: prezența unei patologii severe cerebrale sau a unui organ periferic → retragerea SCM; restabilirea funcției cardiace sau cerebrale → deconectarea SCM; SCM termen scurt (clasa IIa) cu restabilirea funcției cerebrale sau a unui organ → contraindicații pentru TC. pag. 59
- INTERMACS 3-4 — de asemenea săgeată directă spre contraindicații pentru TC. pag. 59
- INTERMACS >4 ambulatoriu stabil → risc înalt → săgeți spre contraindicații pentru TC și spre blocul „terapia IC avansate poate fi diferită”. Risc înalt (nota b, descifrată sub figura următoare): spitalizări recurente, disfuncție progresivă de organ, congestie refractară, incapacitatea de a efectua test cardiopulmonar sau consum maxim de oxigen <12 mL/min/kg sau <50% din valoarea prezisă. pag. 59pag. 60
- De la blocul „contraindicații pentru TC” săgețile duc spre blocul „potențial reversibil” și spre blocul „includere în lista TC sau excludere în cazul ameliorării semnificative” (clasa I); de la blocul „potențial reversibil” — săgeți spre LVAD-DT (LVAD – terapie de destinație, clasa IIa) și spre LVAD-BTC (LVAD – punte către candidatură, clasa IIa). pag. 59
- LVAD-BTC → contraindicații relative → săgeți spre LVAD-DT și spre includerea în lista TC. pag. 59
- Săgețile schemei nu sunt marcate „DA/NU”: schema nu precizează care cale corespunde prezenței sau absenței contraindicațiilor pentru TC și reversibilității. pag. 59
- Pacienții cu contraindicații pentru SCM sau TC trebuie luați în considerare pentru îngrijiri paliative. pag. 59
Recomandări pentru tratamentul pacienților cu IC avansată
| Recomandări | Clasa | Nivel |
|---|---|---|
| Pacienţii consideraţi eligibili pentru SCM* (*nu este disponibil în RM) pe termen lung trebuie să fie complianţi, să aibă capacitatea de a manipula dispozitivul şi suport psihosocial | I | C |
| Transplantul cardiac* (*nu este disponibil în RM) este recomandat pentru pacienții cu IC avansata, refractari la terapie medicală/dispozitiv medical și care nu au contraindicații absolute | I | C |
| SCM* (*nu este disponibil în RM) pe termen lung trebuie luată în considerare la pacienți cu IC- FER avansată în pofida terapiei medicale și cu dispozitive optime; nu este eligibil pentru transplant cardiac sau alte opțiuni chirurgicale, fără disfuncție ventriculară dreaptă severă, pentru a reduce riscul de deces și ameliorarea simptomelor | IIa | A |
| SCM pe termen lung trebuie luat în considerare la pacienți cu IC cu FER avansată refractari la tratament medical sau cu dispozitive ca o cale de premediere pentru transplant cardiac pentru ameliorarea simptomelor și reducere a riscului de spitalizare din motivul IC și riscului de moarte prematură | IIa | B |
| Trebuie luată în considerare terapia de substituție renală la pacienţii cu supraîncărcare de volum refractar şi insuficiență renală în stadiu terminal | IIa | C |
| Medicaţia inotropă şi/sau vasopresoare ar putea fi luată în considerare la pacienţii cu debit cardiac scăzut şi cu hipoperfuzie de organe, ca şi punte spre SCM sau transplant cardiac | IIb | C |
| Ultrafiltrarea* (*nu este disponibil în RM) ar putea fi luată în considerare în caz de supraîncărcare volemică refractară la tratamentul diuretic | IIb | C |
- Componentele cheie ale serviciului de îngrijire paliativă în IC avansată: concentrarea pe îmbunătăţirea şi menţinerea QOL pacientului şi a familiei acestuia, precum şi conştientizarea posibilităţii decesului; evaluarea frecventă a simptomelor (inclusiv dispneea sau durerea) datorate IC avansate şi a altor comorbidităţi şi ameliorarea lor; facilitarea accesului pacientului şi/sau familiei la suport psihologic şi spiritual în funcţie de nevoie; planificarea îngrijirilor, luând în considerare preferinţele legate de locul decesului, precum şi posibilitatea resuscitării (inclusiv dezactivarea ICD sau a SCM pe termen lung — decizia unei echipe multidisciplinare). Cui se ia în considerare îngrijirea paliativă — în răspunsul despre trimitere.
Medicamente și dozetabel · 14 puncte2 diferențe
Dozele în IC-FER: de inițiere și țintă
| Medicament | Doza de inițiere | Doza țintă |
|---|---|---|
| IECA: Captoprilum (a) | 6,25mg x 3 ori/zi | 6,25mg x 3 ori/zi (așa în protocol: doza țintă egală cu doza de inițiere) |
| IECA: Enalaprilum | 2,5mg x 2 ori/zi | 10-20mg x 2 ori/zi |
| IECA: Lisinoprilum (b) | 2,5-5mg o dată/zi | 20-35mg o dată/zi |
| IECA: Ramiprilum | 2,5mg x 2 ori/zi | 5mg x 2 ori/zi |
| IECA: Trandolaprilum (a; nu este disponibil in RM) | 0,5mg o dată/zi | 4mg o dată/zi |
| ARNI: Sacubitril/valsartanum | 49/51mg x 2 ori/zi (c) | 97/103mg x 2 ori/zi |
| Beta-blocante: Bisoprololum | 1,25mg o dată/zi | 10mg o dată/zi |
| Beta-blocante: Carvedilolum | 3,125mg x 2 ori/zi | 25mg x 2 ori/zi (e) |
| Beta-blocante: Metoprololum succinat (nu este disponibil in RM) | 12,5-25mg o dată/zi | 200mg o dată/zi |
| Beta-blocante: Nebivololum (d) | 1,25mg o dată/zi | 10mg o dată/zi |
| ARM: Eplerenonum | 25mg o dată/zi | 50mg o dată/zi |
| ARM: Spironolactonum | 25mg o dată/zi (f) | 50mg o dată/zi |
| Inhibitorii de SGLT2: Dapagliflozinum | 10mg o dată/zi | 10mg o dată/zi |
| Inhibitorii de SGLT2: Empagliflozinum (nu este disponibil in RM) | 10mg o dată/zi | 10mg o dată/zi |
| Alte medicamente: Candesartanum | 4mg o dată/zi | 32mg o dată/zi |
| Alte medicamente: Losartanum | 50mg o dată/zi | 150mg o dată/zi |
| Alte medicamente: Valsartanum | 40mg x 2 ori/zi | 160mg x 2 ori/zi |
| Alte medicamente: Ivabradinum | 5mg x 2 ori/zi | 7,5mg x 2 ori/zi |
| Alte medicamente: Vericiguatum (nu este disponibil in RM) | 2,5mg o dată/zi | 10mg o dată/zi |
| Alte medicamente: Digoxinum | 62,5mcg o dată/zi | 250mcg o dată/zi |
| Alte medicamente: Hidralazină (nu este disponibil in RM) / Isosorbidi dinitras | 37,5mg x 3 ori/zi / 20mg x 3 ori/zi | 75mg x 3 ori/zi / 40mg x 3 ori/zi |
- a - IECA a cărui doză țintă recomandată provine din trialuri cu pacienți post-infarct miocardic.
- b - doza mai mare s-a dovedit a fi mai eficientă în reducerea morbidității și mortalității, dar nu sunt trialuri suficiente, iar doza optimă este neclară.
- c - opțional, doza de inițiere a sacubitril/valsartan poate fi mai mică - 24/26 x 2 ori/zi la pacienții cu antecedente de hipotensiune arterială simptomatică.
- d - medicamente care nu s-au dovedit a fi eficiente în reducerea mortalității cardiovasculare și de orice cauză.
- e - o doză maximă de 50 mg x 2 ori/zi poate fi administrată la pacienții cu masa corporală mai mare de 85kg.
- f - opțional, doza de inițiere a spironolactonei poate fi 12,5mg la pacienții la care se impun precauții din motivul statutului renal și hiperkaliemiei.
Furosemid în IC acută
- Pacient fără diuretic de ansă oral: ≥20-40 mg de furosemid i.v.
- Pacient pe diuretic de ansă oral: „Doza orală de 1-2 ori pe zi i.v.” (așa în protocol).
- Sodiu în urina spot după 2 ore ≥50-70 mEq/L; debitul urinar după 6 ore ≥100-150 mL/oră.
- Da — repetarea dozei similare fiecare 12 ore i.v.; Nu — dublarea dozei i.v. până la cea maximală.
- Reevaluare după aceleași criterii: Da — continuați până la descongestionarea completă; Nu — terapia diuretică combinată (adăugarea unui diuretic cu loc de acțiune diferit, de ex. tiazidele sau metolazona sau acetazolamida).
- Verificarea creatininei și electroliților în ser cel puțin o dată în 24 ore.
- Doza zilnică maximă pentru diuretic de ansă — până la 400-600 mg de furosemid i.v; doza de 1000 mg/zi i.v. poate fi luată în considerare în insuficiența renală severă.
Vasodilatatoarele intravenoase în ICA
| Vasodilatator | Doza | Reacţii adverse | Alte |
|---|---|---|---|
| Nitroglicerinum | Iniţial 10 - 20 µg/min, apoi crescând până la 200 µg/min | Hipotensiune arterială, cefalee | Toleranţă la administrare continuă |
| Isosorbidi dinitras | Iniţial 1 mg/oră, apoi crescând până la 10 mg/oră | Hipotensiune arterială, cefalee | Toleranţă la administrare continuă |
| Nitroprusiat natrii | 0,3-5 µg/kg/min, apoi crescând până la 5 µg/kg/min (așa în protocol) | Hipotensiune arterială, toxicitate cu izocianați (așa în protocol) | Fotosensibilitate |
Medicația inotrop pozitivă și/sau vasopresoare în ICA
| Medicamentul | Bolus | Rata de perfuzie i.v. |
|---|---|---|
| Dobutaminum | Nu | 2-20 µg/kg/min (β+) |
| Dopaminum | Nu | <3 µg/kg/min: efect renal (δ+); 3-5 µg/kg/min: inotrop (β+); >5 µg/kg/min: β+, vasopresor (α+) |
| Milrinonum | 25-75 µg/kg in 10-20 min | 0,375-0,75 µg/kg/min |
| Enoximonum | 0,5-1,0 µg/kg în 5-10 min (așa în protocol) | 5-20 µg/kg/min |
| Levosimendanum | 12-14 µg/kg in 10 min | 0,1 µg/kg/min; se poate scade la 0,05 sau creşte la 0,2 µg/kg/min |
| Norepinefrinum | Nu | 0,2-1 µg/kg/min |
| Epinefrinum | 1 mg i.v. in resuscitare, se poate repeta la 3-5 min | 0,05-0,5 µg/kg/min |
Alte doze din protocol
Medicamente compensate (CNAM)tabel1 diferență
- BisoprololumCNAM: Parțial0,86–1,32 MDL/unit.
Beta-blocant în IC-FER (I A): 1,25 → 10mg o dată/zi; cardioselectiv în COPD/astm; în sarcină — trecere la beta-1 selective pag. 39pag. 40pag. 88pag. 93
Fișa medicamentului → - CarvedilolumCNAM: Parțial0,84–1,82 MDL/unit.
Beta-blocant în IC-FER (I A): 3,125 → 25mg x 2 ori/zi (până la 50 mg x 2 ori/zi la masa >85kg); de preferat cu IECA în disfuncția VS la antracicline (IIa B) pag. 39pag. 40pag. 90
Fișa medicamentului → - DapagliflozinumCNAM: Parțial12,56 MDL/unit.
Inhibitor SGLT2 în IC-FER la toți pacienții pe IECA/ARNI + beta-blocant + ARM, indiferent de DZ (I A): 10mg o dată/zi; în diabet zaharat cu risc înalt pentru boală CV sau cu patologie CV stabilită — prevenirea spitalizărilor din cauza IC (I A); în Caseta 21 — la DZ2 cu risc de evenimente CV și la DZ2 și IC-FER (I A) pag. 39pag. 40pag. 49pag. 86
Fișa medicamentului → - DigoxinumCNAM: Parțial0,31 MDL/unit.
În IC-FER în RS în ciuda terapiei de bază — reducerea spitalizărilor (IIb B): 62,5 → 250mcg o dată/zi; în FA — controlul frecvenței când rămâne înaltă pe beta-blocante sau acestea sunt contraindicate (IIa C); în ICA cu FA — i.v.; prudență la femei, vârstnici, subiecți fragili, malnutriți și cu hipokaliemie pag. 21pag. 40pag. 42pag. 43pag. 76
Fișa medicamentului → - EnalaprilumCNAM: Parțial0,69–1,49 MDL/unit.
IECA în IC-FER (I A): 2,5mg x 2 ori/zi → 10-20mg x 2 ori/zi pag. 39pag. 40
Fișa medicamentului → - LosartanumCNAM: Parțial1,17–2,35 MDL/unit.
BRA la intoleranța IECA sau ARNI (I B): 50 → 150mg o dată/zi; în IC-FEUR poate fi luat în considerare (IIb C) pag. 40pag. 41pag. 47
Fișa medicamentului → - NebivololumCNAM: Parțial1,53 MDL/unit.
