Platforma Med Expert Education
CardiologiePCN-81august 2020

Sindromul coronarian acut și Infarctul miocardic acut

Ordinul MSMPS nr.760 din 14.08.2020

Diagnosticul și managementul sindromului coronarian acut și al infarctului miocardic la adult, pe niveluri de asistență.

Esențialul protocolului — pe întrebările medicului

Baza fișei: Protocol clinic naţional PCN-81, 2020; aprobat prin ordinul Ministerului Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale nr. 760 din 14.08.2020
Sursa — Ministerul Sănătății al RM. Fișa este o sinteză prelucrată a protocolului oficial: prescurtată, tradusă și grupată după întrebările medicului. Sunt posibile inexactități: înainte de decizie verificați PDF-ul protocolului. Dacă ați observat o inexactitate, vă rugăm neapărat să ne semnalați. Semnalați o inexactitate →
!Ce s-a schimbat în abordare

Data actualizării protocolului: 2020; data revizuirii următoare: 2025. Protocolul nu conține o listă a modificărilor; ca nou este marcată explicit doar caseta 22 „Tratamentul pe termen lung al tahicardiilor ventriculare şi evaluarea riscului de moarte cardiacă subită (caseta noua)”. pag. 4

Caseta 22 (caseta nouă): ICD după infarct
  • Implantarea defibrilatorului este recomandată pentru a reduce riscul de moarte cardiacă subită pacienţilor cu insuficienţă cardiacă (clasa NYHA II-III) şi FEVS ≤35% în ciuda terapiei optimale >3 luni şi la ≥ de 6 săptămâni după infarctul miocardic, cu speranță la supraviețuire mai mult de 1 an cu un status funcţional bun. (I,A)
  • Implantarea defibrilatorului sau utilizarea temporară a unui defibrilator extern portabil ar putea fi luate în considerare la 48 h de la debutul STEMI, TV polimorfă sau FV. (IIb,B)

Tratament la consultație

Tratamentul: reperfuzie, antitrombotice, tratament de lungă duratătabel · 236 puncte8 diferențe
Instituţiile de AMP (medicii de familie)

Obligatoriu: regim la pat, Acidum acetylsalicylicum, Nitroglycerinum sub controlul TA, opioide intravenos sau administrarea altor analgezice şi solicitarea serviciului AMU la numărul unic de telefon 112 pentru transportarea în spital. Dozele şi restricţiile — în secţiunea „Urgenţă”. pag. 8pag. 9

Departamentul de medicină urgentă / UPU: tratamentul conservativ
  • Nitroglycerinum s/lingual şi i.v. (dacă persistă sindromul anginos).
  • Acidum acetylsalicylicum 300 mg (formulă gastrosolubilă), dacă nu s-a administrat la etapa precedentă.
  • Opioide intravenos (de ex. 5-10 mg morphinum) dacă persistă sindromul anginos.
  • Oxigen (2-4 l/min) dacă SaO2 <90%, prezintă dispnee sau insuficienţă cardiacă.
  • Heparini natrium nefracţionată bolus iv 60-70 U/kg (maxim 5000 UI) (în lipsa contraindicaţiilor) sau heparine cu greutate moleculară joasă (enoxaparini natrium).
  • Beta-blocante (când TAs >100 mmHg şi în lipsa altor contraindicaţii).
  • Anxioliticele pot fi utile (Alprazolamum 0,25-0,5 mg oral sau Diazepamum 5,0-10,0 mg oral sau i/m).
  • La această etapă va fi iniţiată revascularizarea farmacologică.
  • Se vor evalua indicaţiile pentru revascularizare mecanică prin angioplastie coronariană, în cazul în care pacientul poate fi transportat în primele 120 min de la debutul bolii, în condiţii de securitate, într-un centru cu abilităţi.
Blocul de terapie intensivă (BTI): tratamentul conservativ şi de revascularizare
  • Nitroglycerinum i.v. (dacă persistă sindromul anginos).
  • Acidum acetylsalicylicum 300 mg (formula gastrosolubilă), dacă nu s-a administrat la etapa precedentă.
  • Clopidogrelum 75 mg (doza de încărcare 600 mg).
  • Opioide intravenos (de ex. 5-10 mg morphinum) dacă persistă sindromul anginos.
  • Oxigen (2-4 l/min) dacă prezintă dispnee sau insuficienţă cardiacă acută.
  • Heparini natrium nefracţionată bolus i.v. 60-70 U/kg (maxim 5000 UI) (în lipsa contraindicaţiilor), sau heparine cu greutate moleculară joasă (enoxaparini natrium).
  • Beta-blocante (când TAs >100 mmHg şi în lipsa altor contraindicaţii).
  • IEC (captoprilum) (când TAs >100 mmHg şi în lipsa altor contraindicaţii).
  • Statinele sunt recomandate pentru toţi pacienţii (în absenţa contraindicaţiilor).
  • Anxioliticele pot fi utile.
  • SCA-STE: revascularizarea farmacologică sau revascularizare prin angioplastie în cadrul unei instituţii cu abilităţi. SCA-NSTE şi pacienţii fără tratament de revascularizare – în blocul „SCA-NSTE şi pacienţii fără tratament de revascularizare”.
BTI: tratamentul complicaţiilor în IMA
  • Insuficienţa cardiacă acută stângă uşoară şi moderată: oxigenul va fi administrat precoce pe sondă sau mască, se recomandă monitorizarea saturaţiei O2; Furosemidum, administrată lent i.v. 20-40 mg, repetat la 1-4 ore dacă e necesar; în lipsa unui răspuns satisfăcător, nitroglycerinum i.v., doza fiind titrată în funcţie de valoarea TA (se va evita TAs <90 mmHg); IEC se vor administra în primele 48 ore în absenţa hipotensiunii, hipovolemiei sau insuficienţei renale (creatinina serică >220 μmol/L). pag. 16pag. 17
  • Insuficienţa cardiacă acută stângă severă: oxigenul şi un diuretic de ansă; în lipsa hipotensiunii, nitroglycerinum i.v., în doză iniţială 0.25 μg/kg/min cu creştere ulterioară la fiecare 5 min până la reducerea TA cu 15 mmHg sau până la valoarea TAs ≥90 mmHg; agenţii inotropi pozitivi vor fi consideraţi în prezenţa hipotensiunii cu semne de hipoperfuzie renală: Dopaminum în doză de 2,5-5 μg/kg/min i.v., dacă domină congestia pulmonară se va prefera dobutaminum*, începând cu o doză de 2.5 μg/kg/min, crescută treptat până la 10 μg/kg/min în 5-10 min sau până se va obţine redresarea hemodinamică; vor fi verificate gazele sanguine; intubarea orotraheală şi ventilarea mecanică se indică la o presiune parţială de oxigen sub 60 mmHg în pofida administrării de oxigen 100% cu debit de 8-10 l/min. pag. 17
  • Şocul cardiogen: Dopaminum în doze de 2.5-5 μg/kg/min se va administra pentru ameliorarea funcţiei renale; se va lua în considerare şi adăugarea de dobutaminum* 5-10 μg/kg/min; acidoza necesită corecţie, urmărind echilibrul acido-bazic; terapia suportivă cu balon de contrapulsaţie (dacă este disponibilă) este recomandată ca o punte către manevrele intervenţionale. pag. 17
  • Tahiaritmiile ventriculare: Lidocainum, bolus iniţial de 1 mg/kg i.v. urmat de jumătate din această doză la fiecare 8-10 min până la maximum 4 mg/kg sau perfuzie i.v. continuă (1-3 mg/min); Amiodaronum intravenos (5 mg/kg în prima oră, urmată de 900-1200 mg/24h) poate fi mai eficace în tahiaritmiile rezistente; şocul electric extern în tahicardia ventriculară susţinută cu alterare hemodinamică. pag. 17
  • Fibrilaţia atrială: betablocantele şi digoxinum sunt eficiente în scăderea ratei ventriculare; la instabilitate hemodinamică – cardioversie de urgenţă. pag. 17
  • Blocurile AV – în blocul „Tahicardiile ventriculare şi tulburările de conducere în faza acută”. pag. 17pag. 18
Tratamentul de reperfuzie în SCA-STE
  • Terapia de reperfuzie este indicată la toţi pacienţii cu debut al simptomelor <12 ore și supradenivelare persistentă de segment ST sau (presupus) BRS major nou apărut. (I,A)
  • Angioplastia coronariană primară (ACP) este terapia de reperfuzie preferată în comparaţie cu tromboliza, dacă este efectuată de către o echipă experimentată şi într-un interval de timp adecvat (I,A).
  • ACP este indicată la toţi pacienţii cu ICA sau şoc cardiogen, cauzate de IMA-STE, indiferent de durata de la debutul simptomelor (I,B).
  • La pacienţii cu debut al simptomelor >12 ore, ACP este indicată în prezenţa ischemiei continue, aritmiilor majore sau dacă pacientul prezintă durere și modificări ECG persistente (I,C).
  • Terapia de reperfuzie prin ACP primară ar trebui considerată la pacienţii cu prezentare tardivă (12-48h) după debutul simptomelor.
  • Terapia fibrinolitică se recomandă în termen de 12 ore de la debutul simptomelor la pacienții fără contraindicații în cazul în care ACP primară nu poate fi efectuată de către o echipă experimentată în termen de 120 de minute de la prim contact medical (I,A).
  • Un agent fibrin-specific (alteplaza, tenecteplaza, reteplaza) este recomandat (față de agenții nonfibrinspecifici) (I,B).
Rezumatul ţintelor de timp importante
IntervaleTimp ţintă
Timpul maxim de la prim contact medical (PCM) la ECG şi diagnostic<10 minute
Timpul maxim de întârziere aşteptat, de la diagnosticul STEMI până la ACP primară (trecerea ghidului de angioplastie) pentru alegerea strategiei de ACP primară în defavoarea fibrinolizei (dacă acest timp ţintă nu poate fi respectat trebuie luată în considerare fibrinoliza)≤120 minute
Timpul maxim de la diagnosticul STEMI până la trecerea ghidului metalic la pacienţii care se prezintă la spitale cu posibilitate de ACP≤60 minute
Timpul maxim de la diagnosticul STEMI până la trecerea ghidului metalic la pacienţii transferaţi≤90 minute
Timpul maxim de la diagnosticul STEMI până la administrarea bolusului sau perfuziei cu fibrinolitice la pacienţii care nu pot respecta timpii ţintă pentru ACP≤10 minute
Perioada de timp de la începerea fibrinolizei până la evaluarea eficacităţii acesteia (succes sau eşec)60-90 minute
Perioada de timp de la începerea fibrinolizei la angiografie (dacă fibrinoliza este cu succes)2-24 de ore

Indicatorii de calitate (E) – terapia de reperfuzie în timpul recomandat: pentru pacienţii evaluaţi pre-spital <90 minute de la diagnosticul de STEMI până la traversarea ghidului în artera incriminată (ACP) şi <10 minute de la diagnosticul de STEMI la bolusul de trombolitic (fibrinoliză); pentru pacienţii internaţi în centrele ACP <60 minute de la diagnosticul de STEMI până la trecerea ghidului; pentru pacienţii transferaţi <120 minute de la diagnosticul de STEMI până la trecerea ghidului şi <30 minute de la intrare/ieşire pe uşă pentru pacienţii care se prezintă într-un centru non-ACP (în trecere către un centru ACP). pag. 40pag. 41

