Fibrilația atrială la adult
Ordinul MS nr.381 din 13.05.2026
Diagnosticul, evaluarea și managementul fibrilației atriale la adult: stratificarea riscului, control ritm/frecvență și prevenție tromboembolică.
Esențialul protocolului — pe întrebările medicului
Protocolul clinic național este elaborat în concordanță cu Ghidul ESC 2024 „Guidelines for the management of atrial fibrillation”. Ghidul ESC privind fibrilația atrială (2024) a introdus conceptul AF-CARE, revizuind abordările anterioare: pag. 8pag. 9
- C – Comorbidități și factori de risc: gestionarea acestora reprezintă elementul inițial și central, aplicabil tuturor pacienților cu FA, indiferent de riscul tromboembolic sau de intensitatea simptomelor.
- A – Prevenția accidentului vascular cerebral și a tromboembolismului sistemic: evaluarea riscului și aplicarea corectă a strategiilor de anticoagulare.
- R – Controlul simptomelor: reducerea manifestărilor clinice și, în unele situații, îmbunătățirea prognosticului prin strategii de control al frecvenței și/sau al ritmului.
- E – Evaluare și reevaluare: monitorizare dinamică și personalizată, adaptată evoluției FA și condițiilor asociate.
Se va folosi scorul CHA₂DS₂-VA pentru decizia de inițiere a terapiei anticoagulante (fără criteriul de sex); Tabelul 4 — „Definițiile actualizate pentru scorul CHA₂DS₂-VA”. pag. 49
Tratament la consultație
Tratamentul FA: AF-CARE53 puncte21 diferențe
Abordarea generală
- Calea AF-CARE: [C] gestionarea comorbidităților și a factorilor de risc — aplicată tuturor pacienților; [A] prevenția AVC și a tromboembolismului, cu accent pe terapia anticoagulantă; [R] reducerea simptomelor prin controlul frecvenței și ritmului; [E] evaluare și reevaluare dinamică. Controlul ritmului nu este niciodată o strategie de sinestătătoare; el trebuie întotdeauna să facă parte din abordarea AF-CARE. pag. 46pag. 60
- Management centrat pe pacient al FA, cu o abordare multidisciplinară (IIa, B); educația adresată pacienților, membrilor familiei, îngrijitorilor și profesioniștilor (I, C); accesul la un management conform AF-CARE pentru toți pacienții, indiferent de gen, etnie, statut socio-economic (I, C). pag. 47pag. 48
[C] Comorbidități și factori de risc (Caseta 5, C.1.6)
- Identificarea și gestionarea factorilor de risc și a comorbidităților este recomandată ca parte integrantă a îngrijirii pacienților cu FA (I, B). pag. 48
- Tratamentul antihipertensiv este recomandat la pacienții cu FA și hipertensiune arterială (I, B); tratamentul tensiunii arteriale cu o țintă de 120–129 mmHg / 70-79 mmHg la majoritatea adulților (sau cât de scăzut se poate atinge în mod rezonabil) (Clasa I). pag. 37pag. 48
- IC: diureticele la pacienții cu FA, insuficiență cardiacă și congestie (I, C); terapia medicală adecvată pentru IC la pacienții cu FA și FEVS redusă (I, B); inhibitorii de SGLT2 la pacienții cu IC și FA, indiferent de FEVS (I, A). pag. 48
- Diabet zaharat: controlul eficient al glicemiei (I, C). pag. 48
- Supraponderali și obezi: scăderea ponderală, cu un obiectiv de reducere a greutății corporale cu >10% (I, B); chirurgia bariatrică poate fi luată în considerare, împreună cu modificări ale stilului de viață și tratament medical, la pacienții cu FA și IMC ≥40 kg/m² (sau ≥35 kg/m² cu complicații), în cazul în care se planifică o strategie de control a ritmului (IIb, C). pag. 48pag. 49
- Un program de exerciții personalizat este recomandat la persoanele cu FA paroxistică sau persistentă (I, B). pag. 48
- Reducerea consumului de alcool la ≤3 băuturi standard (≤30 grame de alcool) pe săptămână (I, B). pag. 49
- Managementul sindromului de apnee obstructivă în somn poate fi luat în considerare (IIb, B); screeningul pentru apneea obstructivă în somn folosind exclusiv chestionare bazate pe simptome nu este recomandat (III, B). pag. 49
- Ghidul pacientului: 30 min de mers rapid/zi + 2–3 ședințe mai intense/săptămână; menține o greutate sănătoasă; urmărește colesterolul și glicemia; limitează consumul de alcool; evită complet fumatul și drogurile recreaționale; ai grijă de somn și reduce stresul; ia medicamentele exact cum au fost prescrise. pag. 78
[A] Prevenția AVC
- Anticoagularea orală la pacienții cu FA clinică cu risc tromboembolic crescut (I, A): ACO sunt recomandate celor cu scor ≥2 și ar trebui considerate la cei cu scor de 1; terapia antitrombotică va fi prescrisă în baza unei decizii comune a medicului și pacientului. pag. 17pag. 49pag. 50