Beta-blocant în IC-FER: 1,25 → 10mg o dată/zi; nu s-a dovedit eficient în reducerea mortalității CV și de orice cauză; cardioselectiv în COPD/astm pag. 40pag. 88
Fișa medicamentului → - RamiprilumCNAM: Parțial1,00–1,42 MDL/unit.
IECA în IC-FER (I A): 2,5mg x 2 ori/zi → 5mg x 2 ori/zi pag. 39pag. 40
Fișa medicamentului → - SpironolactonumCNAM: Parțial1,78–2,06 MDL/unit.
ARM în IC-FER (I A): 25 (12,5 la precauții renale și hiperkaliemie) → 50mg o dată/zi; prudență la insuficiență renală și K > 5,0 mmol/L; contraindicat în sarcină pag. 39pag. 40pag. 41pag. 93
Fișa medicamentului →
Urgențe și direcționare
IC acută: conduita la etapa prespitaliceascătabel · 37 puncte4 diferențe
Nivelul primar și de urgență
- Toţi pacienţii cu ICA suspectă (nou instalată, exacerbare sau decompensare a IC cronice) necesită spitalizare urgentă și transportare în staţionar (obligatoriu). pag. 19pag. 20pag. 23
- Acordarea primului ajutor se efectuează în dependenţă de sindromul clinic predominant. pag. 19pag. 23
- Se recomandă oxigenoterapie. pag. 19
- În lipsa hipotensiunii — Nitroglicerinum sublingual (nitraţi sublingual). pag. 19pag. 21
- Diuretice de ansă: infuzie i.v. (Figura 10); se admite administrarea per os sau i.v. pag. 19pag. 21
- În hipotensiune (TAs < 90 mm Hg) – perfuzie de Dobutaminum (2-20 µg/kg/min) sau Dopaminum (3-5 µg/kg/min: inotrop, >5 µg/kg/min: vasopresor). pag. 19pag. 72
- În caz de răspuns insuficient – perfuzie de preparate vasoconstrictoare: Epinephrinum (0,05-0,5 µg/kg/min) sau Norepinefrinum (0,2-1 µg/kg/min). pag. 19pag. 72
- În caz de FA se recomandă administrarea i.v. a Digoxinum cu scop de reducere a ratei ventriculare. pag. 21
Etapa pre-spital
- Monitorizare non-invazivă: pulsoximetria, TA, frecvența cardiacă, frecvența respiratorie și ECG continuu, instituită în câteva minute de la contact și în ambulanță, dacă este posibil.
- Oxigenoterapia — în cazul saturației de oxigen <90%.
- La detresă respiratorie (frecvență respiratorie >25/min, saturația de oxigen <90%) trebuie iniţiată ventilaţia non-invazivă.
- Pacientul ar trebui transferat cât mai rapid la un centru medical.
Managementul inițial
- Faza urgentă: şoc cardiogenic sau/și insuficiență respiratorie → suport farmacologic, suport ventilator, suport mecanic circulator. pag. 33
- Faza imediată (primele 60 – 120 minute): C sindrom coronar acut, H urgenţa hipertensivă, A aritmii, M complicaţii mecanice acute, P embolismul pulmonar, I infecții, T tamponada → inițierea imediată a tratamentului specific. Nu — tratament specific ulterior conform manifestărilor clinice. pag. 33
- Edem pulmonar acut: dispnee cu ortopnee, insuficiență respiratorie (hipoxemie-hipercapnie), tahipnee (>25 respirații/min) și respirație forțată; tratament — oxigen (presiune pozitivă continuă, ventilație non-invazivă, canulă nazală cu debit mare), diuretice i.v., vasodilatatoare i.v. dacă TA sistolică este mare. În unele cazuri de IC avansată, edemul pulmonar acut poate fi asociat cu debit cardiac scăzut și, în acest caz, inotropii, vasopresorii și/sau suportul mecanic circulator sunt indicate pentru restabilirea perfuziei organelor interne. pag. 68pag. 69
- Șocul cardiogen: semne clinice de hipoperfuzie — extremitățile transpirate reci, oligurie, confuzie mentală, amețeli, volumul redus al pulsului; hipoperfuzia nu este întotdeauna însoțită de hipotensiune arterială. pag. 69
Cauze şi factori precipitanţi ai ICA
- Sindromul coronar acut.
- Tahiaritmii (tahicardie ventriculară, fibrilaţie sau flutter atrial).
- Urgența hipertensivă.
- Infecții (pneumonia, endocardita infecțioasă, septicemia).
- Non-aderența la terapia medicamentoasă sau la regimul de consum de lichide și sare.
- Bradiaritmia.
- Consumul de alcool și drogurilor recreaționale.
- Administrarea unor medicamente (antiinflamatorii nesteroidiene, corticosteroide, medicamente cu efect inotrop negativ, chimioterapia).
- Exacerbarea bronhopneumopatiei cronice obstructive.
- Embolismul pulmonar.
- Intervențiile chirurgicale și complicațiile peri-operatorii.
- Creșterea activității simpatice, cardiomiopatia indusă de stres.
- Tulburări metabolice/hormonale (disfuncția glandei tiroide, cetoacidoza diabetică, disfuncția adrenalică).
- Anemia severă.
- Anomalii legate de sarcină și peripartum.
- Accidentul vascular cerebral.
- Complicații mecanice acute: sindromul coronar acut complicat cu ruptura miocardului (ruptura peretelui liber, defect septal interventricular, regurgitare mitrală acută), trauma cutiei toracice sau stare după intervenție cardiacă; insuficiență acută a valvei native sau a protezei de valvă în endocardita infecțioasă; disecție sau tromboză aortică.
Tratamentul inițial al ICA (recomandări)
| Recomandări | Clasa | Nivelul |
|---|---|---|
| Oxigenul este recomandat la pacienții cu SPO2 <90% sau PaO2 <60mmHg pag. 71 | I | C |
| Intubaţia endotraheală sau ventilaţia mecanică la pacienţii la care ventilaţia noninvazivă nu este suficientă şi progresează insuficienţa respiratorie pag. 71 | I | C |
| Ventilaţia noninvazivă cu presiune pozitivă la detresă respiratorie (frecvență respiratorie >25/min, saturația de oxigen <90%), inițiată cât mai curând pag. 71 | IIa | B |
| Diuretice de ansă intravenoase la toţi pacienţii internaţi cu semne/simptome de supraîncărcare lichidiană pag. 71 | I | C |
| Combinarea diureticelor de ansă cu un diuretic tiazidic la edeme rezistente, care nu răspund la creşterea dozelor pag. 71 | IIa | B |
| Vasodilatatoarele i.v. ca terapie inițială la TAS >110 mmHg pag. 71 | IIb | B |
| Infuzia i.v. de agenţi inotropi la pacienţii hipotensivi (TAS <90 mmHg) şi hipoperfuzie, care nu răspund la tratamentul standard, în ciuda volemiei adecvate pag. 71 | IIb | C |
| Agenţii inotropi nu sunt recomandaţi, decât dacă pacienţii sunt hipotensivi simptomatici, sau hipoperfuzaţi simptomatici pag. 71 | III | C |
| Vasopresoarele (de preferat norepinefrina) la pacienţii cu şoc cardiogen pag. 71 | IIb | B |
| Profilaxia trombembolismului (de exemplu cu heparină cu greutate moleculară mică) la pacienţii ce nu sunt deja anticoagulaţi şi fără contraindicaţii pag. 71pag. 72 | I | A |
| Utilizarea de rutină a opioidelor nu este recomandată, cu excepția pacienților cu durere sau anxietate severă/intratabilă pag. 72 | III | C |
Recomandări de utilizare a SCM pe termen scurt la pacienții cu șoc cardiogen
| Recomandări | Clasa | Nivelul |
|---|---|---|
| Suportul mecanic circulator pe termen scurt trebuie luat în considerare la pacienții cu șoc cardiogen ca punte către punte, punte către decizie, punte către recuperare. Alte indicații includ tratamentul cauzei șocului cardiogen sau suport mecanic circulator pe termen lung, sau transplant de cord | IIa | C |
| Balonul de contrapulsație intraaortic poate fi luat în considerare la pacienții cu șoc cardiogen ca punte către punte, punte către decizie, punte către recuperare, inclusiv tratamentul cauzei șocului cardiogen (de ex. complicație mecanică a infarctului miocardic acut) sau suport mecanic circulator pe termen lung sau transplant de cord | IIb | C |
| Balonul de contrapulsație intraaortic nu este recomandat de rutină în șocul cardiogen post-infarct miocardic | III | B |
Algoritmii pe forme clinice
- Edem pulmonar: oxigenoterapie (clasa I) sau suport ventilator non-invaziv (clasa IIa); TA sistolică ≥110 mmHg — Da: diuretice de ansă (clasa I) și/sau vasodilatatoare (clasa IIb); Nu — semne de hipoperfuzie: Nu — diuretice de ansă (clasa I); Da — diuretice de ansă (clasa I) și inotropi/vasopresori (clasa IIb). Apoi — ameliorarea semnelor de congestie: Da — optimizarea tratamentului medicamentos (clasa I); Nu — de luat în considerare terapia de substituție renală, suportul mecanic circulator (clasa IIa) sau îngrijirea paliativă. pag. 30
- IC acută decompensată (congestie/suprasolicitare lichidiană). Fără hipoperfuzie: diuretice de ansă (clasa I); reducerea congestiei — Da: optimizarea tratamentului medicamentos (clasa I); Nu — majorarea dozelor diureticului de ansă (clasa I) și/sau combinarea diureticelor (clasa IIa); apoi rezistență la diuretice sau insuficiență renală terminală: Nu — optimizarea tratamentului (clasa I); Da — terapia de substituție renală (clasa IIa) sau de luat în considerare îngrijirea paliativă. Cu hipoperfuzie: diuretice de ansă (clasa I) și de luat în considerare inotropii (clasa IIb); reducerea hipoperfuziei și congestiei — Da: optimizarea tratamentului (clasa I); Nu — de luat în considerare vasopresorii (norepinefrina) (clasa IIb); apoi hipoperfuzia persistă și afectarea organelor interne: Nu — optimizarea tratamentului (clasa I); Da — suport circulator mecanic (clasa IIa) și/sau terapia de substituție renală (clasa IIa), de luat în considerare îngrijirea paliativă (conjuncția înaintea îngrijirii paliative în această ramură nu este indicată pe schemă). pag. 29
- IC dreaptă izolată: SCA cu implicarea VD sau tromboembolism pulmonar acut — tratamente specifice; altfel — optimizarea statusului volemic: congestie marcată — diuretice de ansă (clasa I), fără congestie — de luat în considerare administrarea atentă a lichidelor; hipoperfuzie periferică/hipotensiune arterială persistentă — vasopresori și/sau inotropi (a) (clasa IIb); a — agenţii inotropi pozitivi se administrează singuri în caz de hipoperfuzie fără hipotensiune arterială. Apoi — ameliorarea semnelor şi simptomelor: Da — supraveghere în continuare; Nu — sisteme de asistare mecanică a VD şi/sau terapia de substituţie renală sau de luat în considerare îngrijirea paliativă. Ramura „Nu” a blocului „hipoperfuzie/hipotensiune persistentă” lipsește pe schemă. pag. 31
- Șoc cardiogen: SCA și/sau complicații mecanice — PCI urgent sau tratament chirurgical (a); Nu — de identificat și tratat alte cauze specifice (b). În continuare pe schemă — trei blocuri paralele „de luat în considerare”, fără conjuncții „sau”/„și”: oxigenoterapie (clasa I) și suport ventilator (clasa IIa); inotropi/vasopresori (clasa IIb); suport mecanic circulator de scurtă durată (clasa IIa). Apoi — diminuarea hipoperfuziei şi disfuncţiei organelor interne: Da — a discontinua administrarea de inotropi/vasopresori şi/sau suport mecanic circulator (clasa IIb), continuarea tratamentului etiologic dacă este necesar şi optimizarea tratamentului medicamentos (clasa I); Nu — suport mecanic circulator (clasa IIa) şi/sau TSR (clasa IIa) sau de luat în considerare îngrijirea paliativă. a — PCI în SCA, pericardiocenteza în tamponada cardiacă, intervenția chirurgicală la valva mitrală în cazul rupturii mușchilor papilari; în ruptura de sept interventricular — de luat în considerare suportul mecanic circulator ca punte spre transplantul de cord. b — alte cauze: regurgitări acute de valve, tromboembolismul pulmonar, infecții, miocardita acută, aritmiile. pag. 32
Când se trimite la cardiolog sau la un centru specializat30 puncte2 diferențe
Cardiolog (nivelul consultativ)
- Toţi pacienţii cu suspecţie la IC (obligatoriu). pag. 19
- Iniţierea tratamentului IC cronice se recomandă sub supravegherea medicului cardiolog sau în condiţii de staţionar. pag. 21
- Supravegherea temporară de către cardiolog (obligatoriu, pentru titrarea IECA/ARA și beta-adrenoblocante): pacienţii cu IC acută după externarea din staţionar. pag. 23
- Pacienţii cu IC primar depistaţi. pag. 23
- Prezenţa comorbidităţilor severe care afectează prognosticul. pag. 23
- Pacienţii cu răspuns insuficient sau rezistenţă la diuretice. pag. 23