Alegerea strategiei de reperfuzie (figura 1, 2)
  • Diagnosticul ECG de STEMI este momentul 0. Timpul până la PCI ≤120 min – strategie PCI primară: alertă şi transfer către centrul PCI, pasajul ghidului (reperfuzie) la 90 min. pag. 20pag. 24
  • Timpul până la PCI >120 min – strategia fibrinolizei: bolus de fibrinolitic în 10 minute de la diagnostic, apoi transfer către centrul PCI; la 60-90 min – întruneşte criteriile de reperfuzie? Nu – PCI de salvare; Da – strategia PCI de rutină (2-24 ore). pag. 20pag. 24
  • Dacă fibrinoliza este contraindicată, direct către PCI indiferent de timpul necesar. pag. 20
  • Modul recomandat de prezentare a pacientului este prin alertarea SMU (112). Diagnostic STEMI în <10 minute de la PCM (SMU, centru non-PCI sau centru PCI); în centrul PCI – reperfuzie <60 minute; din SMU/centru non-PCI: ≤120 min – strategie PCI primară cu reperfuzie <90 minute, >120 min – fibrinoliză <10 minute. pag. 21pag. 24
  • Pacienţii cu fibrinoliză ar trebui transferaţi la un centru-ICP imediat după administrarea completă a bolusului de litic. pag. 21
Contraindicațiile terapiei fibrinolitice — absolute
  • accident vascular cerebral hemoragic sau accident vascular de origine necunoscută în antecedente;
  • accident vascular cerebral ischemic în ultimele 6 luni;
  • traumatisme ale sistemului nervos central, neoplasme sau malformații arteriovenoase;
  • traumatism major recent/chirurgie/traumatism cranian (în ultimele 3 săptămâni);
  • hemoragie gastrointestinală în ultima lună;
  • coagulopatii cunoscute (exceptând menstrele);
  • disecție de aortă;
  • puncții necompresibile în ultimele 24 de ore (biopsie hepatică, puncție lombară).
Contraindicațiile terapiei fibrinolitice — relative
  • accident ischemic tranzitor în ultimele 6 luni;
  • terapia anticoagulantă orală;
  • sarcină sau prima săptămână postpartum;
  • hipertensiune refractară (TAS >180 mmHg și/sau TAD >110 mmHg);
  • boală hepatică avansată;
  • endocardită infecțioasă;
  • ulcer peptic activ;
  • resuscitarea prelungită sau traumatică.
Terapia fibrinolitică
  • Când fibrinoliza este strategia de reperfuzie, se recomandă iniţierea tratamentului cât mai repede posibil după diagnosticarea IMA-ST. (I,A) pag. 25
  • Un agent specific pentru fibrină (i.e. tenecteplază, alteplază, sau reteplază) este recomandat. (I,B) pag. 25
  • La pacienţii >75 de ani trebuie avută în vedere înjumătăţirea dozei de tenecteplază. (IIa,B) pag. 25
  • Este indicată aspirina oral sau i.v. (I,B) pag. 25
  • Clopidogrelul este indicat adiţional aspirinei. (I,A) pag. 25
  • TAPD (în forma aspirină plus un inhibitor P2Y12) este indicată până la un an la pacienţii care sunt supuşi fibrinolizei şi ICP consecutiv. (I,C) pag. 26
  • Anticoagularea este recomandată la pacienţii trataţi cu litice până la revascularizare (dacă se efectuează) sau pentru durata spitalizării, până la 8 zile. (I,A) pag. 26
  • Anticoagulantul poate fi: Enoxaparin i.v. urmat de administrare s.c. (preferată faţă de HNF) (I,B); HNF bolus i.v. administrată în funcţie de greutate urmată de infuzie continuă (IIa,B); la pacienţii trataţi cu streptochinază: fondaparină bolus i.v. urmat de o doză s.c. peste 24 ore (IIa,B). pag. 26
  • Clopidogrelul este inhibitorul P2Y12 de elecţie ca şi co-adjuvant şi post fibrinoliză, dar la 48 de ore după fibrinoliză, trebuie luat în considerare schimbul pe prasugrel/ticagrelor la pacienţii care au fost supuşi ICP. pag. 26
Recomandări pentru ACP după fibrinoliză
  • Transfer într-un centru cu facilități de ACP este indicat la toți pacienții după fibrinoliză. (I,A)
  • ACP de salvare este indicată imediat atunci când nu a reușit fibrinoliza (scădere <50% a segmentului ST la 60 min). (I,A)
  • ACP de urgență este indicată în caz de ischemie recurentă sau dovezi de reocluzie după fibrinoliza inițială cu succes. (I,A)
  • Angiografia de urgență cu scopul revascularizării este indicată la pacienții cu insuficiență cardiacă / șoc. (I,B)
  • Angiografia cu scopul revascularizării (a arterei responsabile de infarct) este indicată după fibrinoliza reușită. (I,A)
  • Momentul optim al angiografiei pentru pacienții stabili după tromboliza reușită: 3-24 de ore. (IIa,A)
SCA-NSTE și pacienții fără tratament de revascularizare
  • La pacienții cu SCA-NSTE: revascularizarea mecanică în cadrul unei instituții cu abilități; termenul strategiei invazive – conform criteriilor de risc. pag. 16pag. 27pag. 28
  • La pacienții care s-au prezentat în primele 12 ore de la debutul simptomelor și nu au fost supuși terapiei de reperfuzie sau cei care s-au adresat după 12 ore se recomandă a se administra aspirină, clopidogrelum și un agent antitrombotic (HNF, enoxaparinum natrium, fondaparinum) cât mai precoce. pag. 16
  • Tratamentul intervenţional (restabilirea fluxului coronarian în artera „vinovată” sau altor coronare cu leziuni aterosclerotice semnificative) trebuie considerat pe durata aceleiași spitalizări sau în prima lună după externare. pag. 19
Recomandări pentru tratament în faza acută a IMA
  • Se recomandă inițierea precoce a tratamentului cu beta blocant la pacienții cu simptome de ischemie persistentă în lipsa contraindicațiilor (se va evita la pacienții cu instabilitate hemodinamică și când nu se cunoaște funcția VS) (I,B) pag. 23
  • Administrarea intravenoasă de betablocante ar trebui luată în considerare în momentul prezentării la pacienții fără contraindicații, cu hipertensiune arterială, tahicardie și fără semne de insuficiență cardiacă. (IIa,A) pag. 23
  • Tratamentul oral cu beta-blocante este recomandat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi/sau FEVS ≤40%, dacă nu există contraindicaţii (I,A) pag. 23
  • Beta-blocantele sunt contraindicate la pacienţii hipotensivi, cu insuficienţă cardiacă, bloc AV sau bradicardie severă (III,B) pag. 23
  • Pacienții care administrează cronic beta blocante trebuie să continue acest tratament cu excepția celor cu clasa Killip ≥ III. pag. 23
  • Tratamentul oral sau intravenos cu nitrați este indicat pentru remiterea anginei; tratamentul intravenos cu nitrați este indicat pacienților cu angină recurentă, hipertensiune necontrolată sau semne de insuficiență cardiacă, şi cu TAS >90 mmHg (I,C). pag. 23
  • Blocantele canalelor de calciu se vor lua în considerare la pacienţii cu angină recurentă trataţi deja cu betablocant și la cei cu angină vasospastică suspectată/confirmată, la care betablocantele vor fi evitate. (IIa,B) pag. 23
  • Inițierea terapiei cu IECA în primele 24 de ore de la IMA-STE este indicată la pacienții cu dovezi de insuficiență cardiacă, disfuncție sistolică de VS, diabet sau infarct în antecedente. (I,A) pag. 23
  • Un blocant al receptorilor angiotensinei, preferabil valsartan, reprezintă o alternativă la IECA în special la pacienții intoleranți la IECA. (I,B) pag. 23
  • IECA ar trebui luați în considerare la toți pacienții cu IMA-STE în absența contraindicațiilor. (IIa,A) pag. 23
  • Antagoniștii aldosteronei sunt indicați la pacienții cu o fracție de ejecție VS ≤40% și insuficiență cardiacă sau diabet, în lipsa insuficienței renale sau hiperpotasemie. pag. 23
  • Se recomandă administrarea hipolipemiantelor în doză mare, încă din faza acută, dacă nu există contraindicaţii. Ulterior tratamentul este indicat pe termen lung (I,A) pag. 23
  • Ţinta terapeutică a tratamentului hipolipemiant este valoarea LDL-colesterolului de sub 1,4 mmol/l (<55 mg/dl) sau reducerea cu cel puţin 50% a concentraţiei iniţiale pentru LDL-colesterol (I,B) pag. 24
Terapia antitrombotică periprocedurală în ACP primară (SCA-STE)
  • Acidum acetylsalicylicum este recomandat tuturor pacienţilor, în absenţa contraindicaţiilor: doză orală iniţială de încărcare 150-300 mg (sau 80-150 mg i.v.) şi doză de întreţinere 75-100 mg zilnic, pe termen lung, indiferent de strategia de tratament (I,A). pag. 24
  • Inhibitorul receptorului P2Y12 este recomandat în asociere cu Acidum acetylsalicylicum, fiind menţinut minim 12 luni, dacă nu există contraindicaţii precum un risc excesiv de sângerare (I,A): Prasugrel* (60 mg doză de încărcare, ulterior 10 mg zilnic)***; Ticagrelor* (180 mg doza de încărcare, ulterior 90 mg de două ori pe zi)***; Clopidogrelum (600 mg doză de încărcare, ulterior 75 mg zilnic), numai dacă prasugrel şi ticagrelor nu sunt disponibile sau dacă sunt contraindicate. pag. 24pag. 25
  • Inhibitorii GP IIb/IIIa trebuie luaţi în considerare pentru situaţii de salvare sau în cazul fenomenului no-reflow sau dacă apar complicaţii trombotice***. (IIa,C) pag. 25
  • Anticoagularea este recomandată tuturor pacienţilor alături de terapia antiagregantă plachetară în timpul ACP. (I,A) pag. 25
  • Ca anticoagulant standard Heparini natrium nefracţionată 70-100 UI/kg bolus i.v. dacă nu se asociază un inhibitor GP IIb/IIIa; 50-70 UI/kg bolus i.v. în caz de asociere cu inhibitor GP IIb/IIIa (I,C) pag. 25
  • Bivalirudinum* (0,75 mg/kg bolus i.v. urmat de o perfuzie i.v. de 1,75 mg/kg/oră timp de 4 ore după ACP)*** (II,A) pag. 25
  • Enoxaparini natrium 0,5 mg/kg i.v. cu sau fără inhibitor de GP IIb/IIIa ca agent alternativ (IIa,A) pag. 25
  • Fondaparinuxum sodium nu este recomandat pentru ACP primară. (III,B) pag. 25
Tratament anticoagulant în IMA-NSTE
  • Anticoagularea parenterală este recomandată la stabilirea diagnosticului fiind considerate atât riscul ischemic cât și cel hemoragic.
  • Fondaparinuxum sodium (2,5 mg pe zi subcutanat) este recomandat (are profilul cel mai favorabil eficacitate-siguranță) indiferent de strategia terapeutică.
  • Bivalirudinum* (0,75 mg/kg i/v bolus, urmat de 1,75 mg/kg/oră până la 4 ore după procedură) este recomandată ca alternativă pentru HNF plus inhibitor GP IIb/IIIa în timpul ACP***.
  • HNF 70-100 UI/kg i/v (50-70 UI/kg dacă se administrează concomitent cu inhibitor GP IIb/IIIa) este recomandată pacienților la care se intenționează ACP și care nu au primit nici un anticoagulant.
  • La pacienții la care se intenționează ACP și au primit Fondaparinuxum sodium (2,5 mg pe zi subcutanat) se recomandă administrarea unei doze unice i/v bolus de HNF (70-85 UI/kg sau 50-70 UI/kg în cazul utilizării concomitent de inhibitor GP IIb/IIIa) în timpul procedurii.
  • Enoxaparini sodium (1 mg/kg de două ori pe zi) sau HNF este recomandată atunci când Fondaparinuxum sodium nu este disponibil.
  • Anticoagulantul ar putea fi suspendat după ACP dacă nu există alte indicații pentru acest tratament (IIa,C)
IMA-NSTE la pacienții cu tratament anticoagulant oral cronic
  • La pacienții cu indicații clare pentru AKO (fibrilație atrială cu scor CHA2DS2-VASc ≥2, trombembolism venos recent, tromb în ventriculul stâng, proteze valvulare mecanice), este recomandată asocierea AKO la terapia antiplachetară (I,C).
  • Angiografia coronariană timpurie (în primele 24 ore) se va considera la pacienții cu risc moderat și înalt, indiferent de utilizarea AKO (IIa,C).
  • La pacienții care utilizează AKO, dubla terapie antiplachetară cu aspirină și inhibitor de P2Y12 înainte de angiografia coronariană nu este recomandată (III,C).
  • În timpul APC, anticoagularea parenterală suplimentară este recomandată indiferent de timpul de la ultima administrare a AKO noi și dacă INR <2,5 în cazul pacienților tratați cu antagonist al vitaminei K (I,C).
  • În cazurile cu risc redus de hemoragie (HAS BLED ≤2) se va considera tripla terapie cu AKO, aspirină (75-100 mg/zi) și clopidogrel 75 mg/zi pentru 6 luni indiferent de tipul de stent, urmată de AKO și aspirină sau clopidogrel până la 12 luni (IIa,C).
  • În cazurile cu risc înalt de hemoragie (HAS BLED ≥3) se va considera tripla terapie cu AKO, aspirină (75-100 mg/zi) și clopidogrel 75 mg/zi pentru 1 lună, urmată de AKO și aspirină sau clopidogrel până la 12 luni indiferent de tipul de stent (BMS sau DES) (IIa,C).
  • Utilizarea ticagrelor sau prasugrel în componența triplei terapii nu este recomandată*** (III,C).
  • Se va prefera stentul acoperit medicamentos de generație nouă față de cel metalic la pacienții care necesită tratament AKO (IIa,B).
  • La pacienții cu hemoragii severe asociate tratamentului cu antagonist al vitaminei K în vederea reversiei rapide a anticoagulării se va considera administrarea de concentrat complex protrombinic cu patru factori sau plasmă proaspăt congelată sau factorul VII activat recombinat.
  • La pacienții cu hemoragii severe asociate tratamentului cu AKO noi se va considera administrarea de concentrat complex protrombinic sau concentrat complex protrombinic activat (IIa,C)
Complicaţiile hemoragice ale tratamentului anticoagulant
  • Riscul de sângerare trebuie luat în considerare când se decide strategia terapeutică. Medicamentele, combinaţiile terapeutice şi procedurile non-farmacologice (accesul vascular) cunoscute pentru un risc scăzut de sângerare trebuie preferate la pacienţii cu risc înalt de sângerare.
  • Este de preferat ca sângerările minore să fie tratate fără întreruperea tratamentului activ.
  • Sângerările majore necesită întreruperea şi/sau neutralizarea atât a tratamentului anticoagulant cât şi antiplachetar, dacă hemoragia nu poate fi controlată prin intervenţii specifice hemostatice.
  • Transfuzia de sânge poate avea efecte nefavorabile asupra prognosticului, va fi considerată individual şi nu este recomandată pacienţilor stabili hemodinamic cu hematocrit >25% sau hemoglobină >80 g/L.
Tratamentul pacienţilor cu IMA pe parcursul spitalizării
  • Acidum acetylsalicylicum 0.150-0.325 (așa în protocol: unitatea de măsură nu este indicată) zilnic în lipsa contraindicaţiilor. pag. 18
  • Heparini natrium 5000 U x 4 ori în zi (sub controlul TTPA) subcutanat sau heparine cu greutate moleculară joasă – în primele 5-7 zile de la debutul infarctului miocardic necomplicat, în IMA complicat – în funcţie de starea clinică a pacientului. pag. 18
  • Nitraţii sunt recomandaţi pacienţilor cu IMA în cazul persistării durerii anginoase sau în prezenţa insuficienţei cardiace. pag. 18
  • Statinele sunt recomandate pentru toţi pacienţii (în absenţa contraindicaţiilor), indiferent de nivelul colesterolului în prima zi după internare. pag. 18
  • Beta-blocantele trebuie administrate tuturor pacienţilor cu funcţie VS deprimată. pag. 18
  • IECA sunt indicaţi pe termen lung la toţi pacienţii cu FEVS ≤40% şi la pacienţii cu diabet, hipertensiune sau boala renală cronică dacă nu sunt contraindicaţi. pag. 18
  • Sartanele (BRA) trebuie considerate la pacienţii care nu tolerează IECA sau/şi au insuficienţă cardiacă sau IM cu FEVS <40%. pag. 18
  • Blocarea receptorilor de aldosteron trebuie considerată la pacienţii post IM care sunt deja trataţi cu IEC şi beta-blocante şi care au FEVS <40% asociate cu diabet, insuficienţă cardiacă, fără disfuncţie renală și hiperpotasiemie. pag. 18
  • Recuperarea fizică. pag. 18
  • Pacienţii cu IMA necomplicat vor fi la regim de pat pentru 12-24 ore, ulterior va fi începută activizarea fizică; pacienţii cu IMA complicat – la regim de pat până la stabilizare hemodinamică. pag. 16
Tratamentul insuficienței cardiace ușoare (clasa Killip II)
  • Oxigenul este indicat pentru menținerea unei saturații arteriale >95%. (I,C)
  • Diureticele de ansă, ex. furosemidum: 20-40 mg i.v., sunt recomandate și trebuie să fie repetate la 1-4 ore, dacă este necesar (I,C).
  • Nitrații sau nitroprusiatul de sodiu i.v. ar trebui să fie luați în considerare la pacienții cu >90 mmHg (așa în protocol: indicatorul nu este numit) pentru a reduce simptomele şi congestia. (I,C)
  • Un IECA este indicat la toți pacienții cu semne sau simptome de insuficiență cardiacă și/sau dovezi de disfuncție VS, în absența hipotensiunii, hipovolemiei sau insuficienței renale (I,A).
  • Un blocant de receptori de angiotensină (valsartanum) este o alternativă la IECA în special în cazul în care IECA nu sunt tolerați (I,B).
  • Un antagonist de aldosteron se recomandă la toți pacienții cu semne sau simptome de insuficiență cardiacă și/sau dovezi de disfuncție VS care nu au insuficiență renală sau hiperkaliemie (I,B).
  • Hydralazinum* și Isosorbidi dinitras* ar trebui să fie luate în considerare în cazul în care pacientul are intoleranță la IECA, cât și la BRA (IIa,C).
Tratamentul insuficienței cardiace severe (clasa Killip III)
  • Oxigenul este indicat (I,C). pag. 30
  • Suport ventilator în funcție de gazele sangvine (I,C). pag. 30
  • Intubarea oro-traheală este indicată pacienţilor cu insuficienţă respiratorie sau epuizare, care conduc la hipoxemie, hipercapnie, sau acidoză, şi dacă ventilarea non-invazivă nu este tolerată. (I,C) pag. 30