- DOAC (Apixabanum, Dabigatranum*, Edoxabanum, Rivaroxabanum) sunt recomandate în preferință față de AVK, cu excepția pacienților cu proteze valvulare mecanice sau stenoză mitrală moderat-severă (I, A). pag. 17pag. 51
- Dozele reduse de DOAC nu sunt recomandate, decât dacă pacientul îndeplinește criteriile specifice DOAC (tabelul 5) (III, B). pag. 51
- AVK: INR țintă de 2,0-3,0 (I, B); menținerea timpului în intervalul terapeutic >70% trebuie luată în considerare (IIa, A); trecerea la un DOAC este recomandată pacienților care nu se mențin în intervalul terapeutic (TTR <70%) (I, B); continuarea tratamentului cu AVK poate fi luată în considerare la pacienții ≥75 ani aflați în tratament cu AVK stabil clinic, cu polimedicație (IIa, B). pag. 51
- Terapia cu antiagregante nu este recomandată ca alternativă la tratamentul anticoagulant (III, A); adăugarea tratamentului antiplachetar la anticoagularea orală nu este recomandată (III, B); Acidum acetylsalicylicum sau Clopidogrelum nu înlocuiește terapia anticoagulantă și nu trebuie luată în considerație la pacienții fără indicații specifice (ex. boala coronariană). Totodată, terapia antiagregantă peste 12 luni nu este recomandată la pacienții stabili cu boală coronariană sau vasculară cronică tratați cu anticoagulare orală (III, B); protocolul este contradictoriu, vezi divergențele. pag. 17pag. 51pag. 54pag. 68
- Eveniment tromboembolic sub ACO: un diagnostic complet ar trebui luat în considerare (cauze non-cardioembolice, factori de risc vascular, dozaj, aderență) (IIa, B); adăugarea tratamentului antiagregant nu este recomandată (III, B); schimbarea de la un DOAC la altul sau de la un DOAC la un AVK, fără o indicație clară, nu este recomandată (III, B). pag. 54
- Auriculul atriului stâng: ocluzia percutană poate fi luată în considerare la pacienții cu contraindicații pentru tratamentul anticoagulant pe termen lung (IIb, C); închiderea chirurgicală este recomandată ca tratament adițional la ACO la pacienții care suferă o intervenție chirurgicală cardiacă (I, B), ar trebui luată în considerare la ablația endoscopică sau hibridă (IIa, C); închiderea chirurgicală endoscopică de sine stătătoare poate fi luată în considerare la contraindicații pentru ACO (IIb, C). pag. 54pag. 55
- La pacienții cu FA cu proteze valvulare mecanice sau FA nonvalvulară cu risc trombembolic crescut, care urmează să efectueze manevre chirurgicale sau diagnostice sângerânde, este necesară substituția anticoagulantelor orale cu HGMM în doze terapeutice, cu reluarea ACO după depășirea riscului hemoragic. pag. 30
- Terapia antitrombotică la pacienții cu FA care suportă AVC ischemic se va dirija de echipă multidisciplinară; pacienții cu insuficiență renală necesită adaptarea dozei și o conduită specializată a tratamentului anticoagulant. pag. 30
- Anticoagularea se continuă conform riscului individual de tromboembolism, indiferent dacă pacientul este în FA sau ritm sinusal. pag. 8
[R] Controlul frecvenței
- Terapia de control al frecvenței cardiace este recomandată ca terapie inițială în context acut, ca tratament adjuvant pentru strategiile de control al ritmului sau ca strategie terapeutică unică (I, B). pag. 57
- FEVS >40%: beta-blocantele, Diltiazemum*, Verapamilum sau Digoxinum sunt recomandate ca medicamente de primă alegere (I, C). pag. 58
- FEVS ≤40%: beta-blocantele și/sau Digoxinum (I, B). pag. 58
- Terapia combinată de control al frecvenței ar trebui luată în considerare dacă un singur medicament nu controlează simptomele sau frecvența cardiacă, cu condiția evitării bradicardiei (IIa, C); asocierea dintre beta-blocante și Diltiazemum* sau Verapamilum trebuie utilizată doar la recomandarea unui specialist și monitorizată printr-un ECG ambulator. pag. 36pag. 58
- Ținta: frecvență cardiacă de repaus <110 bătăi/minut (IIa, B); un control mai strict — celor cu simptome persistente. pag. 58
- AMP, control permanent în lipsa semnelor clinice de IC și a sindromului de preexcitare: beta-adrenoblocante (Metoprololum, Bisoprololum, Atenololum, Nebivololum, Carvedilolum) în doze corespunzătoare, sau Verapamilum, sau Diltiazemum*; controlul ineficient în absența semnelor de IC impune spitalizare programată. pag. 15pag. 16
- AMP, în prezența semnelor clinice de IC: Digoxinum sau beta-adrenoblocante acceptate în IC (Bisoprololum, Carvedilolum, Metoprololum, Nebivololum); lipsa controlului eficient în cazul progresării semnelor de IC impune spitalizare de urgență. pag. 16