- Înaintea substituirii bateriei ICD — evaluare de către un cardiolog cu experiență (IIa B). pag. 45pag. 46
- Pacienții cu cancer și risc crescut pentru cardiotoxicitate — evaluați anterior inițierii tratamentului anti-tumoral, de preferat de un cardiolog cu interes în cardio-oncologie (I C). Ulterior — evaluarea în dinamică a pacienților de către echipele de IC sau cardio-oncologice pentru apariția de noi semne ale IC sau a disfuncției sistolice a ventriculului stâng. pag. 89pag. 90
IC avansată: trimiterea către centre specializate
- Speranța de viață limitată sau/și capacitatea de muncă scăzută care pot influența sau/și înrăutăți prognosticul după HT/LT-SCM (a: cancer, demență, disfuncția organelor în stadiu terminal; de asemenea fragilitatea, disfuncția cognitivă ireversibilă, tulburarea psihiatrică sau problemele psihosociale) — DA: săgețile de pe schemă duc atât spre îngrijiri paliative, cât și spre monitorizarea IC într-un centru specializat local. pag. 60
- NU — clasa III-IV NYHA în pofida tratamentului medicamentos optim (incluzând ICD/CRT unde este indicat): săgeata duce spre referire sau consult la distanță cu centre specializate în IC avansată; de la același bloc săgeata „DA” este desenată spre blocul caracteristicilor — schema nu explică semnificația ei. pag. 60
- Clasa II NYHA → blocul „Una din caracteristice”: >1 vizită planificată sau neplanificată într-un centru de IC în ultimele 12 luni; administrarea prioritară a tratamentului inotrop; intoleranța la b-blocanți sau iSRA/ARNI; FEVS<20%; scăderea funcției VD; scăderea funcției renale; scăderea funcției hepatice; aritmii ventriculare/ICD; creșterea dozelor de diuretic din motivul congestiei persistente; TAs<90mmHg sau/și semne de hipoperfuzie periferică. Din acest bloc este desenată doar săgeata „NU”; o săgeată explicită de la prezența caracteristicilor spre referirea la centru lipsește pe schemă. pag. 60
- NU → monitorizarea IC într-un centru specializat local, reevaluarea pacienților la fiecare 3-6 luni. Codul culorilor schemei: monitorizarea în centrul local — clasa I; referirea/consultul, reevaluarea și îngrijirile paliative — clasa IIa. pag. 60
- Identificarea semnelor de avertizare poate duce la îndrumarea precoce către centre avansate, astfel încât SCM şi TC să poată fi asigurate înainte de disfuncţia severă de organ; pacienții cu contraindicații pentru SCM sau TC — îngrijiri paliative. pag. 59pag. 61
Alte situații
- RMS moderată sau severă — trimiterea timpurie către o echipă cardiacă multidisciplinară, inclusiv specialiști în IC; în RT — echipă cardiacă multidisciplinară; alegerea dintre TAVI și SAVR — echipa inimii (I C); intervențiile valvulare aortice — numai în centre cu cardiologie intervențională și chirurgie cardiacă. pag. 80pag. 83pag. 84
- Sarcina: consiliere în cadrul AMP și AMSA, examinarea cardiologică (ECG, ecocardiografia) în cadrul AMSA; risc moderat și ridicat — trimitere la un centru specializat pentru sarcină și boli cardiace (text) / la un centru specializat pentru sarcini cu risc înalt (schema) (vezi divergența privind clasele mOMS); risc scăzut (mOMS I) — discutați cu un centru specializat în sarcini cu risc înalt; mOMS IV — consiliere urgentă privind întreruperea sarcinii; femeile gravide cu IC avansată (FEVS<30%, clasa NYHA III-IV) în mOMS IV pot fi direcționate la centru specializat de consiliere privind întreruperea sarcinii; decizia de finisare a cursului sarcinii la patologia cardiacă severă — Consiliul comun al cardiologilor și obstetricienilor-ginecologi. pag. 92pag. 93
- PPCM cu IC severă și șoc cardiogen care necesită suport inotropic și vasopresoare — transferată într-o unitate specializată cu posibilitate de SCM, LVAD sau TC. pag. 93
- Pacienții cu BCCA și IC — îndrumați către un centru specializat; evaluarea periodică pentru transplant într-un centru cu expertiză în BCCA. pag. 103pag. 104
- Fumatul și drogurile — trimitere către un specialist (oprirea fumatului, terapie de substituție), terapie cognitiv-comportamentală și suport psihologic; probleme psihologice — la specialist; tulburări sexuale — trimitere către specialist la nevoie. pag. 53pag. 54
Candidații pentru SCM pe termen lung (LVAD) și transplant cardiac (nu sunt disponibile în Republica Moldova)
- SCM pe termen lung trebuie luată în considerare la pacienții cu profilurile INTERMACS 2 până la 4 și la profilul INTERMACS 5–6, când au caracteristici de risc ridicat; pacienții fără insuficiență ireversibilă a organului terminal, altul decât cardiac, care se recuperează de la nivelul INTERMACS 1 cu SCM pe termen scurt, se pot califica și pentru SCM pe termen lung. SCM pe termen scurt — la profilurile INTERMACS 1 sau 2 ca punte către o decizie, punte către recuperare, punte către punte. pag. 61pag. 62
- Pacienți potențial eligibili pentru LVAD: persistența simptomelor severe în pofida OMT și dispozitivelor optime, fără disfuncție ventriculară dreaptă severă și/sau RT severă, cu un fond psihosocial stabil și absența contraindicațiilor majore (a), care prezintă cel puțin una dintre: FEVS <25% și imposibilitatea de a face efort din motivul IC sau, dacă este capabil să efectueze testul de efort cardiopulmonar, VO2 maxim <12 mL/kg/min și/sau <50% (valoarea preconizată); ≥3 spitalizări din motivul IC în ultimele 12 luni fără o cauză precipitantă evidentă; dependența de terapie inotropă i.v. sau SCM temporar; disfuncție progresivă a organului terminal (agravarea funcției renale și/sau hepatice, hipertensiune pulmonară de tip II, cașexie cardiacă) din cauza perfuziei reduse și nu a presiunii de umplere ventriculară inadecvat scăzute (PCWP ≥20 mmHg și PAS ≤90 mmHg sau indice cardiac ≤2 L/min/m2). pag. 62
- a – fondul psihosocial stabil include înțelegerea tehnologiei şi locuirea împreună cu pacientul a unui îngrijitor (condiţiile izolate de locuinţă sau climatul psihosocial nesigur sunt contraindicaţii pentru LVAD); contraindicaţiile majore includ tratamentul anticoagulant oral pe termen lung (așa în protocol), infecţia, disfuncţia renală severă, aritmiile ventriculare. pag. 62
- Transplantul cardiac (nu este disponibil în Republica Moldova). Indicații: IC avansată; nici o altă opțiune terapeutică, cu excepția LVAD. Contraindicații: infecții active; boală arterială periferică sau cerebrovasculară severă; hipertensiune pulmonară ireversibilă farmacologic (LVAD ar trebui luată în considerare pentru a inversa rezistența vasculară pulmonară crescută, cu reevaluare ulterioară); malignizare cu prognostic prost (colaborare cu specialiștii în oncologie); disfuncție hepatică ireversibilă (ciroză) sau disfuncție renală ireversibilă (de exemplu, clearance-ul creatininei <30 ml/min/1,73 m²; poate fi luat în considerare transplantul combinat inimă-ficat sau inimă-rinichi); boală sistemică cu implicare multiorganică; altă comorbiditate gravă cu prognostic prost; IMC înainte de transplant >35 kg/m² (se recomandă scăderea în greutate pentru a obține un IMC <35 kg/m²); abuzul în prezent de alcool sau droguri; instabilitate psihologică care pune în pericol monitorizarea adecvată și regimul terapeutic intensiv după transplant; suport social insuficient pentru îngrijiri adecvate în ambulator. pag. 63
- Infecția activă este o contraindicație relativă pentru transplant (în unele cazuri de LVAD infectate poate fi o indicație); vârsta înaintată nu este o contraindicație absolută (majoritatea programelor acceptă pacienți cu vârsta de până la 70 de ani). Recomandările pentru tratamentul IC avansate (TC, SCM) cu clase — în răspunsul despre tratament. pag. 64
Pacienţi cu IC la care trebuie luată în considerare îngrijirea paliativă
- Declinul progresiv al funcţiilor (fizice şi mentale) şi dependenţa de alţii în cazul majorităţii activităţilor zilnice. pag. 64
- Simptomatologie severă de insuficienţă cardiacă cu QOL scăzută, în pofida tratamentului farmacologic şi non-farmacologic optim. pag. 64
- Internări frecvente în spital sau alte episoade grave de decompensare în pofida tratamentului optim. pag. 64pag. 65
- Excluderea posibilităţii de transplant şi de SCM. pag. 65
- Caşexie de etiologie cardiacă. pag. 65
- Aprecierea clinică a apropierii finalului vieţii. pag. 65
- Pacienţii aflaţi în stadii avansate ale bolii şi cei selectaţi pentru SCM sau TC ar trebui să primească consiliere paliativă înaintea acestor intervenţii; îngrijirea paliativă şi suportivă trebuie gândită pentru toţi pacienţii cu IC, indiferent de stadiul bolii. pag. 50
Când se spitalizează9 puncte1 diferență
În secțiunea de staționar a protocolului primele cinci puncte ale listei sunt criterii de spitalizare în secţii profil terapeutic general, cardiologie spitale teritoriale (raional, municipal); al șaselea punct — secţie cardiologie (clinici specializate de nivel republican). pag. 23pag. 24
- Toate formele de IC acută, inclusiv exacerbarea sau decompensarea IC cronice — urgent. pag. 19pag. 20pag. 22pag. 23
- Prezenţa anginei pectorale instabile şi/sau sindromului coronarian acut. pag. 22pag. 23
- IC refractară. pag. 22pag. 24
- Boli concomitente severe/avansate. pag. 22pag. 24
- Determinarea gradului de incapacitate de muncă (B.4 — pentru pacienţii cu IC primar depistată). pag. 22pag. 24
- Secție cardiologie (clinici specializate de nivel republican): cazurile în care nu este posibilă stabilirea diagnosticului şi/sau tratamentului la nivelul raional (municipal). pag. 24
- Femeile însărcinate care se prezintă cu semne de IC acută necesită spitalizare de urgență. pag. 93
- Miocardita acută și IC — spitalizarea pentru cel puțin 48 ore poate fi utilă, în mod special când troponinele sunt crescute, disfuncții cardiace și/sau aritmii. pag. 99
- Pacienţii cu BCCA cu IC acută — tratament într-un centru specializat. pag. 104
La stabilizarea hemodinamică: inițierea tratamentului farmacologic al IC cronice, selectarea pentru intervenții chirurgicale și dispozitive, educația pacientului; înainte de externare — excluderea congestiei persistente și inițierea tratamentului oral bazat pe dovezi. pag. 25pag. 72
Când în terapie intensivătabel · 15 puncte
Criterii de admitere pentru terapie intensivă
- Sunt indicații pentru intubație endotraheală (sau pacient deja intubat). pag. 70
- Răspuns slab la FiO2 mare și ventilația non-invazivă. pag. 70
- Semne/simptome/markeri ai hipoperfuziei: extremități reci, alterarea mentală, confuzie, oligurie, lactat >2 mmol/L. pag. 70
- Hipotensiune persistentă (TA sistolică <90 mmHg). pag. 71
- Necesitatea de doi sau mai mulți agenți vasoactivi pentru a menține tensiunea arterială. pag. 71
- Necesitatea monitorizării invazive a debitului cardiac. pag. 71
- Necesitate de SCM. pag. 71
- Ritmul cardiac <40 b.p.m sau aritmie persistentă cu pericol pentru viață. pag. 71
- Orice afecțiune non-cardică asociată care necesită terapie intensivă (de exemplu, hemodializă venovenoasă continuă și ultrafiltrare). pag. 71
Indicații pentru intubație endotraheală
- Stop cardiac sau respirator.
- Înrăutățirea progresivă a stării mentale modificate.
- Agravarea progresivă a insuficienței respiratorii cu hipoxemie [PaO2 <60 mmHg (8,0 kPa)], hipercapnie [PaCO2 >50 mmHg (6,65 kPa)] și acidoză (pH <7,35), în pofida ventilației non-invazive.
- Nevoia de protecție a căilor respiratorii.
- Instabilitatea hemodinamică persistentă.
- Agitație sau intoleranță la ventilația non-invazivă cu insuficiență respiratorie progresivă.