  • Ventilaţia non-invazivă cu presiune pozitivă (presiune pozitivă continuă, presiune pozitivă bifazică) ar trebui considerată la pacienţii cu degradare respiratorie (frecvenţa respiratorie >25 resp/min, SaO2) (IIa,B). pag. 30
  • Diuretice de ansă, de ex. furosemidum 20-40 mg i.v. repetat la 1-4 ore interval dacă e necesar (I,C). pag. 30
  • Morphinum este recomandată. Respirația trebuie monitorizată. Greața este frecventă și un antiemetic poate fi necesar. Doze mici frecvente sunt recomandate (I,C). pag. 30
  • Nitrați dacă nu e prezentă hipotensiunea (I,C). pag. 30
  • Agenți inotropi: Dopaminum (IIa,C); Dobutaminum* (IIa,C); Levosimendanum* (inotrop/vasodilatator)*** (IIb,C). pag. 30pag. 31
  • Un antagonist de aldosteron trebuie să fie utilizat în cazul în care FEVS ≤40% (I,B). pag. 31
  • Ultrafiltrarea ar trebui considerată (IIa,B). pag. 31
  • Revascularizarea precoce ar trebui considerată la pacienții care nu au fost revascularizați (I,C). pag. 31
Tratamentul șocului cardiogen (clasa Killip IV)
  • Pacienții cu risc crescut trebuie să fie transferați precoce la centrele terțiare (I,C). pag. 31
  • Revascularizarea de urgență, fie cu ACP sau CABG trebuie să fie luată în considerare (I,B). pag. 31
  • În cazurile de instabilitate hemodinamică, repararea de urgenţă chirurgicală sau prin manevre intervenţionale a complicaţiilor mecanice ale sindromului coronarian acut este indicată, conform deciziei Heart Team. (I,C) pag. 31
  • Monitorizarea presiunii arteriale invaziv cu o linie arterială este indicată. (I,C) pag. 31
  • Ecocardiografia Doppler în urgenţă este indicată pentru a evalua funcţiile sistolică şi valvulară, presarcina şi a detecta complicaţiile mecanice. (I,C) pag. 31
  • Oxigenul/suportul respirator mecanic sunt indicate conform gazelor arteriale. (I,C) pag. 31
  • Fibrinoliza ar trebui luată în considerare la pacienţii care se prezintă cu şoc cardiogen dacă revascularizarea percutană nu este disponibilă în cadrul primelor 120 minute de la diagnosticul de STEMI şi dacă au fost excluse complicaţiile mecanice. (IIa,C) pag. 31
  • Revascularizarea completă în cadrul procedurii iniţiale ar trebui luată în considerare pentru pacienţii care se prezintă în şoc cardiogen. (IIa,C) pag. 31
  • Balonul intraaortic de contrapulsaţie ar trebui luat în considerare pentru pacienţii instabili hemodinamic sau cu şoc din cauza complicaţiilor mecanice. (IIa,C) pag. 31
  • Evaluarea hemodinamică cu cateter pulmonar arterial ar putea fi luată în considerare pentru confirmarea diagnosticului şi ghidarea terapiei. (IIb,B) pag. 31
  • Ultrafiltrarea ar putea fi luată în considerare pentru pacienţii cu congestie refractară, la care eşuează terapia bazată pe diuretice. (IIb,B) pag. 31
  • Agenţii inotropi pozitiv ar putea fi luaţi în considerare pentru stabilizarea hemodinamică (IIb,C): Dopaminum (IIa,C), Dobutaminum* (IIa,C), Norepinefrinum (de preferat față de dopamină atunci când tensiunea arterială este scăzută) (IIb,B). pag. 31
  • La pacienţii selectaţi cu şoc cardiogen, suportul circulator mecanic pe termen scurt poate fi considerat, în funcţie de vârsta pacientului, comorbidităţi, funcţia neurologică şi perspectivele pentru supravieţuirea pe termen lung şi predicţia de calitate a vieţii (IIb,C) pag. 31
  • Balonul de contrapulsie intraaortic de rutină nu este indicat. (III,B) pag. 31
  • În BTI: pacienţii în şoc cardiogen de regulă se află în acidoză, care necesită corecţie, urmărind echilibrul acido-bazic. pag. 17
Tahicardiile ventriculare şi tulburările de conducere în faza acută
  • Cardioversia electrică este indicată pentru TV susținută și fibrilația ventriculară (I,C). pag. 31
  • TV polimorfă: trebuie tratată cu beta-blocant i.v. (I,B) sau amiodaronă i.v. (I,C); coronarografia de urgență trebuie efectuată când nu poate fi exclusă ischemia miocardică (I,C); poate fi tratată cu lidocaină i.v. (IIb,C); trebuie evaluate și corectate prompt tulburările electrolitice, a se lua în considerare administrarea de magneziu (I,C); stimulare anti-tahicardică prin cateter temporar transvenos ventricular drept sau isoproterenol (IIa,C). pag. 31
  • Revascularizarea completă şi rapidă este recomandată pentru a trata ischemia miocardică ce poate fi prezentă la pacienţii cu TV recurent şi/sau FV. (I,C) pag. 32
  • Corecţia dezechilibrului electrolitic (în special hipopotasemia sau hipomagneziemia) este recomandată la pacienţii cu TV şi/sau FV. (I,C) pag. 32
  • În caz de bradicardie sinusală cu intoleranţă hemodinamică sau bloc atrio-ventricular de grad înalt fără ritm de scăpare stabil: tratamentul cronotropic pozitiv (noradrenalinum, vasopresină, şi/sau atropină) este indicat (I,C); stimularea temporară este indicată în cazul absenţei răspunsului la terapii cronotropice (I,C); angiografia de urgenţă cu scopul revascularizării este indicată dacă pacientul nu a primit deja terapie de revascularizare (I,C). pag. 32
  • Amiodaronum i.v. ar trebui luată în considerare pentru TV recurent cu intoleranţă hemodinamică în ciuda cardioversiei electrice repetate. (IIa,C) pag. 32
  • Oprirea tahicardiei prin stimulare percutană şi/sau suprastimularea ar trebui luate în considerare dacă TV nu poate fi controlat prin cardioversie electrică repetată. (IIa,C) pag. 32
  • Ablaţia percutană cu radiofrecvenţă într-un centru specializat, urmată de implantarea unui defibrilator, ar trebui luată în considerare la pacienţii cu TV recurent, FV, sau furtună electrică, în ciuda revascularizării complete şi a terapiei optimale. (IIa,C) pag. 32
  • TV-ul recurent cu degradare hemodinamică, în ciuda cardioversiei electrice repetate, ar putea fi tratat cu lidocaină dacă beta-blocantele, amiodarona şi suprastimularea nu sunt eficiente/aplicabile. (IIb,C) pag. 32
  • Tratamentul profilactic cu antiaritmice nu este indicat şi poate fi chiar dăunător. (III,B) pag. 32
  • Tahicardiile ventriculare asimptomatice sau irelevante hemodinamic nu ar trebui tratate cu medicamente antiaritmice. (III,C) pag. 32
  • Salve repetitive simptomatice de TV nesusținută monomorfă trebuie luate în considerare, fie pentru tratament conservator (expectativă vigilentă) sau tratare cu beta-blocant i.v., sau sotalol, sau amiodaronă. (IIa,C) pag. 32
  • Blocul AV de gradul I nu necesită tratament. Blocul AV de gradul II tipul I: atropinum intravenos, începând cu doza de 0,3-0,5 mg, repetat până la doza totală de 1,5-2,0 mg; se va considera electrocardiostimularea temporară. Blocul AV de gradul II tipul II şi blocul AV complet au indicaţie pentru inserţia electrodului de cardiostimulare, în cazul în care bradicardia produce hipotensiune arterială sau insuficienţă cardiacă. pag. 17pag. 18
Managementul fibrilației atriale în IMA
  • Beta-blocante intravenos sau blocant al canalelor de calciu non-dihidropiridinic (diltiazemum, verapamilum) sunt indicate în cazul în care nu există niciun semn clinic de ICA (I,C) pag. 32
  • Amiodaronum i.v. este indicată pentru controlul frecvenţei în prezenţa insuficienţei cardiace acute coexistente, dar fără hipotensiune. (I,C) pag. 32
  • Compuşii digitalici i.v. ar trebui luaţi în considerare pentru controlul frecvenţei dacă este necesar, în prezenţa insuficienţei cardiace acute şi a hipotensiunii. (IIa,B) pag. 32
  • Cardioversia electrică de urgenţă este indicată când controlul adecvat al frecvenţei nu poate fi realizat prompt cu agenţi farmacologici la pacienţii cu fibrilaţie atrială şi ischemie în evoluţie, compromitere hemodinamică severă sau insuficienţă cardiacă. (I,C) pag. 33
  • Amiodaronum i.v. este indicată pentru a facilita conversia electrică şi/sau pentru a scădea riscul de recurenţă precoce al fibrilaţiei atriale după conversia electrică la pacienţii instabili cu debut recent al fibrilaţiei atriale. (I,C) pag. 33
  • La pacienţii cu fibrilaţie atrială documentată de novo în timpul fazei acute din STEMI, anticoagularea orală pe termen lung ar trebui luată în considerare în funcţie de scorul CHA2DS2-VASc, în asociere cu terapia antiagregantă plachetară. (IIa,C) pag. 33
  • Digoxinum este ineficient în conversia la ritm sinusal a fibrilaţiei atriale cu debut recent şi nu este indicat pentru controlul ritmului. (III,A) pag. 33
  • Blocantele canalelor de calciu şi beta-blocantele, inclusiv sotalolul sunt ineficiente în conversia la ritm sinusal a fibrilaţiei atriale cu debut recent. (III,B) pag. 33
  • Tratamentul profilactic cu antiaritmice pentru a preveni fibrilaţia atrială nu este indicat. (III,B) pag. 33
Tratamentul medicamentos de lungă durată
  • Acidum acetylsalicylicum 0.150-0.325 (așa în protocol: unitatea de măsură nu este indicată) zilnic în lipsa contraindicaţiilor.
  • Statinele sunt recomandate pentru toţi pacienţii (în absenţa contraindicaţiilor), indiferent de nivelul colesterolului, urmărind nivelul ţintă al LDLc <1,4 mmol/L.
  • Beta-blocantele trebuie administrate tuturor pacienţilor cu IMA.
  • IEC sunt indicaţi pe termen lung tuturor pacienţilor cu FEVS ≤40% şi celor cu diabet, hipertensiune sau boală renală cronică în lipsa contraindicaţiilor.
  • BRA trebuie consideraţi la pacienţii care sunt intoleranţi la IEC sau/şi au insuficienţă cardiacă sau IM cu FEVS <40%.
  • Blocarea receptorilor de aldosteron trebuie considerată la pacienţii post IM, deja trataţi cu IEC şi beta-blocante şi FEVS <40%, diabet, insuficienţă cardiacă, fără disfuncţie renală (concentraţia potasiului seric >5,0 mmol/L, creatinina serică >220 μmol/L (~2,5 mg/dL)).
Recomandări de management pe termen lung post IMA
  • Se recomandă școlarizarea pacienților cu privire la un mod sănătos de viață (inclusiv sistarea fumatului, activitate fizică sistematică, alimentație sănătoasă) (I,A).
  • Terapia antiplachetară cu doze mici de aspirină (75-100 mg) este indicată indefinit după IMA; la pacienții intoleranți la aspirină este indicat clopidogrelul, ca alternativă la aspirină (I,A).
  • Indiferent de strategia de revascularizare, se recomandă dubla terapie antiplachetară (TDAP) cu aspirină și un inhibitor P2Y12 pentru 12 luni, dacă nu sunt contraindicații precum riscul excesiv de evenimente hemoragice (I,C).
  • IECA sunt indicați la pacienții cu FEVS ≤40% sau cu insuficiență cardiacă, diabet zaharat, hipertensiune arterială, dacă nu sunt contraindicați. BRA constituie o alternativă, în special în cazul intoleranței la IECA (I,A).
  • Beta-blocantele sunt recomandate la pacienții cu FEVS ≤40%, în lipsă de contraindicații (I,A).
  • Antagoniștii receptorilor de mineralocorticoizi, de preferat eplerenona, sunt indicați la pacienții după IMA-NSTE cu FEVS ≤35% și insuficiență cardiacă sau diabet zaharat dar fără insuficiență renală semnificativă sau hiperkaliemie (I,B).
  • Se recomandă tratamentul intensiv cu statină cât se poate de devreme, în lipsă de contraindicații (I,A).
  • La pacienții cu tromboză în VS anticoagularea ar trebui instituită pentru minim 3 luni (IIa,B).
  • Se recomandă menținerea tensiunii arteriale diastolice <90 mmHg (<85 mmHg la pacienții cu diabet) (I,A).
  • Un inhibitor de pompă de protoni în combinație cu TDAP este recomandat la pacienții cu un risc sporit pentru sângerare gastrointestinală (istoric de ulcer peptic/sângerare gastrointestinală, folosirea concomitentă de anticoagulante, antiinflamatorii nesteroidiene sau corticosteroizi sau două și mai multe în cazul persoanelor cu vârsta ≥65 ani, dispepsie, reflux gastro-esofageal, infecție cu Helicobacter pylori, utilizare cronică de alcool) (IIa,C).
  • La pacienții tratați cu inhibitori de P2Y12 care trebuie să efectueze o operație majoră non-urgentă non-cardiacă, se va considera amânarea operației pentru cel puțin 5 zile după întreruperea ticagrelorului sau a clopidogrelului și cel puțin 7 zile pentru prasugrel, dacă aceasta este fezabil clinic și în afară de cazul în care pacientul se află la risc înalt de evenimente ischemice (IIa,C).
  • La pacienții cu IMA-NSTE cu instabilitate hemodinamică, ischemie miocardică persistentă sau anatomie coronară cu risc foarte înalt se va efectua by-pass-ul aorto-coronarian fără amânare și indiferent de tratamentul antiplachetar (I,C).
  • În cazul când procedura chirurgicală non-cardiacă nu poate fi amânată sau la apariția complicației hemoragice întreruperea inhibitorului de P2Y12 se va lua în considerație după minimum 1 și 3 luni de la ACP cu stent metalic sau farmacologic activ, respectiv (IIb,C)
  • Evaluarea riscului de moarte subită cardiacă ar trebui efectuată pentru a evalua indicația de implantare a ICD ca terapie de prevenție primară prin evaluarea FEVS (ecocardiografic) la cel puțin 40 de zile după evenimentul acut la pacienții cu FEVS ≤40% (I,A).
Tratamentul antitrombotic post STEMI
  • Este indicat tratamentul antiagregant plachetar cu doze mici de aspirină (75-100 mg). (I,A)
  • Dubla antiagregare plachetară constând în Acidum acetylsalicylicum şi prasugrel* sau ticagrelor* (sau clopidogrel acolo unde prasugrelul* sau ticagrelorul* sunt contraindicate sau nu sunt disponibile), este recomandată timp de 12 luni, dacă nu există contraindicaţii (risc excesiv de sângerare). (I,A)
  • Un IPP (Pantoprazolum) este recomandat tuturor pacienţilor cu risc înalt de sângerare, aflaţi în tratament cu DAP. (I,B)
  • Acolo unde tratamentul anticoagulant este indicat, un anticoagulant oral trebuie asociat tratamentului antiplachetar. (I,B)
  • Tratamentul cu inhibitori de P2Y12 poate fi întrerupt după 6 luni la pacienţii cu risc crescut de complicaţii hemoragice majore. (IIa,B)
  • Pacienţii cu STEMI la care s-a făcut angioplastie cu implantare de stent, care au indicaţie de tratament anticoagulant oral, sunt candidaţi pentru triplă terapie pe o perioadă de 1-6 luni (funcţie de balanţa dintre riscul de sângerare vs riscul ischemic). (IIa,C)
  • Tratamentul DAP trebuie prescris pentru 12 luni şi la pacienţii care nu au fost trataţi intervenţional, dacă nu există contraindicaţii (risc excesiv de sângerare). (IIa,C)
  • Pacienţii la care se vizualizează tromb intracavitar trebuie trataţi cu anticoagulant oral până la 6 luni, durată ce va fi ghidată de imagistica în dinamică. (IIa,C)
  • Tratamentul dublu antiagregant cu aspirină şi ticagrelor în doze de 60 mg × 2/zi dincolo de primele 12 luni, până la 3 ani, poate fi propus pacienţilor care au tolerat bine DAP şi care au risc scăzut de sângerare, dar risc ischemic crescut. (IIb,B)
  • Pacienţii care primesc clopidogrel şi aspirină, care au risc scăzut de sângerare, ar putea fi trataţi cu rivaroxaban în doze de 2,5 mg × 2/zi. (IIb,B)
  • Nu se recomandă utilizarea de ticagrelor sau prasugrel în asociere cu aspirina şi anticoagulant oral, ca şi componentă a triplei terapii. (III,C)
Modificarea stilului de viaţă şi corecţia factorilor de risc
  • Consilierea pacientului la externare cu referire la: sistarea fumatului; combaterea sedentarismului şi activitate fizică regulată; dieta sănătoasă cu aport redus de lipide; reducerea greutăţii corporale (IMC <25 kg/m2); recuperarea şi întoarcerea la activitatea fizică; menținerea valorilor ţintă ale TA şi ale indicilor lipidogramei. pag. 19
  • Ar trebui identificaţi toţi fumătorii, care să fie consiliaţi pentru a se lăsa de fumat, oferindu-le psihoterapie, terapie de substituţie cu nicotină, vareniclină, bupropionă singure sau în combinaţie. (I,A) pag. 34
  • Se recomandă participarea la un program de reabilitare cardiacă. (I,A) pag. 34
  • Toate spitalele care îngrijesc pacienţi cu STEMI ar trebui să aibă un protocol care să asiste renunţarea la fumat. (I,C) pag. 34pag. 35
  • Pentru a creşte aderenţa la medicaţie, ar putea fi utilizate comprimate unice cu combinaţii fixe de tratament. (IIb,B) pag. 35
Programul de reabilitare fizică a pacienţilor cu IMA necomplicat
ZiuaRegim
1 zi pag. 33Regim strict la pat.
2 zi pag. 33Se permite şederea în pat, şederea în fotoliu lângă pat, utilizarea măsuţei.
3 zi pag. 33Pacientul se poate deplasa în jurul patului, se permite utilizarea viceului sub supravegherea personalului medical.
4 – 5 zi pag. 33Pacientul poate efectua plimbări scurte în salon, în ziua a 4-a până la 10 minute de plimbare, în ziua a 5-a până la 20 minute plimbare sub supravegherea personalului medical.
6 – 7 zi pag. 33Pacientul poate efectua plimbări în secţie până la 30 minute. Din ziua a 6-a se permite a face duş.
7 – 14 zi pag. 34Pacientul treptat va lărgi activitatea fizică, va relata medicului senzaţiile şi simptomele apărute în timpul efortului. Înainte de externare se va aprecia toleranţa la efort fizic prin urcarea scărilor la două nivele.