Nivelurile de intensitate a îngrijirilor în IC acută
| Nivelul | Componente |
|---|---|
| 1 | Monitorizarea ritmului cardiac; monitorizarea hemodinamică și respiratorie (SpO2) non-invazivă; tratamente specifice (medicamente vasoactive inițial, oxigenoterapie, ventilare non-invazivă, toracocenteza la necesitate) |
| 2 | Cateter venos central; cateter arterial periferic; perfuzie continuă cu mai multe medicamente (debit cardiac scăzut sau perfuzie compromisă); monitorizarea hemodinamică invazivă; stimularea cardiacă temporară; dispozitive de asistare percutană (de ex. balon de contrapulsare aortică); pericardiocenteza |
| 3 (pacient critic) | Ventilarea mecanică invazivă; TSR; suport mecanic circulator de scurtă durată |
Decizia pentru plasarea pacientului în secția terapie intensivă sau unitatea de terapie intensivă coronariană — în faza imediată, după gradarea severității simptomelor/semnelor. pag. 69
Diagnostic și supraveghere
Cum se confirmă insuficiența cardiacătabel · 45 puncte9 diferențe
Nivelul de asistență medicală primară
- Obligatoriu: efectuarea ECG şi radiografiei cutiei toracice la toţi pacienţii suspectaţi de IC. pag. 19
- Obligatoriu: îndreptarea la cardiolog pe toţi pacienţii cu suspecţie la IC. pag. 19
- Evaluarea completă (obligatoriu): anamneza; examenul clinic; de laborator — hemograma, glicemia, creatinina, acidul uric şi bilirubina în ser, sodiu şi potasiu în ser; instrumentale — ECG și radiografia cutiei toracice. pag. 20
- Screening: evaluarea clinică a tuturor pacienţilor cu evenimente cardiovasculare majore suportate; toţi pacienţii cu IM suportat, hipertrofie ventriculară, disfuncţie sistolică asimptomatică a VS, valvulopatii, CMP şi miocardite şi simptome sau semne de IC (IC stadiul B şi C). pag. 19
- Diagnosticul de ICC este mai probabil la pacienții cu anamnestic de IM, HTA, BCI, diabet zaharat, abuz de alcool, boala cronică renală, chimioterapie cardiotoxică și la bolnavii cu antecedente familiale de CMP sau moarte subită. pag. 35
Algoritmul de diagnostic al IC
- Suspiciune clinică de IC: factori de risc, simptome și/sau semne, ECG anormal.
- NT-proBNP≥125 pg/ml sau BNP≥ 35 pg/ml → ecocardiografie; ecocardiografie și dacă IC este puternic suspectată sau dacă NT-proBNP/BNP nu este disponibil.
- PN sub prag sau fără modificări patologice la ecocardiografie → IC improbabilă, precăutarea altor diagnostice.
- Depistarea unor modificări patologice → IC confirmată; definirea fenotipului IC în baza FEVS: ≤40% (IC-FER), 41-49% (IC-FEUR), ≥50% (IC-FEP); determinarea etiologiei și inițierea tratamentului.
Testele de diagnostic recomandate în suspiciunea de ICC
- ECG: ECG normală sugerează că diagnosticul de IC este improbabil; FA, unde Q patologice, LVH, complex QRS larg cresc probabilitatea unui diagnostic de IC și pot ghida tratamentul. pag. 35
- Evaluarea PN, dacă este disponibilă, este recomandată drept test de diagnostic de primă intenție la pacienții cu simptome sugestive de IC pentru a exclude diagnosticul. BNP <35 pg/mL, NT-proBNP <125 pg/ml sau MR-proANP <40 pmol/L fac diagnosticul de IC improbabil. Concentrațiile majorate ale PN susțin diagnosticul și sunt utile pentru prognostic; nivelul poate fi disproporţional scăzut la pacienţii obezi. pag. 35pag. 36
- Analizele de sânge standard: ureea, creatinina, electroliții, hemoleucograma completă, teste ale funcției hepatice și TFT — pentru a diferenția IC de alte afecțiuni, a aprecia prognosticul și a ghida tratamentul. pag. 35
- Ecocardiografia — investigație cheie: FE a VS, dimensiunile cavităților, hipertrofia VS, anomalii de cinetică regională, funcția VD, semne de hipertensiune pulmonară, funcția valvulară, markerii funcției diastolice. pag. 35
- Radiografia toracică — pentru a investiga alte cauze ale dispneei (patologia pulmonară); poate oferi dovezi de congestie pulmonară sau cardiomegalie. pag. 35
| Recomandări | Clasa | Nivel |
|---|---|---|
| BNP/NT-proBNP | I | B |
| ECG 12 derivații | I | C |
| Ecocardiografie transtoracică | I | C |
| Radiografie toracică | I | C |
| Analize de sânge de rutină pentru identificarea comorbidităților: hemoleucograma completă, ureea și electroliții, funcția tiroidiană, glicemia à jeun și HbA1c, lipidograma, feritina și TSAT | I | C |
Simptome şi semne tipice de IC
| Grupa | Lista |
|---|---|
| Simptome tipice | Dispnee; ortopnee; dispnee paroxistică nocturnă; reducerea toleranţei la efort fizic; fatigabilitate, oboseală, majorarea timpului de recuperare după efort fizic; edeme gambiene |
| Simptome mai puţin tipice | Tuse nocturnă; respiraţie şuierătoare; senzaţii de balonare; pierderea poftei de mâncare; confuzie (în special la vârstnici); depresie; vertij; sincopă; bendopnee |
| Semne specifice | Majorarea presiunii venoase jugulare; reflux hepato-jugular; zgomotul trei cardiac (galop); șoc apexian deplasat lateral |
| Semne mai puţin specifice | Majorarea masei corporale (>2 kg/pe săptămână); reducerea masei corporale (în IC avansată); caşexie; suflu cardiac; edeme periferice (gleznă, lombar, scrotal); raluri în plămâni; revărsat pleural; tahicardie; puls aritmic; tahipnee; respirație Cheyne-Stokes; hepatomegalie; ascită; extremități reci; oligurie; presiunea pulsului scăzută |
Cauzele majorării nivelului plasmatic al PN
| Grupa | Cauze |
|---|---|
| Cauze cardiace pag. 36 | Insuficiența cardiacă; sindrom coronarian acut; embolism pulmonar; miocardita; LVH; CMH sau restrictivă; patologia valvulară; malformații cardiace congenitale; tahiaritmii atriale și ventriculare; contuzie cardiacă; cardioversie electrică, șocuri generate de CDI; intervenții chirurgicale cu implicarea cordului; hipertensiune pulmonară |
| Cauze non-cardiace pag. 37 | Vârsta înaintată; AVC ischemic; hemoragie subarahnoidiană; disfuncție renală; disfuncție hepatică (în special ciroză hepatică cu ascită); sindrom paraneoplazic; COPD; infecții severe (inclusiv pneumonie și sepsis); combustii severe; anemie; dereglări hormonale și metabolice severe (tireotoxicoză, cetoacidoză diabetică) |
Diagnosticul pe fenotipuri
- IC-FER: prezența simptomelor și/sau semnelor de IC și FEVS ≤ 40%. pag. 38
- IC-FEUR: simptome și/sau semne de IC și FEVS ușor redusă (41-49%). PN crescute (BNP ≥35 pg/mL sau NT-proBNP ≥125 pg/mL) și alte dovezi ale bolii cardiace structurale (majorarea dimensiunii atriului stâng, LVH sau date ecocardiografice de umplere a VS) fac diagnosticul mai probabil, dar nu sunt obligatorii dacă există certitudine referitor la măsurarea FEVS. pag. 47
- IC-FEP: simptome și semne de IC; FEVS ≥50%; dovezi obiective ale anomaliilor structurale și/sau funcționale cardiace în concordanță cu disfuncția diastolică VS/presiuni de umplere VS crescute, inclusiv PN majorate (Tabelul 16). Au fost propuse scorurile H2FPEF și HFA-PEFF. Criteriile IC-FEP sunt formulate diferit în diferite secțiuni ale protocolului (caracterul obligatoriu al PN și al simptomelor) — vezi divergențele. pag. 12pag. 13pag. 48
- Pacienții cu antecedente de FEVS redusă (≤40%), care mai târziu prezintă FEVS ≥50%, ar trebui definiți ca IC-FER ameliorată sau „IC cu FEVS îmbunătățită” (mai degrabă decât IC-FEP); continuarea tratamentului pentru IC-FER este recomandată. Limitele categoriei FE „ameliorată/recuperată” sunt date diferit în protocol — vezi divergențele. pag. 13pag. 47pag. 48
| Parametrii | Valori prag | Comentarii |
|---|---|---|
| Indicele de masă a VS; grosimea parietală relativă | ≥95 g/m2 (femei), ≥115 g/m2 (bărbați); >0,42 | Deşi prezenţa remodelării concentrice sau LVH susține diagnosticul de IC-FEP, absența LVH nu îl exclude |
| Volumul indexat al AS | >34 ml/m2 (RS) | În absența FA sau a patologiei valvulare, dilatarea AS reflectă majorarea cronică a presiunii de umplere a VS (în prezența FA valoarea prag este >40 ml/m2) |
| Raportul E/e’ în repaus | >9 | Sensibilitate de 78%, specificitate de 59% (IC-FEP determinată prin test de efort invaziv); prag mai mare de 13: sensibilitate 46%, specificitate 86% |
| NT-proBNP; BNP | NT-proBNP >125 (RS) sau >365 (FA) pg/ml; BNP >35 (RS) sau >105 (FA) pg/ml | Până la 20% dintre pacienții cu IC-FEP dovedită invaziv au PN mai mici decât pragul de diagnostic, în special în prezența obezității |
| Presiunea sistolică în AP; velocitatea VTr în repaus | >35 mmHg; >2,8 m/s | Sensibilitate-54%, specificitate-85% pentru IC-FEP confirmată prin test la efort invaziv |
Disfuncție ventriculară dreaptă
IC poate fi, de asemenea, un rezultat al disfuncției VD. Deși etiologia principală a insuficienței cronice de VD este hipertensiunea pulmonară indusă de disfuncția VS, există o serie de alte cauze ale disfuncției VD (de ex. IM, cardiomiopatia aritmogenă a VD (ARVC) sau boala valvulară). Diagnosticul este determinat de o evaluare cantitativă a funcției globale a VD, cel mai frecvent prin ecocardiografie, folosind cel puțin una dintre următoarele măsurători: modificarea fracțională a ariei; excursia sistolică a planului inelului tricuspidian (TAPSE); velocitatea sistolică S′ a inelului tricuspidian derivată din imagistica tisulară Doppler. Protocolul nu indică valori-prag pentru acești parametri (face trimitere la documentul de poziție al HFA). pag. 13
Nivelul consultativ specializat (cardiolog)
- Obligatoriu, tuturor pacienților cu simptome și semne clinice de IC: ECG, radiografia toracelui, ecocardiografia. pag. 21
- Se recomandă: investigaţii de laborator (hemograma, glicemia, creatinina, sodiu şi potasiu, bilirubina, acidul uric, troponina şi nivelul PN); monitorizarea ECG în 24 ore Holter cu variabilitatea ritmului; test cu efort fizic dozat cu măsurarea schimbului de gaze; 6MWT. pag. 22
- Identificarea etiologiei disfuncției cardiace de bază este obligatorie pentru diagnosticul IC; investigațiile specifice — conform recomandărilor din tabelul de mai jos. pag. 12pag. 37
Investigații specifice pentru detectarea cauzelor reversibile/curabile ale ICC
| Metoda | Recomandări | Clasa | Nivel |
|---|---|---|---|
| RMC pag. 37 | RMC este recomandată pentru evaluarea structurii și funcției miocardice la pacienții cu fereastră acustică ecocardiografică de slabă calitate | I | C |
| RMC pag. 37 | RMC este recomandată pentru caracterizarea țesutului miocardic în cazul suspecției patologiilor infiltrative, bolii Fabry, miocarditei, non-compactării VS, amiloidozei, sarcoidozei, hemocromatozei | I | C |
| RMC pag. 37pag. 38 | RMC cu LGE ar trebui luată în considerare la pacienții cu cardiomiopatie dilatativă pentru diagnosticul diferențial între afectarea miocardică ischemică și non-ischemică | IIa | C |
| Angiografie coronariană invazivă (pentru pacienții considerați eligibili pentru o potențială revascularizare coronariană) pag. 38 | Angiografia coronariană invazivă este recomandată la pacienţii cu angină pectorală în ciuda tratamentului farmacologic optim sau cu aritmii ventriculare simptomatice | I | B |
| Angiografie coronariană invazivă (pentru pacienții considerați eligibili pentru o potențială revascularizare coronariană) pag. 38 | Angiografia coronariană invazivă poate fi luată în considerare la pacienții cu IC- FER cu o probabilitate pre-test intermediară sau înaltă de boală coronariană aterosclerotică și prezența ischemiei la testele de stres non-invazive | IIb | B |
| Teste non-invazive pag. 38 | Angiografia coronariană prin CT trebuie luată în considerare la pacienții cu o probabilitate pre-test mică până la intermediară de boală coronariană aterosclerotică sau la cei cu rezultate ambigue la testele de stres non-invazive pentru a exclude stenoza de artere coronare | IIa | C |
| Teste non-invazive pag. 38 | Imagistica non-invazivă de stres (RMC, ecocardiografia de stres, SPECT, PET) poate fi luată în considerare pentru evaluarea ischemiei și viabilității miocardice la pacienţii cu boală coronariană aterosclerotică care sunt consideraţi eligibili pentru revascularizare coronariană | IIb | B |
| Teste non-invazive pag. 38 | Testul de efort poate fi considerat pentru a detecta ischemia miocardică reversibilă și a depista etiologia dispneei | IIb | C |
| Testul de efort cardiopulmonar pag. 38 | Testul de efort cardiopulmonar este recomandat ca parte a planului de investigații pentru transplant cardiac si/sau SCM | I | C |
| Testul de efort cardiopulmonar pag. 38 | Testul de efort cardiopulmonar ar trebui să fie luat în considerare pentru a optimiza prescrierea programului de exerciții fizice | IIa | C |
| Testul de efort cardiopulmonar pag. 38 | Testul de efort cardiopulmonar ar trebui luat în considerare pentru a identifica cauza dispneei inexplicabile și/sau a intoleranței la efort | IIa | C |
| Cateterismul cordului drept pag. 38 | Cateterismul cordului drept este recomandat la pacienţii cu IC severă în cadrul investigării pentru transplant cardiac sau SCM | I | C |
| Cateterismul cordului drept pag. 38 | Cateterismul cordului drept ar trebui luat în considerare la pacienţii la care se presupune că IC este cauzată de pericardită constrictivă, cardiomiopatie restrictivă, malformații cardiace congenitale și statut cu debit cardiac mare | IIa | C |
| Cateterismul cordului drept pag. 38 | Cateterismul cordului drept ar trebui luat în considerare la pacientii cu hipertensiune pulmonară probabilă evaluată prin ecocardiografie pentru a confirma diagnosticul și a aprecia reversibilitatea acesteia înainte de corectarea patologiei cardiace valvulare/structurale | IIa | C |
| Cateterismul cordului drept pag. 38 | Cateterismul cordului drept poate fi luat în considerare la anumiți pacienți cu IC- FEP pentru a confirma diagnosticul | IIb | C |
| Biopsia endomiocardică (BEM) pag. 38 | BEM trebuie luată în considerare la pacienții cu IC rapid progresivă, în ciuda tratamentului standard când există o probabilitate a unui diagnostic specific, care poate fi confirmat doar prin analiza probei de țesut miocardic | IIa | C |
Etiologia insuficienței cardiace, moduri frecvente de prezentare clinică și investigațiile specifice
| Etiologia | Exemple de prezentare clinică | Investigații specifice |
|---|---|---|
| Boala coronariană aterosclerotică pag. 16 | Infarct miocardic; angina pectorală sau echivalentul acesteia; aritmii | Coronaroangiografia invazivă; angiografia coronariană prin CT; teste imagistice de stres (ecocardiografie, teste nucleare, RMC) |
| Hipertensiune arterială pag. 16 | Insuficiența cardiacă cu fracția de ejecție păstrată; hipertensiune arterială malignă / edem pulmonar acut | Măsurarea ambulatorie a tensiunii arteriale 24 h; evaluarea metanefrinelor, imagistica arterelor renale; evaluarea reninei și aldosteronului |
| Patologia valvulară pag. 16 | Patologia valvulară primară, de ex. stenoza de valvă aortică; patologia valvulară secundară, de ex. regurgitări funcționale; patologia valvulară congenitală | Ecocardiografia transesofagiană / de stres |
| Aritmii pag. 16 | Tahiaritmii atriale; tahiaritmii ventriculare | Monitorizare ambulatorie ECG; studiu electrofiziologic, dacă este indicat |
| Cardiomiopatii pag. 17 | Toate; dilatativă; hipertrofică; restrictivă; CA de ventricul drept (așa în protocol; abrevierea nu este descifrată în tabel); peripartum; sindrom Takotsubo; toxine: alcool, cocaină, fier, cupru | Toate — RMC, testare genetică; restrictivă — cateterizarea cordului drept și stâng; sindrom Takotsubo — RMC, angiografie; toxine — determinarea oligoelementelor, toxicologie, teste funcționale hepatice, GGT (legătura cu exemplele — după poziția rândurilor în tabel) |
| Malformații cardiace congenitale pag. 17 | Transpoziția congenitală a vaselor mari corectată; șunturi; tetralogia Fallot corectată; anomalia Ebstein | RMC |
| Infecțioasă pag. 17 | Miocardite virale; boala Chagas; HIV; boala Lyme | Miocardite virale — RMC, BEM; serologie — pe rândul HIV (tabelul nu precizează la care exemple se referă) |
| Indusă medicamentos pag. 17 | Antracicline; trastuzumab; inhibitori VEGF; inhibitori imuni ai punctelor de control / de checkpoint; inhibitorii de proteosom; inhibitorii RAF+MEK | Investigații specifice nu sunt indicate |
| Infiltrativă pag. 17 | Amiloidoză; sarcoidoză; neoplazică | Amiloidoză — electroforeza serică și a lanțurilor ușoare, proteina Jones, scintigrafia oaselor, RMC, CT-PET, BEM; sarcoidoză — evaluarea ECA serică, RMC, FDG, PET, CT toracic, BEM; neoplazică — RMC, BEM |
| Patologii de depozitare pag. 17 | Hemocromatoză; boala Fabry; boli de depozitare a glicogenului | Hemocromatoză — evaluarea fierului, teste genetice, RMC (T2 imagini), BEM; boala Fabry — evaluarea α-galactozidazei A, teste genetice, RMC (mapare T1); pentru bolile de depozitare a glicogenului investigațiile nu sunt indicate |
| Boli endomiocardice pag. 17 | Radioterapie; fibroză endomiocardică / eozinofilia; carcinomatoză | Radioterapie — RMC; fibroză/eozinofilie — BEM; carcinomatoză — nivelul urinar a 5-HIAA în 24h |
| Patologia pericardică pag. 17 | Calcificări; infiltrativă | CT toracic, RMC, cateterism cardiac drept și stâng |
| Metabolică pag. 17 | Patologii endocrine; boli nutriționale (tiamină, vitamina B1 și deficiența de seleniu); boli autoimune | Endocrine — evaluarea funcției tiroidiene, metanefrinelor plasmatice, reninei și aldosteronului, cortizolului; nutriționale — nutrienți specifici plasmatici; autoimune — ANA, ANCA, teste reumatologice |
| Boli neuromusculare pag. 17 | Ataxia Friedreich; distrofie musculară | Ataxia Friedreich — evaluarea conducerii nervoase, electromiograma, teste genetice; distrofie musculară — creatinkinaza, electromiograma, teste genetice |
Diagnosticul cauzelor specifice ale IC
Cardiomiopatii: evaluarea diagnostică inițială la suspiciune (clasă și nivel neprecizate)
| Element de evaluare | Conținut |
|---|---|
| Istoricul bolii | Inclusiv întrebări detaliate despre orice boală sistemică, agenți toxici (chimioterapie, alcool, medicamente) și istoric familial de cardiopatie sau boală neuromusculară sau moarte subită cardiacă la membrii familiei la o vârstă fragedă (<50 de ani) |
| Examene de laborator | Inclusiv enzimele cardiace și musculare, funcția hepatică și renală, hemoglobina, numărul de celule albe din sânge (inclusiv numărul de celule sanguine pentru detectarea eozinofiliei), peptidele natriuretice, teste ale funcției tiroidiene, nivelul fierului și markerii bolilor autoimune sistemice (hsCRP, anticorpi antinucleari, receptorul IL-2 solubil) |
| ECG standard cu 12 derivații și ecocardiografia | Pentru detectarea aritmiilor și evaluarea structurii și funcției cardiace și a anomaliilor concomitente |
| Angiografia coronariană invazivă sau CTCA | Pentru a exclude CAD la pacienții cu disfuncție cardiacă |
| Imagistica prin RMC cu secvențiere T1 și T2 și LGE | Pentru a vizualiza modificările structurale, stocarea, infiltrarea, inflamația, fibrozarea și cicatrizarea |
| Consilierea genetică și testarea genetică | Ar trebui efectuate în funcție de vârstă, istoric familial, fenotip cardiac |
| Monitorizare ECG ambulatorie de 24 sau 48 de ore | Pentru a detecta aritmiile atriale și ventriculare |
BEM cu cuantificare imunohistochimică a celulelor inflamatorii rămâne investigația standard de aur pentru identificarea inflamației cardiace. Poate confirma diagnosticul de boală autoimună la pacienții cu CMD și suspecție de miocardită cu celule gigantice, miocardită eozinofilă, vasculită și sarcoidoză; poate ajuta la diagnosticarea bolilor de depozitare, inclusiv a AC, dacă imagistica sau testarea genetică nu oferă un diagnostic definitiv. BEM poate fi luată în considerare și în CMH dacă cauzele genetice sau dobândite nu pot fi identificate. Riscurile și beneficiile BEM ar trebui evaluate și această procedură ar trebui rezervată pentru situații specifice în care rezultatele sale pot influența tratamentul. pag. 94
CMD și cardiomiopatia non-dilatativă hipokinetică (CHN): diagnostic (clasă și nivel neprecizate)
| Secțiune | Conținut |
|---|---|
| Definiții: CMD pag. 94 | Dilatație de VS și disfuncție sistolică în absența condițiilor de încărcare anormale cunoscute sau a bolii coronariene semnificative |
| Definiții: CHN (cardiomiopatie non-dilatativă hipokinetică) pag. 94 | Disfuncție sistolică a VS sau globală biventriculară (FEVS <45%) fără dilatare, în absența condițiilor de încărcare anormale cunoscute sau a bolii coronariene semnificative |
| Forma familială pag. 95 | CMD și CHN pot fi considerate „familiale” dacă două sau mai multe rude de gradul întâi sau de gradul doi au CMD sau CHN sau o rudă de gradul întâi are dovedită CMD la autopsie și moarte subită la vârsta <50 de ani |
| Consilierea și testarea genetică: indicații pag. 95 | Toți pacienții cu un diagnostic de CMD sau CHN și toate rudele adulte de gradul I ale acestor pacienți și o mutație certă cauzatoare de boală, indiferent de fenotipul acestora, în vederea identificării indivizilor afectați genetic la faza preclinică |
| Rudele de gradul I pag. 95 | Evaluarea clinică, ECG, ecocardiografia și eventual RMC; rudelor adulte de gradul I ar trebui să li se repete evaluarea la fiecare 5 ani sau mai puțin atunci când vârsta este <50 de ani sau se constată anomalii nediagnosticate |
| Valoarea evaluării genetice pag. 95 | Rezultatele pot identifica pacienții cu CMD sau CHN cu cel mai mare risc de aritmie și/sau care merită alte tratamente specifice; identificarea timpurie a rudelor asimptomatice poate duce la un tratament precoce și la prevenirea progresiei spre IC și la o consiliere genetică adecvată |
| Biopsia endomiocardului: indicații pag. 95 | În fenotipuri suspecte care necesită tratamente specifice (de exemplu, miocardită cu celule gigantice, miocardită eozinofilă, sarcoidoză, vasculită, LES, alte afecțiuni inflamatorii sistemice, autoimune sau boli de depozitare) |
| Opțiuni terapeutice pag. 95 | Tratamentul pentru IC-FER |
Cardiomiopatia hipertrofică: diagnostic (clasă și nivel neprecizate)
| Secțiune | Conținut |
|---|---|
| Definiții pag. 95 | Grosimea peretelui >14 mm în unul sau mai multe segmente ale miocardului VS care nu poate fi suficient explicată doar de condițiile de suprasolicitare |
| Definiții pag. 95 | LVOTO >30 mmHg în repaus sau efort, hipertrofia asimetrică sau LGE crescută în segmentele cu grosime maximă ale VS, sugerează în continuare prezența CMH |
| Definiții (forma familială) pag. 95 | Poate fi considerată familială atunci când două sau mai multe rude de gradul I sau II cu CMH sau o rudă de gradul întâi are dovedită CMH la autopsie și moarte subită la vârsta <50 de ani |
| Diagnostic diferențial pag. 95 | Poate fi dificil cu LVH fiziologică cauzată de antrenamentul fizic intens, hipertensiunea arterială severă sau stenoza aortică și cu hipertrofia de sept izolată |
| Diagnostic diferențial pag. 95 | Luați în considerare CMH genetică dacă gradul de LVH este disproporționat în raport cu factorul declanșator dobândit |
| Diagnostic diferențial pag. 95 | Luați în considerare amiloidoza ca o cauză atunci când este detectată o grosime crescută a septului interatrial, valvei atrioventriculare și/sau peretele liber al VD |
| Consilierea și testarea genetică pag. 95 | Trebuie să fie oferit tuturor pacienților cu un diagnostic de CMH pentru a identifica o posibilă cauză genetică și tuturor rudelor adulte de gradul I ale acestor pacienți și o mutație certă cauzatoare de boală, indiferent de fenotipul acestora, în vederea identificării indivizilor afectați genetic la faza preclinică |
| Consilierea și testarea genetică pag. 95 | Evaluarea clinică, ECG și ecocardiografia, trebuie efectuate la rudele de gradul I care suferă de maladia, cauzată de aceeași mutație ca și pacientul index |
| Consilierea și testarea genetică pag. 95 | Atunci când nu se identifică o mutație genetică certă la pacientul index sau nu se efectuează testarea genetică, evaluarea clinică cu ECG și ecocardiografie ar trebui luată în considerare la rudele adulte de gradul I și repetată la fiecare 2-5 ani sau mai puțin dacă sunt prezente anomalii nediagnosticate |
| Biopsia endomiocardului: indicații pag. 95 | Poate fi luată în considerare atunci când evaluarea clinică de bază sugerează o inflamație cardiacă sau o boală de depozitare care nu poate fi diagnosticată prin alte mijloace |
| Opțiuni terapeutice pag. 95pag. 96 | Cu LVOTO, simptomatici fără LVOTO, indicații pentru ICD, boala Anderson-Fabry, amiloidoza — în răspunsul „Tratament” |
Cardiomiopatia aritmogenă: diagnostic (clasă și nivel neprecizate)
| Secțiune | Conținut |
|---|---|
| Definiții | Boală moștenită a mușchiului inimii, caracterizată prin înlocuirea progresivă fibro-grasă a miocardului VD, care poate acționa ca substrat pentru aritmii ventriculare, sincopă inexplicabilă și/sau moarte subită cardiacă |
| Definiții | Implicarea VS și disfuncția sistolică apare la >30% dintre pacienții cu CA, prin urmare fenotipul său se poate suprapune cu CMD |
| Diagnostic | Pe baza evaluării unei combinații de factori genetici, documentarea aritmiilor ventriculare și a criteriilor imagistice (ecocardiografice și RMC) a displaziei VD cu înlocuirea fibro-grasă confirmată sau nu de BEM. Anomalii specifice pe ECG pot fi prezente sau absente |
| Consilierea și testarea genetică: indicații | Trebuie să fie oferit tuturor pacienților cu suspiciune la CA și tuturor rudelor adulte de gradul I ale acestor pacienți și o mutație certă cauzatoare de boală, indiferent de fenotipul acestora, în vederea identificării indivizilor afectați genetic la faza preclinică |
| Consilierea și testarea genetică | Screening-ul genetic al familiei poate fi indicat și în scopul stratificării riscului de aritmii |
| Consilierea și testarea genetică | Evaluarea clinică, ECG și ecocardiografia, trebuie efectuate la rudele de gradul I care suferă de maladia, cauzată de aceeași mutație ca și pacientul index |
| Consilierea și testarea genetică | Atunci când nu se identifică o mutație genetică certă la pacientul index sau nu se efectuează testarea genetică, evaluarea clinică cu ECG și ecocardiografie ar trebui luată în considerare la rudele adulte de gradul I și repetat la fiecare 2-5 de ani sau mai puțin dacă sunt prezente anomalii nediagnosticate |
| Biopsia endomiocardului | Ar trebui rezervat cazurilor foarte selectate după ce au fost evaluate toate studiile non-invazive |
| Opțiuni terapeutice | Tratamentul pentru IC-FER, limitarea sportului, managementul aritmiilor ventriculare, ICD — în răspunsul „Tratament” |
Non-compactarea ventriculului stâng și boala atrială: diagnostic (clasă și nivel neprecizate)
- Non-compactarea ventriculului stâng (LVNC, NCVS) este o CMP congenitală foarte rar întâlnită, caracterizată prin trabeculații endomiocardice care cresc în număr și proeminență. În majoritatea cazurilor, inclusiv când este cauzată de mutații în genele MYH7 sau MYBC3 (așa în protocol), NCVS este moștenită ca pattern autozomal dominant. Destul de frecvent indivizi cu caracteristici de NCVS se găsesc în familiile în care alte rude apropiate au CMH sau CMD tipice.