Protocolul recuperării fizice a bolnavilor cu IMA complicat va fi individualizat. pag. 34

Particularităţile tratamentului la vârstnici
  • Pacienţii vârstnici (>75 ani) au frecvent simptome atipice. Screeningul activ pentru SCA trebuie iniţiat la un nivel mai mic de suspiciune decât la pacienţii mai tineri (<75 ani).
  • Se recomandă adaptarea tratamentului antitrombotic în funcție de greutatea corporală și funcția renală. (I,C)
  • La pacienţii vârstnici trebuie luată în considerare strategia invazivă și, dacă este cazul, revascularizare după evaluarea atentă a potențialelor riscuri și beneficii, speranţa de viaţă estimată, comorbidităţi, calitatea vieții, fragilitatea și preferințele pacientului. (IIa,A)
  • Se va lua în considerare ajustarea dozelor medicației beta-blocantă, IECA, BRA și statine în vederea evitării efectelor secundare. (IIa,C)
  • Pacienţii vârstnici fără contraindicaţii trebuie să primească terapie fibrinolitică dacă nu se poate efectua terapie de reperfuzie mecanică în timp util.
  • Deciziile terapeutice la vârstnici trebuie ajustate corespunzător cu speranţa de viaţă estimată, dorinţele pacientului şi co-morbidităţile pentru a minimaliza riscul şi a îmbunătăţi prognosticul.
Tratamentul IMA la diabetici
  • Toți pacienții cu IMA ar trebui evaluați pentru diabet. Glicemia ar trebui frecvent monitorizată la pacienții cunoscuți cu diabet sau cu hiperglicemie la prezentare (I,C) pag. 35
  • Tratamentul hipoglicemiant se va considera la pacienții cu glicemie >10 mmol/l, ținta de corecție a glicemiei va fi adaptată la prezența comorbidităților; se va evita hipoglicemia (IIa,C) pag. 35pag. 36
  • Un control glicemic mai puțin agresiv (atât în faza acută a IMA, cât și pe termen lung) se va considera la pacienții cu boală cardiovasculară avansată, vârstnici, vechime mai mare a diabetului, mai multe comorbidități. (IIa,C) pag. 36
  • Tratamentul antitrombotic este identic celui recomandat la pacienții non-diabetici. (I,C) pag. 36
  • Se recomandă monitorizarea funcției renale pentru 2-3 zile după angiocoronarografie și ACP la pacienții cu semne de afectare renală inițial și la cei care administrează metformină. (I,C) pag. 36
  • La pacienții supuși ACI sunt recomandate DES față de BMS. (I,A) pag. 36
  • CABG ar trebui preferată ACI la pacienții diabetici cu leziune multivasculară. (I,A) pag. 36
IMA în asociere cu boală renală cronică
  • Funcția renală ar trebui evaluată prin eRFG la pacienții cu IMA (I,C)
  • Pacienții cu IMA și boală renală cronică ar trebui să primească același tratament antitrombotic de primă linie ca și pacienții fără BRC, cu ajustarea dozei în funcție de severitatea bolii renale (I,B)
  • În funcție de gradul afectării renale, este recomandat de a trece de la terapia anticoagulantă parenterală la HNF sau ajustarea dozei de fondaparinux sodium, enoxaparinum natrium, bivalirudinum*, la fel ca și dozei de inhibitor de receptor GP IIb/IIIa cu moleculă mică (I,B).
  • Se recomandă schimbarea anticoagulării s/c sau i/v pe HNF în infuzie ajustată în funcție de TTPA când eRFG <30 mL/min/1,73 m2 (pe fondaparină, eRFG <20 mL/min/1,73 m2) (I,C).
  • La pacienții cu IMA și BRC luați în considerare pentru strategia invazivă, se recomandă hidratare și substanță de contrast cu osmolaritate scăzută sau izoosmolară, în cantitate mică (I,A).
  • Angiografia coronariană și ACP, dacă este necesară, sunt recomandate după o evaluare atentă a riscului/beneficiu, în special în raport cu severitatea disfuncției renale (I,B).
  • La pacienții supuși ACP sunt recomandate DES față de BMS (I,B).
  • CABG se va prefera față de ACP la pacienții cu boală coronară multivasculară în cazul când profilul chirurgical este acceptabil și speranța de viață este > un an; în cazul când riscul chirurgical este înalt și speranța de viață este sub un an se va considera ACP (IIa,B).
Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Beta-blocantele la externare: cui
Beta-blocantele trebuie administrate tuturor pacienţilor cu IMA. pag. 19Beta-blocantele sunt recomandate la pacienții cu FEVS ≤40% (caseta 26); în spital – tuturor pacienţilor cu funcţie VS deprimată. pag. 18pag. 34
Antagoniștii aldosteronului: pragul FEVS
FEVS <40% (B.5) sau ≤40% (casetele 6, 19). pag. 18pag. 19pag. 23pag. 31FEVS ≤35% și insuficiență cardiacă sau diabet zaharat, de preferat eplerenona (caseta 26). pag. 34
Momentul angiografiei după fibrinoliza reușită
2-24 de ore (caseta 8, figura 1). pag. 20pag. 243-24 de ore (caseta 13 „ACP după fibrinoliză”). pag. 27
Doza de întreţinere a aspirinei
Acidum acetylsalicylicum 0.150-0.325 (așa în protocol: unitatea de măsură nu este indicată) zilnic (în spital și la externare). pag. 18pag. 1975-100 mg zilnic pe termen lung (casetele 9, 12, 26, 28). pag. 24pag. 26pag. 34pag. 35
Balonul intraaortic de contrapulsaţie în şocul cardiogen
BTI: terapia suportivă cu balon de contrapulsaţie (dacă este disponibilă) este recomandată ca o punte către manevrele intervenţionale. pag. 17Caseta 20: balonul intraaortic de contrapulsaţie ar trebui luat în considerare pentru pacienţii instabili hemodinamic sau cu şoc din cauza complicaţiilor mecanice (IIa,C); balonul de contrapulsie intraaortic de rutină nu este indicat (III,B). pag. 31
Momentul de la care se calculează cele 120 de minute pentru alegerea ACP
De la diagnosticul STEMI (caseta 8, figura 1; în şoc – caseta 20); în caseta 7 – 120 de minute de la prim contact medical. pag. 20pag. 24pag. 31În primele 120 min de la debutul bolii (UPU). pag. 15
Timpul ţintă pentru pacienţii transferaţi (de la diagnosticul STEMI până la trecerea ghidului)
≤90 minute (caseta 8). pag. 24<120 minute (indicatorii de calitate, E); <90 minute – la pacienţii evaluaţi pre-spital. pag. 40pag. 41
Momentul iniţierii IECA
BTI, ICA: IEC se vor administra în primele 48 ore în absenţa hipotensiunii, hipovolemiei sau insuficienţei renale. pag. 17Caseta 6: iniţierea terapiei cu IECA în primele 24 de ore de la IMA-STE este indicată la pacienţii cu dovezi de insuficienţă cardiacă, disfuncţie sistolică de VS, diabet sau infarct în antecedente (I,A). pag. 23
Verificat pe paginile protocolului
Medicamentele și dozeletabel · 4 puncte11 diferențe

*Produsele medicamentoase nu sunt înregistrate în Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor, dar sunt recomandate de Ghidurile internaționale bazate pe dovezi; *** preparate care nu sunt disponibile la moment în țară. pag. 25pag. 27

Antiplachetare şi anticoagulante
MedicamentSituaţia / etapaDoza şi modul de administrare
Acidum acetylsalicylicum pag. 8AMP150-300 mg (formulă gastrosolubilă)
Acidum acetylsalicylicum pag. 10Serviciul 112150-300 mg doză unică
Acidum acetylsalicylicum pag. 15pag. 16UPU / BTI, dacă nu s-a administrat la etapa precedentă300 mg (formulă gastrosolubilă)
Acidum acetylsalicylicum pag. 24ACP primarăDoză orală de încărcare 150-300 mg (sau 80-150 mg i.v.), întreţinere 75-100 mg zilnic, pe termen lung
Acidum acetylsalicylicum pag. 26Co-terapie cu fibrinolizaDoza de iniţiere de 150-300 mg oral (sau 75-250 mg i.v. dacă ingestia orală nu este posibilă), urmată de 75-100 mg/zi
Acidum acetylsalicylicum pag. 18pag. 19Secţii şi externare (B.5)0.150-0.325 zilnic (așa în protocol: unitatea de măsură nu este indicată)
Acidum acetylsalicylicum pag. 29pag. 34pag. 35Pe termen lung post IMA; în tripla terapie75-100 mg/zi
Acidum acetylsalicylicum pag. 28BRC (caseta 16)Doză de încărcare 150-300 mg, urmată de 75-100 mg/zi; BRC stadiul 4-5 – nu necesită ajustare
Clopidogrelum pag. 11Echipa AMU75 mg
Clopidogrelum pag. 16BTI75 mg (doza de încărcare 600 mg)
Clopidogrelum pag. 25ACP primară (dacă prasugrel şi ticagrelor nu sunt disponibile sau sunt contraindicate)600 mg doză de încărcare, ulterior 75 mg zilnic
Clopidogrelum pag. 26Co-terapie cu fibrinolizaDoza de încărcare 300 mg oral, urmată de 75 mg/zi; la pacienţii >75 ani doza de încărcare este de 75 mg, urmată de 75 mg/zi
Clopidogrelum pag. 29Tripla terapie cu AKO (IMA-NSTE, caseta 17)75 mg/zi pentru 6 luni (HAS BLED ≤2) sau pentru 1 lună (HAS BLED ≥3) – se va considera tripla terapie (IIa,C); urmată de AKO și aspirină sau clopidogrel până la 12 luni
Clopidogrelum pag. 28BRC (caseta 16)Doză de încărcare 300-600 mg, urmată de 75 mg/zi; BRC stadiul 4 – nu necesită ajustare; stadiul 5 – nu sunt date disponibile
Ticagrelor* pag. 25pag. 28ACP / DAPT***180 mg doza de încărcare, ulterior 90 mg de 2 ori pe zi; BRC stadiul 4 – nu necesită ajustare, stadiul 5 – nu este recomandat
Ticagrelor* pag. 35Dincolo de primele 12 luni, până la 3 ani (risc scăzut de sângerare, risc ischemic crescut)60 mg × 2/zi cu aspirină
Prasugrel* pag. 24pag. 28ACP / DAPT***60 mg doză de încărcare, ulterior 10 mg zilnic; BRC stadiul 4 – nu necesită ajustare, stadiul 5 – nu este recomandat
Rivaroxaban pag. 35La pacienţii cu clopidogrel şi aspirină, risc scăzut de sângerare (IIb,B)2,5 mg × 2/zi
Heparini natrium nefracţionată pag. 11pag. 15pag. 16AMU / UPU / BTIBolus i.v. 60-70 U/kg (maxim 5000 UI) (în lipsa contraindicaţiilor) sau heparine cu greutate moleculară joasă (enoxaparini natrium)
Heparini natrium pag. 18Secţii, primele 5-7 zile de IM necomplicat5000 U x 4 ori în zi subcutanat (sub controlul TTPA) sau heparine cu greutate moleculară joasă
Heparini natrium nefracţionată pag. 25pag. 28ACP primară / ACP în IMA-NSTE70-100 UI/kg bolus i.v.; 50-70 UI/kg în caz de asociere cu inhibitor GP IIb/IIIa
HNF pag. 28ACP la pacienţii care au primit FondaparinuxumDoză unică i/v bolus 70-85 UI/kg (sau 50-70 UI/kg cu inhibitor GP IIb/IIIa)
HNF pag. 26pag. 27Co-terapie cu fibrinoliza60 UI/kg în bolus cu un maxim de 4000 UI urmat de o infuzie i.v. de 12 UI/kg (așa în protocol: fără „/oră”) cu un maxim de 1000 UI/oră de 24-48 de ore; valoarea ţintă a aPTT: 50-70 s sau 1.5-2.0 mai mare decât valoarea control, monitorizată la 3, 6, 12, 24 ore
HNF pag. 28Înainte de coronarografie (caseta 16)Bolus 60-70 UI i.v. (așa în protocol: fără „/kg”) (max. 5000 UI) şi pe injectomat (12-15 UI/kg/oră, max. 1000 UI/oră), cu APTT ţintă de 1,5-2,5 ori normalul; BRC stadiul 4-5 – nu necesită ajustare
Enoxaparini natrium pag. 25ACP primară (agent alternativ)0,5 mg/kg i.v.
Enoxaparini natrium pag. 26Co-terapie cu fibrinoliza, <75 de ani30 mg i.v. bolus urmat 15 min mai târziu de 1 mg/kg s.c. la fiecare 2 ore (așa în protocol: în alte locuri – de 2 ori pe zi) până la revascularizare sau externare, pentru un maxim de 8 zile; primele 2 doze s.c. nu trebuie să depăşească 100 mg/injecţie
Enoxaparini natrium pag. 26Co-terapie cu fibrinoliza, >75 de aniNu se dă bolus i.v., se începe cu o primă doză s.c. de 0.75 mg/kg cu un maxim de 75 mg/injecţie pentru primele două injecţii s.c.
Enoxaparini natrium pag. 26Co-terapie cu fibrinoliza, RFG <30 ml/min/1,73 m2Dozele s.c. sunt administrate o dată la 24 ore, indiferent de vârstă
Enoxaparini sodium pag. 28IMA-NSTE / BRC (caseta 15, 16)1 mg/kg sc de 2 ori pe zi, 0,75 mg/kg sc de 2 ori pe zi la pacienţi cu vârstă ≥75; BRC stadiul 4 – 1 mg/kg sc/zi; stadiul 5 – nu este recomandat
Fondaparinuxum sodium pag. 25pag. 28pag. 29IMA-NSTE2,5 mg pe zi subcutanat; nu este recomandat la eRFG ≤20 ml/min/1,73 m2 sau la dializaţi; nu este recomandat pentru ACP primară
Fondaparinuxum sodium (doar cu streptokinasum) pag. 27Co-terapie cu fibrinoliza2.5 mg bolus i.v. urmat de o doză s.c. de 2.5 mg o dată pe zi, până la 8 zile sau la externare
Bivalirudinum* pag. 25pag. 28ACP (SCA-STE şi IMA-NSTE)***0,75 mg/kg bolus i.v. urmat de o perfuzie i.v. de 1,75 mg/kg/oră timp de 4 ore după ACP
Bivalirudinum* pag. 28pag. 29BRC (caseta 16)Bolus 0,075 mg/kg i.v. (așa în protocol: în alte locuri – 0,75 mg/kg), pe injectomat 1,75 mg/kg/oră; dacă eRFG este între 30 şi 60 ml/min/1,73 m2, doza se va reduce la 1,4 mg/kg/oră; BRC stadiul 4-5 – nu este recomandat
Abciximabum* pag. 28pag. 29Inhibitor GP IIb/IIIaBolus de 0,25 mg/kg i.v., urmat de 0,125 μg/kg/min pe injectomat (maxim 10 μg/kg/min (așa în protocol: unitatea maximului – μg/kg/min)); BRC stadiul 4-5 – se va ţine cont de riscul de sângerare
Eptifibatidum* pag. 28pag. 29Inhibitor GP IIb/IIIaBolus de 180 μg/kg i.v., urmat de 2 μg/kg/min pe injectomat, maxim 18 ore; se va reduce doza la 1 μg/kg/min în caz că eRFG ≤50 ml/min/1,73 m2; BRC stadiul 4-5 – nu este recomandat
Tirofibanum* pag. 28pag. 29Inhibitor GP IIb/IIIaBolus de 25 μg/kg i.v., urmat de 0,15 μg/kg/min pe injectomat; BRC stadiul 4 – se va reduce rata pe injectomat cu 50%; stadiul 5 – nu este recomandat
Agenţi fibrinolitici
MedicamentSituaţia / etapaDoza şi modul de administrare
Streptokinasum pag. 26Fibrinoliză1.5 milioane de unităţi în decurs de 30-60 minute (fără heparină i.v. 24-48 ore); contraindicaţii specifice: tratamente anterioare cu streptochinază sau anistreplază
Alteplasum (tPA) pag. 26Fibrinoliză15 mg bolus i.v., 0.75 mg/kg în decurs de 30 min (până la 50 mg), apoi 0.5 mg/kg i.v. în decurs de 60 min (până la 35 mg)
Reteplasum* (rPA) pag. 26Fibrinoliză10 unităţi + 10 unităţi bolus i.v. administrate la 30 minute distanţă
Tenecteplaza pag. 25Fibrinoliză, >75 de aniÎnjumătăţirea dozei de tenecteplază (IIa,B); doza nu este indicată în protocol
Analgezie, agenţi antiischemici şi tratamentul complicaţiilor
MedicamentSituaţia / etapaDoza şi modul de administrare
Nitroglycerinum pag. 8AMP0.5 mg sublingual, la necesitate doza poate fi repetată peste 5 minute (până la 3 tab sau 1.5 mg); sub controlul TA
Nitroglycerinum pag. 10Serviciul 112o pastilă sublingual (0,3-0,4 mg)
Nitroglycerinum pag. 11Echipa AMU0,5 mg sublingual; în cazul persistenţei durerii doza poate fi repetată la fiecare 5 minute până la 3 ori, dacă nu a fost administrată anterior
Nitroglycerinum pag. 12SCA complicat cu ICA (AMU)0,4 mg sublingual la fiecare 5 min, maximum 3 doze, în lipsa contraindicațiilor
Nitroglycerinum pag. 17ICA severă (BTI), în lipsa hipotensiuniii.v., doză iniţială 0.25 μg/kg/min cu creştere ulterioară la fiecare 5 min până la reducerea TA cu 15 mmHg sau până la valoarea TAs ≥90 mmHg
Morphinum pag. 9pag. 15pag. 16AMP / UPU / BTIOpioide intravenos (de ex. 5-10 mg Morphinum) sau administrarea altor analgezice
Morphinum pag. 11Echipa AMUSTEMI: i.v. 2-4 mg, repetat la 5-15 minute; NSTEMI: 1-5 mg i.v. dacă durerea nu cedează la nitroglycerinum sau este recurenţă
Oxigenoterapie pag. 11Echipa AMU2-4 l/min: prezenţa dispneei, hipoxemie SaO2 <90%, cianozei, a ralurilor de stază pulmonară, IMA cu subdenivelare de segment ST; obiectiv SaO2 94-98%
Oxigen pag. 15UPU2-4 l/min dacă SaO2 <90%, prezintă dispnee sau insuficienţă cardiacă
Oxigen pag. 16BTI2-4 l/min dacă prezintă dispnee sau insuficienţă cardiacă acută
Oxigenoterapie pag. 12SCA complicat cu ICA (AMU)8-10 l/min indiferent de indicii saturaţiei; obiectiv SaO2 >95-98%
Oxigenoterapie pag. 12SCA complicat cu şoc cardiogen; SCA complicat cu aritmii ventriculare cu risc vital (AMU)8-10 l/min indiferent de indicii saturaţiei (obiectivul SaO2 nu este indicat)
Oxigenoterapie pag. 12pag. 13SCA complicat cu fibrilaţie atrială; SCA complicat cu bradicardie sinusală sau bloc AV avansat (AMU)8-10 l/min; obiectiv SaO2 95-98%
Diazepamum pag. 11Echipa AMU5,0-10,0 mg sau i/m (așa în protocol: prima cale de administrare nu este indicată)
Diazepamum pag. 15UPU5,0-10,0 mg oral sau i/m
Alprazolamum pag. 15UPU0,25-0,5 mg oral
Beta-blocante pag. 11pag. 15pag. 16AMU / UPU / BTICând TAs >100 mmHg şi în lipsa altor contraindicaţii (doza nu este indicată)
Metoprololum pag. 12FA (AMU)2,5-5 mg i.v. în bolus, timp de 2 min, până la 3 doze
Propranololum pag. 12pag. 13FA (AMU), în absenţa insuficienţei cardiace, bronhospasmului şi blocurilor AV0,15 mg/kg i.v. în bolus
Digoxinum pag. 13FA (AMU)0,25 mg i.v. lent, la fiecare 2 ore (maximum 1,5 mg)
Furosemidum pag. 12pag. 16pag. 30ICA (AMU, BTI, Killip II-III)20-40 mg i.v. (lent), repetat la un interval de 1-4 ore la necesitate
Captoprilum pag. 12ICA cu valori tensionale >130/90 mmHg (AMU)12,5-25,0 mg
Dopaminum pag. 12ICA cu hipotensiune (AMU)5-15 mcg/kg/min în perfuzie
Dopaminum pag. 12Şoc cardiogen (AMU)5-20 mcg/kg/min în perfuzie
Dopaminum pag. 17ICA severă cu hipoperfuzie renală; şoc cardiogen (BTI)2,5-5 μg/kg/min i.v.
Dobutaminum* pag. 12ICA cu hipotensiune (AMU)5-15 mcg/kg/min în perfuzie până la stabilizarea hemodinamică
Dobutaminum* pag. 12Şoc cardiogen (AMU)2-20 mcg/kg/min în perfuzie până la stabilizarea hemodinamică
Dobutaminum* pag. 17ICA severă, domină congestia pulmonară (BTI)Începând cu 2.5 μg/kg/min, crescută treptat până la 10 μg/kg/min în 5-10 min sau până la redresarea hemodinamică
Dobutaminum* pag. 17Şoc cardiogen (BTI), adăugat la dopaminum5-10 μg/kg/min
Lidocaini hydrochloridum pag. 12Aritmii ventriculare cu risc vital (AMU)i.v. în bolus iniţial de 1 mg/kg urmat de jumătate din această doză la fiecare 8-10 min până la maximum 3 mg/kg sau în perfuzie continuă (1-3 mg/min)
Lidocainum pag. 17Tahiaritmii ventriculare (BTI)bolus iniţial de 1 mg/kg i.v. urmat de jumătate din această doză la fiecare 8-10 min până la maximum 4 mg/kg sau perfuzie i.v. continuă (1-3 mg/min)
Amiodaronum pag. 12Aritmii ventriculare cu risc vital (AMU)150 mg i.v., timp de 10 min; în caz de aritmie recurentă: 150 mg i.v. în bolus la fiecare 10-30 min (doza maximă 900 mg/24 ore), doza de întreţinere 1 mg/min în perfuzie
Amiodaronum pag. 17Tahiaritmii rezistente (BTI)intravenos 5 mg/kg în prima oră, urmată de 900-1200 mg/24h
Atropini sulfas pag. 13Bradicardie sinusală / bloc AV avansat (AMU)i.v. în bolus 0,5 mg, rebolus în aceeaşi doză la fiecare 3-5 min (maximum 0,04 mg/kg)
Atropinum pag. 18Bloc AV de gradul II tipul I (BTI)intravenos, începând cu doza de 0,3-0,5 mg, repetat până la doza totală de 1,5-2,0 mg
Restricţii pentru Nitroglycerinum

Se va evita la pacienţii cu TAs <90 mmHg sau la o scădere cu >30 mmHg faţă de nivelul de bază; la pacienţii aflaţi sub tratament cu sildenafil în ultimele 24 ore sau vardenafil sau tadalafil în ultimele 48 de ore; în cazul suspiciunii IMA de VD. pag. 8pag. 9pag. 11