- Boala atrială, denumită și insuficiență sau miopatie atrială — complex de modificări structurale, electrofiziologice și funcționale subclinice care afectează atriile cu potențialul de a produce consecințe clinice. S-a sugerat că boala atrială corelează cu fiziopatologia IC, în special IC-FEP, cu FA, întrucât ele adesea coexistă, sunt strâns legate între ele și împart aceiași factori de risc.
- Diagnosticul bolii atriale: dimensiunile și funcția atrială pot fi evaluate prin ecocardiografie bi- și tridimensională, CT și RMC. Biomarcherii cardiaci, inclusiv troponinele cardiace înalt-sensibile și PN, pot evalua aspectele fiziopatologice ale bolii atriale; nivele crescute de PN în FA de asemenea pot fi un indicator al unei patologii atriale subiacente. O caracterizare comprehensivă a bolii atriale, ce ar combina trăsăturile clinice, imagistice, biochimice și moleculare, în continuare lipsește.
Miocardita acută: factorii etiologici declanșatori
| Grupa | Factori |
|---|---|
| Infecțioși: virali pag. 97 | Parvovirusul B19, herpesul uman-6, virusul Epstein-Barr, enterovirușii, (virusul coxsackie, adenovirusul), CMV, HIV, SARS-CoV-2 |
| Infecțioși: alții pag. 97 | Borrelia, Coxiella burnetii |
| Boli de sistem: auto-imune și altele pag. 97pag. 98 | Sarcoidoza, miocardita cu celule gigantice, miocardita eozinofilică, LES, vasculita ANCA pozitivă, artrita reumatoidă și alte boli autoimune |
| Toxici: medicamente pag. 98 | Inhibitori imuni check point, antracicline, clozapin, medicamente adrenergice, 5-fluorouracil |
| Toxici: alți agenți pag. 98 | Amfetamina, alcoolul, cocaina |
Miocardita acută suspectă: planul de diagnostic
| Etapă / test | Conținut | Sensibilitate | Specificitate |
|---|---|---|---|
| Definiția miocarditei acute suspecte pag. 98 | Prezentarea clinică + ≥1 test diagnostic obligatoriu pozitiv (preferință RMC) în absența unei boli coronariene semnificative, boli valvulare sau boli cardiace congenitale, sau alte cauze | — | — |
| Prezentarea clinică pag. 98 | Durere toracică acută/nouă, dispnee, semne de IC stângă și/sau dreaptă și/sau aritmii inexplicabile sau stop cardiac resuscitat | Joasă | Joasă |
| Test obligatoriu: ECG pag. 98 | Modificări noi a complexului ST-T în dinamică, inclusiv elevarea segmentului ST- pseudoinfarct, aritmii atriale sau ventriculare, blocuri AV, modificări ale complexului QRS | Înaltă | Joasă |
| Test obligatoriu: teste de laborator pag. 98 | Elevarea troponinei cu modificări dinamice în concordanță cu necroza miocardului. Teste standard, inclusiv seria leucocitară pentru a exclude eozinofilia | Intermediară | Joasă |
| Test obligatoriu: ecocardiografia pag. 98 | Anomalii structurale sau funcționale noi, dereglări de cinetică regională sau disfuncție ventriculară globală cu sau fără dilatare de VS, îngroșarea pereților datorită edemului miocardului, efuziune pericardică, trombi intracardiaci, neexplicate de alte afecțiuni (de exemplu: CAD, SCA sau valvulopatii) | Înaltă | Joasă |
| Test obligatoriu: RMC pag. 98 | Detectarea, cuantificarea și localizarea edemului, inflamației și fibrozei (indicațiile — mai jos) | Înaltă | Intermediară |
| Test adițional: coronaroangiografia sau CTCA pag. 98 | Exclude CAD semnificativă sau SCA la miocardita suspectată clinic | Înaltă | Înaltă |
| Test adițional: BEM pag. 98 | Pentru diagnostic și tratament specific (indicațiile — mai jos) | Intermediară | Înaltă |
| Test adițional: PET cardiacă pag. 98 | Poate fi utilă pacienților care nu pot fi supuși RMC sau cu suspiciune la boală autoimună sau sarcoidoză | Joasă | Joasă |
| Teste de laborator adiționale pag. 98 | Enzimele musculare, funcția hepatică și renală, peptidele natriuretice, testarea funcției glandei tiroide, fierul seric, marcherii bolilor de sistem autoimune | Joasă | Joasă |
| Teste de laborator adiționale: CRP pag. 98 | CRP crescută la 80-90% din pacienți | Intermediară | Joasă |
| Teste de laborator adiționale: PCR și serologie pag. 98pag. 99 | Analiza PCR pentru virusurile cu tropism cardiac. Poate detecta infecția sistemică, dar nu dovedește infecția cardiacă și nu poate înlocui analiza genomului viral pe probele BEM. Prezența anticorpilor IgG circulanți ai virusurilor cu tropism cardiac sunt normali în absența miocarditei virale. Utilitate diagnostică este foarte limitată. Teste specifice pentru SARS-CoV-2, Borrelia, HIV sau CMV dacă există suspiciuni clinice | Joasă | Joasă |
- Indicațiile BEM la pacienții cu miocardită suspectă: disfuncție cardiacă severă progresivă sau persistentă și/sau aritmii ventriculare care pun viața în pericol și/sau bloc AV de gradul doi Mobitz 2 sau bloc AV avansat cu lipsa unui răspuns așteptat pe termen scurt (<1-2 săptămâni) la tratamentul medical obișnuit. Scopul este identificarea etiologiei și indicarea tratamentului specific (de exemplu: miocardita cu celule gigante, miocardita eozinofilică, sarcoidoza cardiacă, maladii sistemice inflamatorii). Clasă și nivel neprecizate. pag. 99
- Indicațiile RMC la pacienții cu miocardită suspectă: se indică la momentul inițial la toți pacienții cu istoric clinic + ECG, troponine crescute sau anomalii ecocardiografice, și CAD exclusă sau improbabilă; se recomandă la etapa de urmărire a pacienților, la cei cu disfuncție persistentă la ecocardiografie, aritmii sau anormalități pe ECG. Clasă și nivel neprecizate. pag. 99
- Schema managementului la suspiciune de miocardită (inclusiv locul BEM) și tratamentul — în răspunsul „Tratament”. pag. 100
Amiloidoza cardiacă: suspiciune și confirmare
Vârsta >65 ani și IC împreună cu o grosime a peretelui VS >12 mm la ecocardiografie sunt criterii majore pentru suspiciunea de AC. Imagistica cardiacă și BEM sau biopsia extracardiacă sunt necesare pentru diagnosticul de AL-AC la pacienții cu teste hematologice anormale. Forma ereditară trebuie exclusă prin teste genetice. BEM este standardul de aur pentru diagnosticul de ATTR cu sensibilitate și specificitate de aproape 100% dacă probele sunt colectate din >4 locuri multiple și testate pentru depozite de amiloid prin colorare cu roșu Congo. pag. 100
Amiloidoza cardiacă: „semnale roșii” (clasă și nivel neprecizate)
| Tipul | Semnalul roșu | TTR | AL |
|---|---|---|---|
| Extracardiac | Polineuropatie | X | X |
| Extracardiac | Disautonomie | X | X |
| Extracardiac | Echimoze pe piele | — | X |
| Extracardiac | Macroglosie | — | X |
| Extracardiac | Surditate | X | — |
| Extracardiac | Sindromul de tunel carpian bilateral | X | — |
| Extracardiac | Ruptura tendonului bicepsului | X | — |
| Extracardiac | Stenoza canalului spinal lombar | X | — |
| Extracardiac | Depozite în corpul vitros | X (a: amiloidoza ereditară tip transtiretina) | — |
| Extracardiac | Istoric familial | X (a: amiloidoza ereditară tip transtiretina) | — |
| Extracardiac | Insuficiență renală | — | X |
| Extracardiac | Proteinurie | — | X |
| Cardiac: clinic | Hipotensiune arterială sau tensiunea arterială normală dacă anterior era hipertensiv | X | X |
| Cardiac: ECG | Pattern pe traseul ECG de pseudo-infarct | X | X |
| Cardiac: ECG | QRS microvoltat disproporţionat faţă de gradul de grosime a VS | X | X |
| Cardiac: ECG | Tulburări de conducere AV | X | X |
| Cardiac: analize de laborator | NT-proBNP crescut în mod disproporționat la gradul de IC | X | X |
| Cardiac: analize de laborator | Persistența nivelului elevat de troponine | X | X |
| Cardiac: ecocardiografia | Strălucire granulară a miocardului | X | X |
| Cardiac: ecocardiografia | Creșterea grosimii peretelui VD | X | X |
| Cardiac: ecocardiografia | Creșterea grosimii valvei AV | X | X |
| Cardiac: ecocardiografia | Efuziune pericardică | X | X |
| Cardiac: ecocardiografia | Strain longitudinal redus cu pattern de „cruțare apicală” | X | X |
| Cardiac: RMC | LGE subendocardic | X | X |
| Cardiac: RMC | Valori T1 native crescute | X | X |
| Cardiac: RMC | Creșterea volumului extracelular | X | X |
| Cardiac: RMC | Cinetica anormală a gadoliniului | X | X |
Amiloidoza cardiacă: schema de diagnostic (toate ramurile)
- Suspiciune la AC: IC și grosimea peretelui VS >12 mm și vârsta >65 ani și cel puțin 1 semnal roșu (tabelul de mai sus).
- Două direcții de evaluare: testul lanțului ușor fără ser și electroforeza proteinelor serice și urinare cu imunofixare; 99mTc-PYP, DPD sau HMDP „CT cu emisie de pozitron” (așa în protocol; în nota figurii este descifrată SPECT — tomografie cu emisie de fotoni individuali).