Fără doză specificată în protocol
  • Statine – doză mare încă din faza acută; ţinta LDL-colesterol <1,4 mmol/l (<55 mg/dl) sau reducerea cu cel puţin 50%. pag. 23pag. 24
  • IECA, BRA (preferabil valsartan), antagoniştii aldosteronului (de preferat eplerenona), Pantoprazolum, Norepinefrinum, Levosimendanum*, Hydralazinum*, Isosorbidi dinitras*, nitroprusiatul de sodiu, diltiazemum, verapamilum, sotalol, magneziu, vasopresină, isoprotenerol – fără doze. pag. 23pag. 30pag. 31pag. 32pag. 34pag. 35
  • Doar în lista resurselor (secţiunea D), fără doze: sol. Epinephrinum, Esmololum i.v., sol. Enalaprilat/Enalaprilum, Izosorbid mononitras, Spironolactonum. pag. 37pag. 38pag. 39pag. 40
  • Şocul electric extern, cu sedare în prealabil (defibrilator bifazic 100-200 J), în tahicardia ventriculară polimorfă susţinută cu semne de instabilitate hemodinamică. pag. 12
Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Doza de întreţinere a aspirinei
0.150-0.325 zilnic (așa în protocol: unitatea de măsură nu este indicată) (secţii, externare). pag. 18pag. 1975-100 mg zilnic (casetele 9, 12, 26, 28). pag. 24pag. 26pag. 34pag. 35
Doza i.v. a aspirinei
80-150 mg i.v. (caseta 9). pag. 2475-250 mg i.v. (caseta 12). pag. 26
Bolusul de bivalirudină
0,75 mg/kg i.v. (casetele 9, 15). pag. 25pag. 280,075 mg/kg i.v. (caseta 16). pag. 29
Intervalul administrării s.c. a enoxaparinei
1 mg/kg s.c. la fiecare 2 ore (caseta 12). pag. 261 mg/kg de 2 ori pe zi (casetele 15, 16). pag. 28
Doza maximă de lidocaină
Până la maximum 3 mg/kg (AMU). pag. 12Până la maximum 4 mg/kg (BTI). pag. 17
Schema amiodaronei în aritmiile ventriculare
150 mg i.v. timp de 10 min, repetat 150 mg, doza maximă 900 mg/24 ore (AMU). pag. 125 mg/kg în prima oră, urmată de 900-1200 mg/24h (BTI). pag. 17
Schema atropinei
0,5 mg bolus, rebolus la fiecare 3-5 min, maximum 0,04 mg/kg (AMU). pag. 130,3-0,5 mg, repetat până la doza totală de 1,5-2,0 mg (BTI). pag. 18
Doza sublinguală de nitroglicerină
0,5 mg (AMP, echipa AMU). pag. 8pag. 110,4 mg (SCA complicat cu ICA) sau 0,3-0,4 mg (serviciul 112). pag. 10pag. 12
Dozele de dopamină şi dobutamină în ICA şi şoc
AMU: Dopaminum 5-15 (ICA) şi 5-20 (şoc) mcg/kg/min; Dobutaminum 5-15 (ICA) şi 2-20 (şoc) mcg/kg/min. pag. 12BTI: Dopaminum 2,5-5 μg/kg/min; Dobutaminum 2.5-10 (ICA) şi 5-10 (şoc) μg/kg/min. pag. 17
Doza de morfină
Opioide intravenos (de ex. 5-10 mg Morphinum) (AMP, UPU, BTI). pag. 9pag. 15pag. 16Echipa AMU: în STEMI i.v. 2-4 mg, repetat la 5-15 minute; în NSTEMI 1-5 mg i.v. pag. 11
Doza de încărcare a clopidogrelului
AMU: Clopidogrelum doza recomandată este de 75 mg. pag. 11BTI şi ACP: doza de încărcare 600 mg; cu fibrinoliză – 300 mg (>75 ani – 75 mg). pag. 16pag. 25pag. 26
Verificat pe paginile protocolului
Medicamente compensate (CNAM)tabel
Verificat pe paginile protocolului

Urgențe și direcționare

Suspiciune de SCA în oficiu sau la domiciliu: ce faceți31 puncte4 diferențe
Instituţiile de AMP: obligatoriu
  • Anamneza, examenul clinic şi ECG efectuată în primele 10 min de la prim contact medical; ECG normală nu exclude posibilitatea unui SCA. pag. 8
  • Regim la pat. pag. 8
  • Acidum acetylsalicylicum 150-300 mg (formulă gastrosolubilă). pag. 8
  • Nitroglycerinum 0.5 mg sublingual, la necesitate doza poate fi repetată peste 5 minute (până la 3 tab sau 1.5 mg), sub controlul TA. pag. 8
  • Nitroglycerinum se va evita la pacienţii cu TAs <90 mmHg sau la o scădere cu >30 mmHg faţă de nivelul de bază; la pacienţii aflaţi sub tratament cu sildenafil în ultimele 24 ore sau vardenafil sau tadalafil în ultimele 48 de ore; în cazul suspiciunii IMA de VD. pag. 8pag. 9
  • Opioide intravenos (de ex. 5-10 mg Morphinum) sau administrarea altor analgezice. pag. 9
  • Solicitarea serviciului AMU la numărul unic de telefon 112 – transportarea în spital (obligatoriu). pag. 9
Serviciul unic de apeluri de urgenţă 112
  • Regim imediat de repaus (obligatoriu).
  • Dacă pacientul este un cardiac şi dispune de Nitroglycerinum dispecerul recomandă o pastilă de Nitroglycerinum sublingual (0,3-0,4 mg) şi dacă timp de 5 min continuă să persiste sindromul anginos se deserveşte solicitarea cu suspecţie la SCA de o echipă AMU, iar în caz de dispariţie a sindromului anginos se recomandă pacientului de apelat la medicul de familie pentru consult, tratament şi supraveghere în dinamică.
  • Dacă pacientul nu dispune de Nitroglycerinum i se va recomanda 5 minute de repaus la pat şi în cazul persistenţei anginei se deserveşte solicitarea cu suspecţie la SCA de o echipă AMU; în cazul dispariţiei sindromului anginos i se va recomanda adresarea la medicul de familie pentru consult, tratament şi supraveghere în dinamică.
  • Acidum acetylsalicylicum 150-300 mg doză unică.
Ghidul pacientului: când se apelează serviciile de urgenţă
  • Durerea retrosternală se agravează sau nu dispare pe parcursul a 5 minute, în special dacă se asociază cu tulburări de respiraţie, greaţă sau tulburare de conştiinţă. pag. 42
  • Durerea retrosternală nu se ameliorează sau se înrăutăţeşte într-un interval de 5 minute după administrarea de nitroglicerină. pag. 42
  • Dacă i-a fost prescrisă nitroglicerina, este indicat să se administreze o pastilă de nitroglicerină. După 5 minute, în cazul în care durerea nu cedează sau se înrăutăţeşte, se indică apelarea la serviciile de urgenţă. pag. 43
  • Nu este indicat să se conducă maşina în această stare. Nu se aşteaptă să se vadă dacă vor trece simptomele. pag. 43
  • După ce s-a sunat la salvare, se va mesteca o aspirină. pag. 43
Echipele AMU: tratamentul medicamentos
  • ECG în 12 derivaţii în primele 10 min de la prim contact medical; consultul cardiologului şi ECG în Centrul Diagnostic ECG la distanţă; monitorizare hemodinamică (Pl, TA, pulsoximetrie); în cazul persistenţei durerii ECG se repetă la fiecare 15-30 min până la transmiterea pacientului serviciului spitalicesc. pag. 10pag. 11
  • Regim de repaus deplin. pag. 11
  • Oxigenoterapie (2-4 l/min): prezenţa dispneei, hipoxemie SaO2 <90%, cianozei, a ralurilor de stază pulmonară, IMA cu subdenivelare de segment ST; obiectivul terapeutic – saturaţie în O2 de 94-98%. pag. 11
  • Nitroglycerinum 0,5 mg sublingual; în cazul persistenţei durerii doza poate fi repetată la fiecare 5 minute până la 3 ori, dacă nu a fost administrată anterior (aceleaşi restricţii). pag. 11
  • Clopidogrelum doza recomandată este de 75 mg. pag. 11
  • Morphinum: în STEMI i.v. în doze de 2-4 mg, repetat la 5-15 minute; în NSTEMI 1-5 mg i.v. dacă durerea nu cedează la nitroglycerinum sau este recurenţă. pag. 11
  • Heparini natricum nefracţionată i.v. în bolus 60-70 U/kg (maxim 5000 UI) (în lipsa contraindicaţiilor) sau heparine cu greutate moleculară joasă (enoxaparini natrium). pag. 11
  • Beta-blocante (când TAs >100 mmHg şi în lipsa altor contraindicaţii). pag. 11
  • Anxioliticele pot fi utile (Diazepamum 5,0-10,0 mg sau i/m (așa în protocol: prima cale de administrare nu este indicată)). pag. 11
  • Stabilizarea şi menţinerea TA, FCC şi transportarea în condiţii de securitate în staţionar conform ordinului „Cu privire la referirea pacienţilor cu Sindrom coronarian acut” N 235 din 06.03.2020. pag. 13
Tratamentul complicaţiilor (AMU)
  • SCA complicat cu ICA: oxigenoterapie (8-10 l/min) indiferent de indicii saturaţiei, obiectiv SaO2 >95-98%; Furosemidum 20-40 mg i.v., repetat la un interval de 1-4 ore la necesitate; Nitroglycerinum 0,4 mg sublingual la fiecare 5 min, maximum 3 doze, în lipsa contraindicațiilor; IECA (Captoprilum 12,5-25,0 mg) la valori tensionale >130/90 mmHg; în hipotensiune cu semne de hipoperfuzie renală şi congestie pulmonară – Dopaminum 5-15 mcg/kg/min şi/sau Dobutaminum* 5-15 mcg/kg/min până la stabilizarea hemodinamică. pag. 12
  • SCA complicat cu şoc cardiogen: oxigenoterapie 8-10 l/min; Dopaminum 5-20 mcg/kg/min şi/sau Dobutaminum* 2-20 mcg/kg/min în perfuzie până la stabilizarea hemodinamică. pag. 12
  • SCA complicat cu aritmii ventriculare cu risc vital: oxigenoterapie 8-10 l/min; Lidocaini hydrochloridum i.v. bolus iniţial 1 mg/kg urmat de jumătate din această doză la fiecare 8-10 min până la maximum 3 mg/kg sau perfuzie continuă (1-3 mg/min), sau Amiodaronum 150 mg i.v. timp de 10 min (aritmie recurentă: 150 mg la fiecare 10-30 min, doza maximă 900 mg/24 ore, întreţinere 1 mg/min); TV polimorfă susţinută cu instabilitate – şoc electric extern cu sedare (defibrilator bifazic 100-200 J); FV/TV fără puls – algoritmul RCR; dacă nu este disponibil un defibrilator – de luat în considerație lovitura de pumn precordial. pag. 12
  • SCA complicat cu fibrilaţie atrială: oxigenoterapie 8-10 l/min, obiectiv SaO2 95-98%; Metoprololum 2,5-5 mg i.v. în bolus, timp de 2 min, până la 3 doze, sau Propranololum 0,15 mg/kg i.v. (în absenţa insuficienţei cardiace, bronhospasmului şi blocurilor AV), sau Digoxinum 0,25 mg i.v. lent, la fiecare 2 ore (maximum 1,5 mg); la instabilitate hemodinamică – cardioversie de urgenţă. pag. 12pag. 13
  • SCA complicat cu bradicardie sinusală sau bloc AV avansat: oxigenoterapie 8-10 l/min, obiectiv SaO2 95-98%; Atropini sulfas i.v. în bolus 0,5 mg, rebolus la fiecare 3-5 min (maximum 0,04 mg/kg); la necesitate – electrocardiostimulare temporară. pag. 13
Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Doza de încărcare a clopidogrelului
Echipa AMU: Clopidogrelum doza recomandată este de 75 mg (doza de încărcare nu este indicată). pag. 11BTI şi ACP primară: doza de încărcare 600 mg, ulterior 75 mg zilnic; co-terapie cu fibrinoliza: doza de încărcare 300 mg (>75 ani – 75 mg), urmată de 75 mg/zi. pag. 16pag. 25pag. 26
Doza de morfină
AMP: Opioide intravenos (de ex. 5-10 mg Morphinum). pag. 9Echipa AMU: în STEMI i.v. 2-4 mg, repetat la 5-15 minute; în NSTEMI 1-5 mg i.v. pag. 11
Doza sublinguală de nitroglicerină
0,5 mg (AMP, echipa AMU). pag. 8pag. 110,3-0,4 mg (serviciul 112) sau 0,4 mg (SCA complicat cu ICA). pag. 10pag. 12
Saturaţia ţintă la oxigenoterapie
94-98% (AMU). pag. 11>95-98% în ICA; 95-98% în FA şi bradicardie; >95% Killip II (caseta 19). pag. 12pag. 13pag. 30
Verificat pe paginile protocolului
Când și unde se trimite pacientul15 puncte1 diferență
Suspiciune de SCA
  • Orice suspiciune de SCA – solicitarea serviciului AMU la numărul unic de telefon 112 şi transportarea în spital. pag. 9
  • În cazul dispariţiei sindromului anginos i se va recomanda adresarea la medicul de familie pentru consult, tratament şi supraveghere în dinamică. pag. 10
Transferul într-un centru cu posibilitate de ACP
  • STEMI: timpul până la PCI ≤120 min – alertă şi transfer către centrul PCI (strategie PCI primară). pag. 20pag. 24
  • Se vor evalua indicaţiile pentru revascularizare mecanică prin angioplastie coronariană, în cazul în care pacientul poate fi transportat în primele 120 min de la debutul bolii, în condiţii de securitate, într-un centru cu abilităţi. pag. 15
  • Transfer într-un centru cu facilităţi de ACP este indicat la toţi pacienţii după fibrinoliză (I,A); pacienţii cu fibrinoliză ar trebui transferaţi la un centru-ICP imediat după administrarea completă a bolusului de litic. pag. 21pag. 27
  • Pacienţii transferaţi la un centru cu posibilitate de PCI primară să evite departamentul de urgenţă şi BTI şi să fie transferaţi direct în laboratorul de cateterism cardiac (I,B); transferul pacienţilor cu STEMI să se facă de către AMU la centre cu posibilitate APC primară, evitând centrele fără posibilitate de PCI (I,C). pag. 36
  • SCA-NSTE – revascularizarea mecanică în cadrul unei instituţii cu abilităţi; strategia invazivă de urgenţă (<2 ore), precoce (<24 ore) sau în primele 72 ore conform criteriilor de risc. pag. 16pag. 27pag. 28
  • Şoc cardiogen: pacienţii cu risc crescut trebuie să fie transferaţi precoce la centrele terţiare (I,C); complicaţiile mecanice – conform deciziei Heart Team (I,C). pag. 31
După faza acută
  • Tratamentul intervenţional trebuie considerat pe durata aceleiaşi spitalizări sau în prima lună după externare. pag. 19
  • După externare, pacientul cu IMA va urma perioada de recuperare în secţiile specializate pentru recuperarea pacienţilor cu IMA, ulterior în ambulator (durata va fi stabilită individual). pag. 18pag. 19
  • După externarea pacientului cu infarct miocardic acut, este recomandată etapă de reabilitare cardiacă sau efectuarea unui serviciu de prevenire secundară structurată pentru toţi pacienţii; se recomandă participarea la un program de reabilitare cardiacă (I,A). pag. 33pag. 34
  • Pacienţii cu infarct miocardic acut cu risc scăzut ar putea fi externaţi în ziua 7 pentru continuarea procesului de recuperare în condiţii de ambulator sub supravegherea cardiologului şi/sau medicului de familie (IIa). pag. 33
  • Evaluarea riscului de moarte subită cardiacă pentru indicaţia de implantare a ICD prin evaluarea FEVS (ecocardiografic) la cel puţin 40 de zile după evenimentul acut la pacienţii cu FEVS ≤40% (I,A). pag. 34
  • Implantarea defibrilatorului este recomandată pacienţilor cu insuficienţă cardiacă (clasa NYHA II-III) şi FEVS ≤35% în ciuda terapiei optimale >3 luni şi la ≥6 săptămâni după infarctul miocardic, cu speranţă la supravieţuire mai mult de 1 an (I,A). pag. 32
  • TV recurent, FV sau furtună electrică în ciuda revascularizării complete şi a terapiei optimale – ablaţia percutană cu radiofrecvenţă într-un centru specializat, urmată de implantarea unui defibrilator (IIa,C). pag. 32
Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Momentul de la care se calculează cele 120 de minute pentru alegerea ACP
De la diagnosticul STEMI până la ACP primară (caseta 8, figura 1); în caseta 7 – 120 de minute de la prim contact medical. pag. 20pag. 24În primele 120 min de la debutul bolii (UPU). pag. 15
Verificat pe paginile protocolului
Spitalizarea: cine și unde20 puncte