- Ambele anormale → confirmare histologică pentru concretizarea subtipului (de obicei cardiac; în general, necesită biopsie endomiocardică). Săgeata spre acest bloc nu este desenată pe schemă, blocul este plasat sub ramură.
- Hematologie anormală, fără captare miocardică → amiloidoza cardiacă pe imagistica RMC: negativ → amiloidoza improbabilă; pozitiv sau neconcludent → confirmare histologică pentru diagnostic (cardiac/extracardiac; necesită biopsie care poate fi cardiacă sau abdominală).
- Hematologie normală, asimilare de gradul 1 → confirmare histologică pentru diagnostic (cardiac/extracardiac; necesită biopsie care poate fi cardiacă sau abdominală) (așa în protocol: asimilarea de gradul 1 cu hematologie normală intră în două ramuri ale schemei — „asimilare de gradul 1” → confirmare histologică și „asimilare de gradul 1-2” → ATTR → tafamidis; schema nu precizează care ramură se aplică la gradul 1, vezi divergențele).
- Hematologie normală, asimilare de gradul 1-2 → ATTR → consiliere genetică → tafamidis (clasa I); luați în considerare patisiran sau inotersen dacă e ATTR și polineuropatie (așa în protocol: asimilarea de gradul 1 cu hematologie normală intră în două ramuri ale schemei — „asimilare de gradul 1” → confirmare histologică și „asimilare de gradul 1-2” → ATTR → tafamidis; schema nu precizează care ramură se aplică la gradul 1, vezi divergențele).
- Totul normal → amiloidoza improbabilă.
IC și sarcina: evaluare
- Evaluarea pacientelor cu IC în perioada pre-sarcină sau la prezentarea cu o sarcină nouă: evaluare clinică (evaluarea simptomelor, examenul clinic, tensiunea arterială, saturația cu oxigen), ECG și ecocardiografia de repaos.
- Pacientele gravide care se prezintă cu IC: se recomandă evaluarea cardiacă detaliată cu ecocardiografie, nivelurile PN, ultrasonografia fetală, monitorizarea ecografica fetală. În cazurile de IC nou instalată sau dacă există incertitudine diagnostică poate fi considerat RMC fără contrast.
- Suprasolicitarea funcției ventriculare în timpul sarcinii poate demasca cauzele preexistente, dar nediagnosticate anterior, ale IC, cum ar fi CMP și bolile valvulare; simptomele sunt mai probabil să apară în al doilea trimestru.
- Cardiomiopatia peripartum (PPCM): IC secundară disfuncției sistolice a VS, de obicei elucidată prin FEVS<45%, care apare spre sfârșitul sarcinii (trimestrul trei) sau în următoarele luni după naștere, fără o altă cauză identificabilă; majoritatea cazurilor sunt diagnosticate în perioada post-partum.
Nivelul de staționar: investigații recomandate pentru confirmarea diagnosticului și estimarea prognozei
- Recomandat: ecocardiografie + examenul Doppler; stres-ecocardiografia; tomografie computerizată cu coronaroangiografie; rezonanţă magnetică nucleară; ventriculografia cu radionuclizi; scintigrafia miocardului; testul cu efort fizic cu analiza gazelor; monitorizarea ECG în 24 ore; coronaroangiografia.
IC acută de novo
- Electrocardiograma, puls oximetria, ecocardiografia, investigații inițiale de laborator, radiografia cutiei toracice, ultrasonografia pulmonilor, alte evaluări specifice (coronaroangiografia în SCA; CT în tromboembolismul pulmonar).
- Investigațiile inițiale de laborator: troponina, creatinina, electroliții în ser, ureea, TSH, parametrii funcției hepatice; D-dimerii și procalcitonina când se suspectă tromboembolismul pulmonar sau o infecție; gazele în sânge în distresa respiratorie; lactatul în hipoperfuzie.
- Pe schemă, de la blocul de investigații pornesc și săgeți directe spre „Insuficiența cardiacă acută exclusă” și „Insuficiența cardiacă acută confirmată”, ocolind testarea peptidelor natriuretice; schema nu precizează la ce rezultate se urmează aceste săgeți. În continuare — ramurile după testarea PN.
- IC acută exclusă: BNP < 100 pg/ml, NT-proBNP < 300 pg/ml, MR-proANP < 120 pg/ml (așa în protocol).
- IC acută confirmată: BNP ≥ 100 pg/ml, NT-proBNP ≥ 300 pg/ml, MR-proANP ≥ 120 pg/ml (așa în protocol) → ecocardiografia completă.
- Valorile NT-proBNP pentru confirmarea IC acute: >450 pg/ml pentru vârsta <55 ani; >900 pg/ml pentru vârsta între 55 și 75 ani; >1800 pg/ml pentru vârsta >75 ani.
Teste diagnostice la pacienții cu insuficiență cardiacă acută
| Investigația | Timpul efectuării | Constatări diagnostice posibile | Valoarea diagnostică pentru IC acută | Indicații |
|---|---|---|---|---|
| ECG | La internare, în timpul spitalizării (a, b), la externare | Aritmii, ischemia miocardului | Excluderea SCA și aritmiilor | Recomandată |
| Radiografia cutiei toracice | La internare, în timpul spitalizării (a) | Congestie, infecție pulmonară | Confirmă | Poate fi luată în considerare |
| USG pulmonară | La internare, în timpul spitalizării (a), la externare | Congestie | Confirmă | Poate fi luată în considerare |
| Ecocardiografia | La internare, în timpul spitalizării (a), la externare | Congestia, disfuncția miocardului, cauze mecanice | Majoră | Recomandată |
| Peptidele natriuretice (BNP, NT-proBNP, MR-proANP) | La internare, la externare | Congestia | Valoare predictivă negativă majoră | Ar trebui luate în considerare |
| Troponina serică | La internare | Leziunea miocardului | Excluderea SCA | Recomandată |
| Creatinina în ser | La internare, în timpul spitalizării (a), la externare | Disfuncția renală | Nu are | Recomandată pentru evaluarea prognostică |
| Electroliții în ser (sodiu, potasiu, chloride) | La internare, în timpul spitalizării (a), la externare | Tulburări electrolitice | Nu are | Recomandată pentru evaluarea prognostică și tratament |
| Nivelul fierului în ser (transferină, feritină) | La externare | Deficitul de fier | Nu are | Recomandată pentru evaluarea prognostică și tratament |
| TSH | La internare | Hipo- sau hipertiroidie | Nu are | Este recomandat când se suspectă hipo-/hipertiroidia |
| D-dimeri | La internare | Tromboembolia pulmonară | Util pentru a exclude tromboembolia pulmonară | Recomandat când se suspectă tromboembolia pulmonară |
| Procalcitonina | La internare | Pneumonia | Util pentru diagnosticul pneumoniei | Poate fi determinată, atunci când se suspectă pneumonia |
| Lactate | La internare, în timpul spitalizării (a) | Acidoza lactică | Util pentru evaluarea stării de perfuzie | Este recomandat când se suspectă hipoperfuzie periferică |
| Puls oximetria și analiza gazelor în sângele arterial | La internare, în timpul spitalizării (a) | Insuficiența respiratorie | Este util pentru a evalua funcției respiratorii | Este recomandat când se suspectă insuficiența respiratorie |
a – în dependență de condițiile clinice; b – monitorizare continuă ECG poate fi luată în considerare în baza condițiilor clinice. pag. 67
Evaluarea severității, stadiului și fenotipului ICtabel · 19 puncte5 diferențe
Clasificarea funcțională NYHA
| Clasa | Descriere |
|---|---|
| Clasa I | Fără limitare a activității fizice. Activitatea fizică obișnuită nu provoacă respirație îngreunată, oboseală sau palpitații |
| Clasa II | Limitare ușoară a activității fizice. Confortabil în repaus, dar activitatea fizică obișnuită are ca rezultat dispnee, oboseală sau palpitații |
| Clasa III | Limitare marcată a activității fizice. Confortabil în repaus, dar activitatea mai puțin decât obișnuită duce la dispnee, oboseală sau palpitații |
| Clasa IV | Incapabil să desfășoare orice activitate fizică fără disconfort. Pot fi prezente simptomele și în repaus. Orice activitate fizică este însoțită de creșterea disconfortului |
Clasificarea NYHA se bazează numai pe simptome; pacienții cu simptome ușoare pot avea în continuare un risc ridicat de spitalizare și deces. pag. 13
Etapele progresării IC (declarația de consens 2021)
| Stadiul | Criterii |
|---|---|
| A — risc ridicat de a dezvolta IC pag. 15 | Factori de risc pentru IC: hipertensiune arterială, diabet zaharat, obezitate, ateroscleroză, expunere la substanțe toxice cardiace, istoric familial sau predispoziție genetică către CMP; fără semne, simptome, modificări structurale sau biomarkeri de IC |
| B — pre-insuficiență cardiacă pag. 15 | Fără simptome sau semne actuale sau anterioare de IC (figura; în text — „fără semne sau simptome de IC”), dar cu oricare dintre: anomalii structurale cardiace (LVH, anomalii cinetice de perete, edem sau fibroză miocardică, afectarea sistemului valvular; pe figură și „dilatarea compartimentelor cordului”); anomalii funcționale (funcție sistolică scăzută, disfuncție diastolică, presiuni de umplere crescute); biomarkeri ai IC (PN sau troponina cardiacă crescute; pe figură — „valori crescute ale peptidului natriuretic sau troponinei cardiace, în contextul expunerii la cardiotoxine”, în text această condiție lipsește, vezi divergențele) |
| C — insuficiență cardiacă pag. 15 | Pacienți cu simptome și/sau semne actuale sau anterioare de IC cauzate de anomalii cardiace structurale și/sau funcționale (în text — „atât semne/simptome, cât și anomalii structurale/funcționale cardiace”); evoluția stadiului C pe figură — „IC în remisie” sau „IC persistentă” |
| D — insuficiență cardiacă avansată pag. 15pag. 16 | Semne/simptome severe în repaus; spitalizări frecvente în ciuda tratamentului optim; refractari sau intoleranți la tratamentul optim; necesită transplant cardiac, suport circulator mecanic sau îngrijiri paliative |
Fenotipurile IC pe baza FEVS
| Criteriu | IC-FER | IC-FEUR | IC-FEP |
|---|---|---|---|
| Clinic | Semne +/- simptome (a) | Semne +/- simptome (a) | Semne +/- simptome (a) |
| FE | ≤ 40% | 40 - 49% (alte dovezi de boală cardiacă structurală fac diagnosticul mai probabil) | ≥ 50% (cu cât mai multe anomalii, cu atât mai mare probabilitatea) |
| Adițional | — | — | Nivel crescut al PN și cel puțin unul din criterii: afectare structurală cardiacă (LVH, HAS) sau disfuncție diastolică |
a – Semnele pot să nu fie prezente în stadiile incipiente ale IC (în special la acei cu FEP) și la pacienții cu tratament medicamentos optim. pag. 12
- FEVS ≤40% — redusă (IC-FER); între 41% și 49% — ușor redusă (IC-FEUR); ≥50% — păstrată (IC-FEP).
- IC cu FE recuperată: FEVS inițială sub 40%, tratamentul a condus la o creștere de cel puțin 10%, iar FE la vizitele ulterioare este de peste 40%; recuperarea poate fi observată peste 3-6 luni; mai întâi FE „ameliorată” (40%-49%), apoi „recuperată” complet (FE≥50%). În alte secțiuni ale protocolului limitele acestei categorii sunt date diferit — vezi divergențele.
Criterii de definire a IC avansate — toate, în pofida tratamentului optim
- Simptome severe și persistente de IC [clasa NYHA III (avansat) sau IV].
- Disfuncție cardiacă severă definită de cel puțin una dintre: FEVS ≤30%; insuficiența izolată a VD (de ex. ARVC); anomalii valvulare severe neoperabile; anomalii congenitale severe neoperabile; valori BNP sau NT-proBNP persistent ridicate (sau în creștere) și disfuncție diastolică sau anomalii structurale severe ale VS (conform definițiilor IC-FEP).
- Episoade de congestie pulmonară sau sistemică care necesită doze mari de diuretice i.v. (combinații de diuretice), aritmii maligne care provoacă >1 vizită neplanificată sau spitalizare în ultimele 12 luni.
- Afectarea severă a capacității de efort cu incapacitatea de a face exerciții sau distanță mică de 6MWT (<300 m) sau pVO2 <12 ml/kg/min sau <50% din valoarea estimată, de origine cardiacă.