Toţi pacienţii cu suspecţie de SCA: solicitarea serviciului AMU la numărul unic de telefon 112; Serviciul 112 va asigura controlul asupra transportării în condiţii de siguranţă în staţionar (ordinul „Cu privire la referirea pacienţilor cu Sindrom coronarian acut” N 235 din 06.03.2020). pag. 9pag. 10pag. 13

Triajul pacienţilor în UPU
  • Pacienţii cu SCA-STE vor fi spitalizaţi fără reţinere în blocul de terapie intensivă. pag. 13
  • Pacienţii cu SCA şi instabilitate hemodinamică vor fi spitalizaţi fără reţinere în blocul de terapie intensivă. pag. 13
  • Pacienţii cu suspecţie de SCA şi manifestări de instabilitate hemodinamică vor fi spitalizaţi fără reţinere în blocul terapie intensivă. pag. 13
  • Pacienţii cu IMA cert sau angină pectorală instabilă, hemodinamic stabili vor fi spitalizaţi în BTI sau secţie cardiologie (boli interne). pag. 13
  • Pacienţii cu SCA presupus, hemodinamic stabili vor fi examinaţi în secţia de internare/UPU. ECG în 12 derivaţii se va repeta la fiecare 30 minute; durata aflării în secţia de internare/UPU nu va depăşi 60 de minute. pag. 13
  • Evaluarea riscului ischemic (scorul GRACE) şi evaluarea riscului hemoragic. pag. 13
  • Un medic sau o asistentă medicală va însoţi pacientul în timpul transferului din secţia de internare; se vor evalua indicaţiile pentru efectuarea revascularizării prin fibrinoliză sau prin angioplastie coronariană în cadrul unei instituţii cu abilităţi. pag. 14
Logistica îngrijirilor în pre-spital
  • Se recomandă ca managementul în pre-spital al pacienţilor cu STEMI să se facă cu ajutorul reţelelor regionale create să administreze rapid şi eficient terapia de reperfuzie, şi trebuie să se facă toate eforturile pentru ca PCI primară să fie disponibilă unui număr cât mai mare de pacienţi (I,B)
  • Se recomandă ca centrele abilitate pentru angioplastie coronariană primară să asigure servicii 24/7 şi să efectueze PCI primară fără întârziere (I,B)
  • Este recomandat ca pacienţii transferaţi la un centru cu posibilitate de PCI primară pentru PCI primar să evite departamentul de urgenţă şi BTI, şi să fie transferaţi direct în laboratorul de cateterism cardiac (I,B)
  • Se recomandă ca echipele ambulanţelor să fie instruite şi echipate pentru a identifica STEMI (cu folosirea înregistrărilor ECG sau prin telemetrie după caz) şi a administra terapia iniţială, inclusiv fibrinoliză când este cazul (I,C)
  • Este recomandat ca toate spitalele şi SMU care participă la îngrijirea pacienţilor cu STEMI să înregistreze şi să evalueze întârzierile (I,C)
  • Este recomandat ca transferul pacienţilor cu STEMI să se facă de către AMU la centre cu posibilitate APC primară, evitând centrele fără posibilitate de PCI (I,C)
  • Se recomandă ca AMU, departamentele de urgenţă să aibă un protocol scris adus la zi pentru managementul STEMI, iar acesta să fie diseminat în reţelele medicale din regiune (I,C)
  • Se recomandă ca pacienţii care se prezintă la un spital fără posibilitate de PCI şi care aşteaptă transportul pentru PCI primară sau de salvare să fie supravegheaţi într-o zonă corespunzător monitorizată (departamentul de urgenţă, BTI sau o unitate de nivel intermediar) (I,C)
Durata spitalizării
  • Este indicat ca toate spitalele care participă la îngrijirea pacienţilor IMA să aibă o unitate de îngrijire pentru coronarieni/TIC echipată pentru a asigura toate posibilităţile de îngrijire inclusiv tratamentul ischemiei, insuficienţei cardiace severe, aritmiilor şi a comorbidităţilor comune (I,C) pag. 33
  • Este indicat ca toţi pacienţii IMA să fie monitorizaţi ECG pentru minim 24 de ore (I,C) pag. 33
  • Durata medie de spitalizare a unui pacient cu infarct miocardic necomplicat va fi până la 10 zile, şi se va stabili individual pentru pacienţii cu IMA complicat. pag. 18
  • Pacienţii cu infarct miocardic acut cu risc scăzut (absenţa fibrilaţiei ventriculare, insuficienţei cardiace, infarctului recurent şi blocului AV avansat în primele 3 zile, în absenţa anginei pectorale şi aritmii simptomatice) ar putea fi externaţi în ziua 7 pentru continuarea procesului de recuperare în condiţii de ambulator sub supravegherea cardiologului şi/sau medicului de familie (IIa) pag. 33
  • Externarea precoce (până la 72 ore) nu este recomandată, dacă nu sunt aranjate reabilitarea timpurie şi urmărirea adecvată a pacientului (III) pag. 33
Verificat pe paginile protocolului
Când în blocul de terapie intensivă (BTI)14 puncte
Spitalizare fără reţinere în BTI
  • Pacienţii cu SCA-STE.
  • Pacienţii cu SCA şi instabilitate hemodinamică.
  • Pacienţii cu suspecţie de SCA şi manifestări de instabilitate hemodinamică.
În BTI sau secţie cardiologie
  • Pacienţii cu IMA cert sau angină pectorală instabilă, hemodinamic stabili – în BTI sau secţie cardiologie (boli interne).
Instabilitatea hemodinamică este determinată de
  • sindromul algic persistent; pag. 13
  • hipotensiunea TAs <90 mmHg; pag. 13
  • semnele clinice de ICA; pag. 13
  • tahiaritmiile supraventriculare şi ventriculare; pag. 13
  • bradiaritmie; pag. 14
  • pacient resuscitat la etapa pre-spital. pag. 14
Intubarea şi ventilarea mecanică
  • Intubarea orotraheală şi ventilarea mecanică se indică la o presiune parţială de oxigen sub 60 mmHg în pofida administrării de oxigen 100% cu debit de 8-10 l/min. pag. 17
  • Intubarea oro-traheală este indicată pacienţilor cu insuficienţă respiratorie sau epuizare, care conduc la hipoxemie, hipercapnie, sau acidoză, şi dacă ventilarea non-invazivă nu este tolerată (I,C). pag. 30
Durata aflării în BTI
  • Durata aflării pacientului cu IMA necomplicat în BTI nu va depăşi 2 zile; pentru pacienţii cu IMA complicat durata tratamentului în BTI se va stabili individual. pag. 18
  • Pacienţii cu terapie de reperfuzie reuşită şi cu o evoluţie clinică necomplicată să fie menţinuţi în unitatea de îngrijire pentru coronarieni sau BTI pentru minim 24 de ore, după care pot fi mutaţi într-o unitate de monitorizare inferioară pentru alte 24-48 de ore (I,C) pag. 33
Verificat pe paginile protocolului

Diagnostic și supraveghere

Cum se suspectează și se confirmă SCA / IMAtabel · 26 puncte1 diferență

La nivelul AMP (în oficiu sau la domiciliu) obligatoriu: anamneza, examenul clinic şi ECG efectuată în primele 10 min de la prim contact medical. pag. 8

Examenul primar al pacientului cu durere toracică

Evaluarea pacientului cu durere toracică se va face fără întârziere în scopul excluderii ischemiei de miocard. Se vor lua în consideraţie: pag. 22

  • caracteristicile durerii toracice (sediul, iradierea şi caracterul durerii; condiţiile de apariţie; durata accesului dureros; modul în care durerea răspunde la repaus, nitroglicerină);
  • evaluarea probabilităţii bolii cardiace ischemice (vârsta, factorii de risc, antecedente de IM, ACP, by-pass aorto-coronarian);
  • parametrii hemodinamici (tensiunea arterială, frecvenţa contracţiilor cardiace).
ECG: criterii (în primele 10 min)

ECG modificări de segment ST şi/sau unde T în contextul clinic sugestiv ischemiei de miocard: pag. 8pag. 22

  • subdenivelarea orizontală a segmentului ST ≥0,5 mm şi/sau inversia undei T în 2 sau mai multe derivaţii indică prezenţa SCA fără supradenivelarea segmentului ST (IMA fără supradenivelarea segmentului ST);
  • supradenivelare de segment ST nou apărută (măsurate la nivelul punctului J) în cel puțin două derivații concordante cu supradenivelare a segmentului ST ≥2,5 mm la bărbații <40 de ani, ≥2 mm pentru bărbații ≥40 de ani, sau ≥1,5 mm la femei în derivațiile V2-V3 și/sau ≥1,0 mm în celelalte derivații în absența hipertrofiei ventriculare stângi sau a blocului de ramură stângă;
  • bloc de ram stâng recent apărut;
  • examenul ECG trebuie repetat în caz de recurență a simptomelor.
  • ECG normală nu exclude posibilitatea unui SCA.
Definiția universală a infarctului miocardic acut

Termenul de infarct miocardic ar trebui folosit când există dovada necrozei miocardice într-un context clinic sugestiv pentru ischemie miocardică: dinamică enzimatică a biomarkerilor cardiaci (preferabil troponina) cu cel puțin o unitate deasupra percentilei 99 a limitei superioare de referință alături de cel puțin unul din următoarele criterii: pag. 6

  • simptome de ischemie miocardică;
  • noi modificări de segment ST-T sau BRS nou apărut;
  • apariția de unde Q patologice pe ECG;
  • dovada imagistică a unei pierderi noi de miocard viabil sau apariția unei noi regiuni cu anomalie de cinetică segmentară;
  • identificarea trombului intracoronarian proaspăt la coronarografie și/sau la autopsie.
Markerii biochimici
  • Troponina cTnT sau cTnI şi izoenzima MB a enzimei creatinkinaza (CK-MB) sunt markerii serici ai necrozei miocardice. În contextul clinic de ischemie miocardică (durere anginoasă, modificări de segment ST), creşterea troponinelor argumentează dezvoltarea infarctului de miocard. pag. 22
  • Dozarea troponinei (cTnT sau cTnI) şi CK-MB se va efectua prompt. Rezultatele trebuie să fie disponibile în 60 min. Testarea se va repeta la 6-9-12 ore dacă cea iniţială este negativă, dar și pentru a urmări dinamica modificării nivelului plasmatic al biomarkerilor în timp (creșterea și apoi revenirea la inițial – criteriu diagnostic). pag. 22
  • Un singur test negativ la primul contact cu pacientul nu este suficient pentru a exclude SCA. pag. 22
  • În BTI: Troponina T sau I şi fracţia MB a creatinkinazei (CK-MB) – la internare, la 12 şi 24 ore. pag. 15
Ecocardiografia
  • Detectarea anomaliilor de cinetică parietală sau pierderea de miocard viabil în contextul nivelelor plasmatice crescute ale biomarkerilor cardiaci contribuie la stabilirea diagnosticului de IMA.
  • Hipokinezia tranzitorie locală sau akinezia segmentară a pereţilor ventriculului stâng poate fi identificată în timpul ischemiei, cu revenirea la normal a kineticii parietale odată cu rezoluţia ischemiei.
  • Ecocardiografia este recomandată pentru excluderea diagnosticelor diferenţiale.
  • Nu se recomandă ecocardiografie de rutină, dacă aceasta întârzie coronarografia (III,C).
Condiţii cardiace şi non-cardiace care pot mima SCA-NSTE
CardiacePulmonareVasculareGastro-intestinaleOrtopediceAltele
Miopericardită/cardiomiopatii pag. 22pag. 23Embolie pulmonarăDisecție de aortăSpasm esofagian, esofagităAfecțiuni musculoscheletaleAnxietate
Tahiaritmii pag. 23PneumotoraceAnevrism aortic simptomaticUlcer peptic, gastrităTraumatism toracicHerpes zoster
Insuficiență cardiacă acută pag. 23Bronșită/pneumonieAccident vascular cerebralPancreatităLeziune/inflamație muscularăAnemie
Urgență hipertensivă pag. 23Pleurită—ColecistităCostocondrită—
Stenoză de valvă aortală pag. 23———Discopatie cervicală—
Cardiomiopatia Tako-Tsubo pag. 23—————
Spasm coronarian pag. 23—————
Traumatism cardiac pag. 23—————
Examinările paraclinice în BTI
  • Examenul ECG – la internare, la 12 ore, ulterior zilnic sau la necesitate. pag. 15
  • Analize de laborator: hemograma, sumarul urinei, creatinina, glucoza, transaminaze, lipidograma, ionograma, indicele protrombinic, timpul tromboplastină parțial activată (TTPA). pag. 15
  • Radiografia cutiei toracice în primele 12 ore de spitalizare. pag. 15
  • Examenul EcoCG (dacă este disponibil). pag. 15
  • Se recomandă determinarea pe cât de repede posibil în cursul spitalizării pentru STEMI a profilului lipidic (I,C). pag. 24
Protocolul spune diferit — decizia aparține medicului
Când se repetă troponina
Testarea se va repeta la 6-9-12 ore dacă cea iniţială este negativă (caseta 3). pag. 22În BTI – la internare, la 12 şi 24 ore. pag. 15
Verificat pe paginile protocolului
Formele SCA, severitatea și stratificarea risculuitabel · 44 puncte
Definiţiile folosite în document
  • Sindromul coronarian acut – ischemie acută a miocardului drept urmare a ocluziei complete sau parţiale a unei artere coronariene.
  • Sindromul coronarian acut cu supradenivelare de segment ST – ischemie acută a miocardului asociată cu supradenivelare de segment ST la ECG.
  • Sindromul coronarian acut fără supradenivelare de segment ST – ischemie acută a miocardului fără supradenivelare de segment ST la ECG.
  • Infarct miocardic – necroza miocardului urmare a ischemiei acute.
  • Infarct miocardic cu unda Q – necroza miocardică asociată cu formare de unda Q la ECG.
  • Infarct miocardic fără unda Q – necroza miocardică fără formarea undei Q la ECG.
  • Angina pectorală instabilă – ischemie miocardică fără leziunea miocardului cu iminență de infarct.
  • Leziunea miocardică non-ischemică – injurie miocardică non-ischemică, d.e. trauma cardiacă.
Clasificarea universală a infarctului miocardic
  • IM tip 1: Infarctul miocardic spontan – legat de ruptura plăcii aterosclerotice, ulcerația, fisurarea, eroziunea sau disecția ce are ca rezultat formarea trombului intraluminal în una sau mai multe artere coronare, ceea ce conduce la scăderea fluxului sangvin miocardic sau embolizare distală urmate de necroza miocitelor (aterotrombotic). Pacientul poate avea CI severă, iar ocazional CI nonobstructivă sau artere coronare permeabile. pag. 6
  • IM tip 2: Infarctul miocardic secundar unui dezechilibru ischemic – ischemie miocardică cu necroză când alte condiții decât CI contribuie la un dezechilibru între necesarul și/sau aportul de oxigen: disfuncția endotelială coronariană, spasmul coronarian, embolia coronariană, tahi/bradi aritmiile, anemia, insuficiența respiratorie, hipotensiunea arterială și hipertensiunea arterială cu sau fără HVS. pag. 6
  • IM tip 3: Infarct miocardic ce duce la deces, când valorile biomarkerilor sunt indisponibile – moarte subită cardiacă, cu simptome sugestive pentru ischemie miocardică, însoţite de presupuse modificări ischemice nou apărute pe ECG sau fibrilaţie ventriculară; decesul a survenit înainte de obţinerea probelor sanguine sau înainte de identificarea creşterii biomarkerilor, sau IMA a fost stabilit prin autopsie. pag. 6
  • IM tip 4a: Infarct miocardic asociat PCI – creșterea valorilor Tn >5 ori față de a 99a percentilă a limitei de referință la pacienții cu valori inițiale normale sau o creștere a valorilor Tn >20% în cazul în care valorile de referință sunt crescute și sunt stabile sau în scădere; în plus: fie simptome sugestive de infarct miocardic, fie noi modificări ECG de tip ischemic sau BRS nou, fie pierderea angiografică a patenței unei artere coronare sau a unui ram important sau flux lent sau no-reflow sau embolizare distală, fie dovada imagistică a pierderii noi de miocard viabil sau apariția unor noi tulburări de cinetică segmentară. pag. 6
  • IM tip 4b: infarct miocardic asociat trombozei intrastent detectată la coronarografie sau la autopsie, determinând ischemia miocardică asociată cu o creștere și/sau scădere a biomarkerilor cu cel puțin o valoare față de percentila 99 a limitei de referință. pag. 6
  • IM tip 5: infarct miocardic asociat CABG – creştere a valorilor cTn peste 10 ori a limitei superioare a percentilei 99, la pacienţi cu valori de bază normale; la pacienţii cu valori crescute pre-procedural, stabile (variabilitate ≤20%) sau în scădere, valoarea post-procedurală a cTn trebuie să crească cu mai mult de 20%; totuşi valoarea absolută post-procedurală trebuie să fie de 10 ori mai mare decât LS a percentilei 99, la care se adaugă prezenţa unuia din următoarele (așa în protocol: lista nu este prezentată). pag. 6pag. 7
Instabilitatea hemodinamică este determinată de următoarele
  • sindromul algic persistent; pag. 13
  • hipotensiunea TAs <90 mmHg; pag. 13
  • semnele clinice de ICA; pag. 13
  • tahiaritmiile supraventriculare şi ventriculare; pag. 13
  • bradiaritmie; pag. 14
  • pacient resuscitat la etapa pre-spital. pag. 14
Clasele Killip utilizate în protocol
ClasaStarea
Killip II pag. 30Insuficiență cardiacă ușoară
Killip III pag. 30Insuficiență cardiacă severă
Killip IV pag. 31Șoc cardiogen
IMA-NSTE: criteriile de risc și strategia invazivă

Strategia invazivă de urgență (<2 ore) este recomandată la pacienții care prezintă cel puțin unul dintre următoarele criterii de risc foarte înalt: pag. 27

  • instabilitate hemodinamică sau șoc cardiogen;
  • dureri în piept recurente sau persistente refractare la tratamentul medical;
  • aritmii cardiace cu pericol vital sau stop cardiac;
  • complicații mecanice ale IMA;
  • insuficiență cardiacă acută asociată anginei refractare sau modificării de segment ST;
  • modificări dinamice recurente ale segmentului ST sau undei T, în special cu elevație de ST intermitentă.

Strategia invazivă precoce (<24 ore) este recomandată la pacienții care prezintă cel puțin unul dintre următoarele criterii de risc înalt: pag. 27

  • creșterea/scăderea importantă a troponinei compatibilă cu IMA; pag. 27
  • modificări dinamice ale segmentului ST și undei T (simptomatice sau silențioase); pag. 27
  • scor GRACE >140. pag. 28

Strategia invazivă în primele 72 ore este recomandată la pacienții cu cel puțin un singur criteriu de risc intermediar: pag. 28

  • diabetul zaharat;
  • insuficiență renală (eRFG <60 ml/min/1,73 m2);
  • fracție de ejecție VS <40%;
  • angina precoce postinfarct;
  • ACP recent;
  • CABG în antecedente;
  • scorul GRACE >109 și <140 (așa în protocol: valoarea 140 nu este atribuită niciunei categorii);
  • sau simptome recurente sau prezența ischemiei la teste non-invazive.
  • Strategie invazivă selectivă: examinarea prin angiografie coronariană va fi efectuată tuturor pacienților în perioada aflării în staționar până la externare.
  • Pacienții fără recurența durerii toracice, fără semne de insuficiență cardiacă, fără modificări pe ECG inițial sau ulterior, fără creșterea troponinei (de preferat troponina înalt sensitivă) au un risc redus pentru evenimente cardiovasculare; se recomandă un test de stres non-invaziv pentru inducerea ischemiei înainte de a decide strategia invazivă. (I,A)
Stratificarea riscului la pacienții cu SCA-NSTE
  • Se recomandă utilizarea scorurilor de risc în estimarea prognosticului la bolnavii cu SCA-NSTE. pag. 30
  • Scorul GRACE 2.0 oferă cea mai exactă stratificare a riscului atât la internare cât și la externare și permite estimarea riscului de deces în spital, la 6 luni, la unu și trei ani. Variabilele: vârsta, tensiunea arterială sistolică, frecvența ritmului cardiac, creatinina serică, clasa Killip la prezentare, stopul cardiac la internare, elevarea biomarkerilor cardiaci, deviere de segment ST; când creatinina serică și clasa Killip nu sunt disponibile, poate fi utilizată o modificare a scorului care include prezența insuficienței renale și utilizarea diureticelor. pag. 30
  • Scorul TIMI este simplu de utilizat, totuși acuratețea discriminatorie este mai redusă față de scorul GRACE 2.0. pag. 30
  • Scorul de risc hemoragic CRUSADE are o acuratețe relativ mare în a estima riscul hemoragic datorită încorporării caracteristicilor bolnavului, variabilelor clinice și de laborator la internare și de tratament; vârsta nu apare între factorii de predicție, dar este inclusă în calcularea clearance-ului creatininei. pag. 30
  • În UPU obligatoriu: evaluarea riscului ischemic (scorul GRACE) și evaluarea riscului hemoragic. pag. 13
Riscul de sângerare

Riscul de sângerare este crescut de dozele înalte sau excesive de agenţi antitrombotici, de durata tratamentului, de combinaţiile diferitelor terapii antitrombotice, înlocuirea între diferite terapii anticoagulante, ca şi de vârsta înaintată, funcţia renală redusă, greutatea corporală mică, genul feminin, hemoglobina joasă şi procedurile invazive. pag. 27

Clase de recomandare și nivele de evidență
Clasa / nivelSemnificație
Clasa IDovezi şi/sau acord unanim asupra beneficiului şi eficienței — este recomandat/este indicat
Clasa IIDovezile sunt contradictorii sau există o divergență de opinie
Clasa IIaDovezile/opiniile pledează pentru beneficiu — ar trebui luat în considerare
Clasa IIbBeneficiul/eficiența sunt mai puțin concludente — ar putea fi luat în considerare
Clasa IIITratamentul nu este util/eficient, uneori dăunător — nu este recomandat
Nivel de evidență ADate din mai multe studii clinice randomizate
Nivel de evidență BUn singur studiu clinic randomizat sau studiu non-randomizat de amploare
Nivel de evidență CConsensul experților şi/sau studii mici, retrospective, registre
Verificat pe paginile protocolului
Supravegherea după IMA26 puncte

Protocolul nu stabileşte frecvenţa vizitelor. După externare – recuperare în secţiile specializate, ulterior în ambulator sub supravegherea cardiologului şi/sau medicului de familie; reabilitare cardiacă sau un serviciu de prevenire secundară structurată pentru toţi pacienţii cu infarct miocardic acut. pag. 18pag. 19pag. 33

Ţinte şi parametri de urmărit
  • LDL-colesterol sub 1,4 mmol/l (<55 mg/dl) sau reducerea cu cel puţin 50% a concentraţiei iniţiale (I,B); statinele sunt recomandate pentru toţi pacienţii, indiferent de nivelul colesterolului. pag. 19pag. 24
  • Tensiunea arterială diastolică <90 mmHg (<85 mmHg la pacienţii cu diabet) (I,A). pag. 34
  • IMC <25 kg/m2; sistarea fumatului; activitate fizică regulată; dieta sănătoasă cu aport redus de lipide. pag. 19
  • Evaluarea FEVS (ecocardiografic) la cel puţin 40 de zile după evenimentul acut la pacienţii cu FEVS ≤40% pentru indicaţia de ICD (I,A). pag. 34
  • Blocarea receptorilor de aldosteron – fără disfuncţie renală (concentraţia potasiului seric >5,0 mmol/L, creatinina serică >220 μmol/L (~2,5 mg/dL)). pag. 19
  • Diabet: glicemia frecvent monitorizată; tratamentul hipoglicemiant la glicemie >10 mmol/l, se va evita hipoglicemia; control glicemic mai puţin agresiv la vârstnici, vechime mai mare a diabetului, mai multe comorbidităţi. pag. 35pag. 36
  • Monitorizarea funcţiei renale pentru 2-3 zile după angiocoronarografie şi ACP la pacienţii cu semne de afectare renală iniţial şi la cei care administrează metformină (I,C). pag. 36
Tratamentul antitrombotic: durata
  • Aspirină 75-100 mg – indefinit după IMA; la intoleranţă – clopidogrel (I,A). pag. 34
  • TDAP cu aspirină şi un inhibitor P2Y12 pentru 12 luni, indiferent de strategia de revascularizare, inclusiv la pacienţii care nu au fost trataţi intervenţional (I,C; IIa,C). pag. 34pag. 35
  • Risc crescut de complicaţii hemoragice majore – inhibitorul P2Y12 poate fi întrerupt după 6 luni (IIa,B); un IPP (Pantoprazolum) la pacienţii cu risc înalt de sângerare aflaţi în tratament cu DAP (I,B). pag. 35
  • Tromboză în VS: anticoagularea pentru minim 3 luni (caseta 26); tromb intracavitar – anticoagulant oral până la 6 luni, ghidat de imagistica în dinamică (caseta 28). pag. 34pag. 35
  • Operaţie majoră non-urgentă non-cardiacă – amânarea pentru cel puţin 5 zile după întreruperea ticagrelorului sau a clopidogrelului şi cel puţin 7 zile pentru prasugrel; dacă nu poate fi amânată – întreruperea inhibitorului de P2Y12 după minimum 1 şi 3 luni de la ACP cu stent metalic sau farmacologic activ, respectiv. pag. 34
Indicatorii de calitate la externare
  • Ponderea pacienţilor care au FEVS evaluată înainte de externare.
  • Fără o contraindicaţie clară şi documentată pentru aspirină şi/sau un inhibitor de P2Y12 – externaţi cu DAPT; fără contraindicaţie – statină prescrisă la externare.
  • FEVS ≤40% sau date clinice de insuficienţă cardiacă: un betablocant şi un IECA (sau blocant al receptorilor de angiotensină II, dacă nu este tolerat) prescrise la externare.
  • Consilierea privind renunţarea la fumat; includerea în programe de prevenţie secundară/reabilitare cardiacă la externare.
  • FEVS >40% fără insuficienţă cardiacă: doze mici de Acidum acetylsalicylicum, inhibitori de P2Y12 şi statină în doză mare; FEVS ≤40% şi/sau insuficienţă cardiacă – în plus IECA (sau BRA) şi un beta-blocant.
Stilul de viaţă după infarct miocardic (ghidul pacientului)
  • Stoparea fumatului, poate fi cel mai important pas în reducerea riscului.
  • Administrarea zilnică de aspirină.
  • Scăderea nivelului colesterolului seric cu ajutorul medicamentelor de genul statinelor sau a altor medicamente.
  • Controlul tensiunii arteriale cu ajutorul medicamentelor prescrise de medic.
  • Alimentaţia ce cuprinde peşte în cantitate mai mare.
  • Participarea la programele de reabilitare cardiacă.
  • Consumul de alcool cu moderaţie (1-2 pahare de vin pe zi maxim).
  • Afecţiunea faţă de persoanele apropiate; depresiile pot fi un lucru comun; în cazul în care starea emoţională nu se îmbunătăţeşte după infarct este important consultul medicului.
  • Înainte de a începe activitatea fizică medicul să descrie planul de sporire a efortului fizic în funcţie de riscurile prezente; activitatea sexuală poate fi reluată oricând pacientul se simte în stare.
Verificat pe paginile protocolului

Sursa datelor este protocolul clinic aprobat de Ministerul Sănătății al Republicii Moldova și publicat pe ms.gov.md. Med Expert nu este autorul protocolului.

Fișa nu este un document oficial. Este o sinteză de referință, verificată pe paginile protocolului. Sunt posibile inexactități și omisiuni, iar protocolul poate fi actualizat înaintea fișei.

Fișa nu înlocuiește raționamentul clinic. Deciziile de diagnostic și tratament le ia medicul curant, consultând textul integral al protocolului. Med Expert nu poartă răspundere pentru deciziile luate pe baza fișei.

Datele despre compensare — conform listei CNAM din 24.09.2026; statutul actual îl verificați pe cnam.md.

Dacă ați observat o inexactitate, vă rugăm neapărat să ne semnalați — o vom verifica după protocol și o vom corecta.

Sinteza vă este utilă?
Informație de referință. Versiunea actuală și completă a protocolului — doar în sursa oficială pe ms.gov.md.

Învățați pe această temă

Cursuri EMFC
Urmăriți actualizările

Protocoalele se revizuiesc. Primiți notificare când ministerul actualizează un protocol din specialitatea „Cardiologie” — fără a verifica site-ul manual.

Urmăriți — gratuit