O FEVS sever redusă este frecventă, dar nu este obligatorie (se poate dezvolta și la IC cu FE prezervată); mortalitatea la un an variază de la 25% la 75%. În plus față de criteriile raportate, poate fi prezentă disfuncția de organ extracardiac datorată IC (de exemplu, cașexie cardiacă, disfuncție hepatică sau renală) sau hipertensiunea pulmonară de tip II, în același timp toate acestea nu sunt obligatorii pentru definirea IC avansate. pag. 57
Profilurile INTERMACS (IC avansată)
| Profil | Descriere | Intervenția definitivă |
|---|---|---|
| 1. Șoc cardiogen critic pag. 57pag. 58 | Hipotensiune arterială care pune viața în pericol, în ciuda creșterii rapide a suportului inotrop, hipoperfuzie de organ critică, adesea confirmată prin agravarea acidozei și/sau a nivelului de lactat | Intervenție definitivă necesară în câteva ore |
| 2. Scădere progresivă pag. 58 | Funcția în scădere în ciuda tratamentului inotrop i.v.: înrăutățirea funcției renale, epuizare nutrițională, incapacitatea de a restabili echilibrul volumetric; starea în declin la pacienții care nu pot tolera terapia inotropă | Intervenție definitivă necesară în câteva zile |
| 3. Stabil sau dependent de tratamentul inotrop (așa în protocol; în descriere — „Stabilitate dependentă”) pag. 58 | Tensiune arterială, funcție de organ, nutriție și simptome stabile pe suport inotrop i.v. continuu (sau dispozitiv temporar), dar eșec repetat de a renunța la suport din cauza hipotensiunii simptomatice recurente sau a disfuncției renale | Intervenție definitivă electivă pe o perioadă de la săptămâni până la câteva luni |
| 4. Flutter frecvent pag. 58 | Pacientul poate fi stabilizat aproape de starea normală, dar prezintă simptome zilnice de congestie în repaus sau în timpul activităților cotidiene zilnice; dozele de diuretice fluctuează în general la niveluri foarte mari; ar trebui luate în considerare strategii de management și supraveghere mai intensive, care în unele cazuri pot dezvălui o complianță slabă care ar compromite rezultatele oricărei terapii; unii pacienți se pot poziționa intre profilul 4 si 5 | Intervenție definitivă electivă pe o perioadă de la săptămâni până la câteva luni |
| 5. În locuință pag. 58 | Confortabil în odihnă și cu activități din viața de zi cu zi, dar incapabil de altă activitate, locuind predominant în casă; fără simptome congestive, deseori cu disfuncție renală; dacă starea nutrițională de bază și funcția organelor sunt mărginite, pacienții pot prezenta un risc mai mare decât INTERMACS 4 și necesită o intervenție definitivă | Urgența variabilă, depinde de menținerea nutriției, a funcției organelor și a activității |
| 6. Efort limitat pag. 58 | Fără supraîncărcare cu lichide, confortabil în repaus și cu activități zilnice și activități minore în afara casei, dar oboseală semnificativă după primele câteva minute ale oricărei activități; necesită măsurarea atentă a consumului maxim de oxigen, în unele cazuri cu monitorizare hemodinamică, pentru a confirma severitatea insuficienței cardiace | Variabil, depinde de menținerea nutriției, a funcției organelor și a nivelului de activitate |
| 7. Simptome avansate NYHA clasa III pag. 58 | Fără episoade actuale sau recente de edeme periferice, trăind confortabil cu o activitate semnificativă limitată la un efort fizic ușor | Este posibil ca transplantul cardiac sau SCM să nu fie indicat în prezent |
| Modificator | Descriere | Profiluri |
|---|---|---|
| SCM temporar | Numai la pacienții internați (IABP, ECMO, TandemHeart, LVAD, Impella) | 1, 2, 3 |
| Aritmia | Tahiaritmii ventriculare recurente care au contribuit recent în mod substanțial la compromisul clinic, șocuri frecvente cu ICD sau necesitatea defibrilării externe, de obicei mai mult de două ori pe săptămână | 1–7 |
| Episoade frecvente de decompensare | Vizite frecvente de urgență sau spitalizări pentru diuretice, ultrafiltrare sau terapie vasoactivă i.v. temporară: cel puțin două vizite/internări de urgență în ultimele 3 luni sau trei în ultimele 6 luni | 3 dacă acasă, 4, 5, 6; rareori 7 |
IC acută: forme și evaluare clinică
- Exacerbarea sau decompensarea acută a IC cronice (50-70% din toate prezentările). pag. 65pag. 68
- Edemul pulmonar acut. pag. 66
- Șocul cardiogen. pag. 66
- IC dreaptă izolată. pag. 66
- Tegumente calde şi umede (congestie cu perfuzia bună) – majoritatea pacienţilor cu IC acută.
- Tegumente reci şi umede (congestie şi hipoperfuzie).
- Tegumente reci şi uscate (fără congestie cu hipoperfuzie).
- Tegumente calde şi uscate (compensat cu perfuzie bună, fără congestie).
- Clasificarea Killip a fost concepută pentru a estima severitatea disfuncției miocardice în tratamentul IM acut.
- Killip I – fără semne clinice de decompensare cardiacă.
- Killip II – raluri pulmonare, ritm galop (zgomotul 3), hipertensiune venoasă pulmonară; raluri umede în jumătatea inferioară a câmpurilor pulmonare.
- Killip III – edem pulmonar cu raluri pe întreaga arie pulmonară.
- Killip IV – şoc cardiogen: hipotensiune (TAs ≤90 mm Hg) și vasoconstricție periferică (oligurie, cianoză, diaforeză).
| Caracteristica | IC acută decompensată | Edem pulmonar acut | IC dreaptă izolată | Șocul cardiogen |
|---|---|---|---|---|
| Mecanisme | Disfuncția VS; retenția renală de sodiu și apă | Creșterea postsarcinei și/sau predominant disfuncția diastolică a VS; cardiopatie valvulară | Disfuncția VD și/sau hipertensiunea arterială pulmonară pre-capilară | Disfuncție cardiacă severă |
| Cauza simptomelor | Retenția de lichide; creșterea presiunii intraventriculare | Redistribuirea lichidelor spre plămâni și insuficiență respiratorie acută | Creșterea presiunii venoase centrale și frecvent hipoperfuzie sistemică | Hipoperfuzie sistemică |
| Debutul | Treptat (zile) | Rapid (ore) | Treptat sau rapid | Treptat sau rapid |
| Tulburări hemodinamice | Creșterea PTD VS și presiunii capilare pulmonare; debit cardiac scăzut sau normal; TAS normală spre scăzută | Creșterea PTD VS și presiunii capilare pulmonare; debit cardiac normal; TAS normală spre majorată | Creșterea PTD VD; debit cardiac scăzut; TAS scăzută | Creșterea PTD VS și presiunii capilare pulmonare; debit cardiac scăzut; TAS scăzută |
| Manifestări clinice | Tegumente umede și calde sau umede și reci | Tegumente umede și calde | Tegumente umede și reci | Tegumente umede și reci |
| Tratament de bază | Diuretice; agenți inotropi pozitivi/vasopresori în caz de hipoperfuzie periferică/hipotensiune; SMC de scurtă durată sau TSR, dacă este nevoie | Diuretice; vasodilatatoare (necesitatea în inotropi/vasopresori poate apărea rar) | Diuretice pentru congestie periferică; inotropi/vasopresori în hipoperfuzie periferică/hipotensiune; SMC de scurtă durată sau TSR, dacă este nevoie | Agenți inotropi pozitivi/vasopresori; SMC de scurtă durată, TSR |
a – [presiunea capilară pulmonară] poate fi normală în cazul unui debit cardiac scăzut; b – necesitatea în agenți inotropi pozitivi și/sau vasopresori poate apărea rar. pag. 68
Supravegherea și monitorizarea21 puncte2 diferențe
Supravegherea ICC
- Determinarea nivelului de creatinină, sodiu şi potasiu în ser fiecare 3 luni (nivelul primar, obligatoriu). pag. 21
- În perioada de titrare a IECA sau ARA și beta-adrenoblocantelor — monitorizarea TA după fiecare majorare a dozelor. pag. 21
- Controlul la intervale mai scurte de 6 luni: simptome, frecvența şi ritmul cardiac, TA, hemoleucograma, electroliții, funcţia renală; pacienţii recent externaţi sau în titrare — un ritm mai frecvent. La pacienţii stabili monitorizarea în medicina primară poate fi de ajuns. pag. 55
- ECG anual pentru a detecta lărgirea complexului QRS (candidați pentru CRT), tulburări de conducere și FA. pag. 55
- Ecocardiografiile seriate nu sunt necesare în mod uzual — repetată dacă a apărut deteriorarea; în IC-FER — ecocardiografie după 3-6 luni de tratament optim pentru a evalua necesarul de agenți farmacologici sau dispozitive. pag. 55
- Nu se încurajează determinarea de rutină a BNP sau NT-proBNP pentru a ghida titrarea dozelor. pag. 55
- Toți pacienții cu IC periodic testați la anemie și deficit de fier: hemograma, feritina, saturația transferinei (I C). pag. 87
- HTM non-invazivă poate fi luată în considerare (IIb B); monitorizarea presiunii din artera pulmonară wireless la pacienţii simptomatici (IIb B). pag. 57
- IC avansată: clasa II NYHA fără caracteristici de risc — monitorizarea într-un centru specializat local, reevaluarea la fiecare 3-6 luni; speranța de viață limitată — îngrijiri paliative și monitorizarea într-un centru specializat local; clasa III-IV NYHA în pofida tratamentului optim — referire sau consult la distanță cu centre specializate în IC avansată (caracteristicile de risc și rezervele privind săgețile schemei — în răspunsul despre trimitere). pag. 60
După spitalizarea pentru IC acută
- Evaluare atentă pentru a exclude semnele persistente de congestie înainte de externare și optimizarea tratamentului oral (I C); inițierea tratamentului oral bazat pe dovezi înainte de externare (I C). pag. 72
- Vizită de control peste 1 - 2 săptămâni după externare: semnele de congestie, toleranța la medicamente, începerea și/sau mărirea dozelor terapiei bazate pe dovezi (I C). pag. 73
- Extrasul obligatoriu: diagnosticul precizat desfăşurat, rezultatele investigaţiilor, recomandări explicite pentru pacient, recomandări pentru medicul de familie. pag. 25
- Supravegherea temporară de către cardiolog (obligatoriu, pentru titrarea IECA/ARA și beta-adrenoblocante): pacienţii cu IC acută după externarea din staţionar; de asemenea pacienţii cu IC primar depistaţi, cu comorbidităţi severe care afectează prognosticul, cu răspuns insuficient sau rezistenţă la diuretice. pag. 23
Auto-monitorizarea pacientului
- Determinarea zilnică a greutăţii; în cazul creşterii dispneei sau edemelor sau a greutăţii mai mult de >2 kg în 3 zile, pacientul poate creşte dozele de diuretic şi/sau alerta serviciile medicale. pag. 20pag. 54
- Contactaţi medicul: durerea toracică; accentuarea marcată a oboselii, scăderea capacităţii de efort, agravarea dispneei; sincopa; palpitaţii; creşterea edemelor; creşterea în greutate (mai mult de 2,5-3 kg într-o săptămână). pag. 118
- Vaccinarea antigripală este recomandată anual (ghidul pacientului). pag. 116
Grupuri speciale
- Miocardita acută: urmărirea anuală, pentru cel puțin 4 ani, cu ECG și ecocardiografie (CMD până la 20% din cazuri); activităţile sportive intense evitate cât timp sunt prezente simptomele, enzimele crescute sau modificările ECG/imagistice şi cel puţin 6 luni de la recuperarea completă. pag. 100
- Tratament cu potențial cardiotoxic: risc mediu sau înalt — monitorizarea prin ECG și markeri cardiaci în timpul tratamentului (primile 1-4 săptămâni), re-evaluarea la 3 și 12 luni după finisare; risc scăzut — la fiecare 3 luni de tratament, re-evaluarea la 12 luni; re-evaluarea la fiecare 5 ani după terapia cardiotoxică stabilită (ex. doze mari de antracicline), incluzând evaluarea clinică, PN, troponina și ecocardiografia. pag. 89
- Sarcina la pacientele cu IC: reevaluare la începutul trimestrului doi (20 de săptămâni); ulterior frecvența după clasa mOMS (vezi divergența); modalitatea de naștere planificată de cardiologi, obstetricieni și anesteziologi în jurul săptămânii 35. pag. 92pag. 93
- Purtătorii de stimulator/defibrilator/CRT: controlul periodic obligatoriu al parametrilor; prezentarea carnetului dispozitivului la fiecare vizită. pag. 118
- Rudele de gradul I ale pacienților cu CMP: CMD/CHN — evaluarea clinică, ECG, ecocardiografia și eventual RMC; rudelor adulte ar trebui să li se repete evaluarea la fiecare 5 ani sau mai puțin atunci când vârsta este <50 de ani sau se constată anomalii nediagnosticate. CMH și cardiomiopatia aritmogenă — atunci când nu se identifică o mutație genetică certă la pacientul index sau nu se efectuează testarea genetică, evaluarea clinică cu ECG și ecocardiografie ar trebui luată în considerare la rudele adulte de gradul I și repetată la fiecare 2-5 ani sau mai puțin dacă sunt prezente anomalii nediagnosticate. pag. 95pag. 96
Ce compensează CNAM la acest diagnostic
10 medicamente pentru adulți la tema „Insuficiență cardiacă”
Sursa: lista oficială CNAMEdiția din 24.09.2026 · cnam.md ↗Învățați pe această temă
Protocoalele se revizuiesc. Primiți notificare când ministerul actualizează un protocol din specialitatea „Cardiologie” — fără a verifica site-ul manual.