- Ablarea nodului atrioventricular în combinație cu implantarea unui stimulator cardiac ar trebui luată în considerare la pacienții care nu răspund sau nu sunt eligibili pentru terapii intensive de control al frecvenței și ritmului (IIa, B); ablarea nodului AV combinată cu CRT — la pacienții cu FA permanentă, sever simptomatici, cu cel puțin o spitalizare pentru IC (IIa, B). pag. 58
[R] Controlul ritmului
- Controlul ritmului se ia în considerare la toți pacienții potriviți cu FA, discutând beneficiile și riscurile cardioversiei, medicamentelor antiaritmice și ablației; indicația principală — reducerea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții; implementarea unei strategii de control al ritmului ar trebui luată în considerare în primele 12 luni de la diagnostic la pacienții selectați cu FA și risc de evenimente tromboembolice, pentru a reduce riscul de deces cardiovascular sau spitalizare (IIa, B). pag. 8pag. 61
- Cardioversia FA (electrică sau farmacologică) ar trebui avută în vedere la pacienții simptomatici cu FA persistentă (IIa, B); cardioversia electrică ca instrument diagnostic trebuie luată în considerare la pacienții cu FA persistentă în cazul în care există incertitudine cu privire la valoarea restabilirii ritmului sinusal asupra simptomelor sau pentru a evalua îmbunătățirea funcției ventriculului stâng (IIa, C). pag. 61
- Înainte de cardioversia programată: DOAC de preferință față de AVK (I, A); anticoagularea orală terapeutică timp de cel puțin 3 săptămâni (aderență la DOAC sau INR ≥2,0 pentru AVK) (I, B); ETE dacă nu s-au asigurat 3 săptămâni (I, B); după — ACO cel puțin 4 săptămâni la toți pacienții și pe termen lung la cei cu factori de risc, indiferent dacă se menține ritmul sinusal (I, B). Repetarea ecocardiografiei transesofagiene ar trebui avută în vedere înaintea cardioversiei dacă un tromb a fost identificat la imagistica inițială, pentru a confirma rezoluția acestuia și a preveni tromboembolismul peri-procedural (IIa, C). Cardioversia precoce nu este recomandată fără anticoagulare adecvată sau ETE dacă durata FA este mai mare de 24 de ore sau există posibilitatea de a aștepta conversia spontană (III, C). pag. 60pag. 61
- Spital, pregătirea pacientului pentru restabilirea RS în FA cu durata mai mult de 24 de ore (B.5), Standard/Obligatoriu: administrarea ACO — DOAC pe parcurs la minimum 3 săptămâni până la CVE cu continuarea timp de 4 săptămâni după procedură, sau AVK sub controlul INR (2.0-3.0) pe parcurs de 3-4 săptămâni până și după cardioversia electrică; evaluarea necesității terapiei anticoagulante de durată; CVE programată ar putea fi ghidată de ecografia transesofagiană ca o metodă alternativă a anticoagulării preprocedurale pentru excluderea trombilor intracavitari (C.1.9). Opțional (la discreția medicului, după inițierea terapiei antitrombotice): Tab. Amiodaronum 200 mg — Standard: 600 mg/zi până la 2–4 săptămâni, sau Accelerată: 1200 mg/zi în divizat în 3 prize timp de 1 săptămână (scopul — doze cumulative de 10-15 g prin încărcare orală) (așa în protocol: în 1 săptămână, după această schemă, ținta de 10-15 g nu se atinge; cum se continuă până la atingerea țintei, protocolul nu precizează); în lipsa restabilirii RS (medicamentos) se va efectua cardioversia electrică (C.1.9). pag. 28pag. 29
- AMP, FA sub 24 de ore: restabilirea ritmului este indicată la pacienții cu istoric de restabiliri în condiții de ambulatoriu, fără complicații (Amiodaronum, Flecainidum* sau Propafenonum per os, în lipsa contraindicațiilor); dacă ritmul sinusal nu s-a restabilit pe parcurs de 24 de ore, se va iniția terapia anticoagulantă și se va solicita consultul medicului specialist. pag. 17
- Autoadministrarea unei doze orale unice de Flecainidum* sau Propafenonum („pastila în buzunar”) ar trebui luată în considerare la pacienții selectați cu FA paroxistică rară, după evaluarea eficacității și siguranței și excluderea celor cu hipertrofie ventriculară stângă severă, IC-FER sau boala coronariană (IIa, B); se recomandă documentarea prealabilă a siguranței și eficacității într-un cadru de spitalizare. pag. 62
- Cardioversia farmacologică: Flecainidum* sau Propafenonum* i.v., cu excepția HVS severe, IC-FER sau boală coronariană (I, A); Vernakalanum* i.v. în FA cu debut recent, excluzând SCA recent, IC-FER sau stenoză aortică severă (I, A); Amiodaronum i.v. la HVS severă, IC-FER sau boală coronariană, acceptând o întârziere în cardioversie (I, A); nu este recomandată la disfuncție de nod sinusal, tulburări de conducere AV sau QTc prelungit (>500 ms), cu excepția cazului în care au fost luate în considerare riscurile proaritmice și bradicardia (III, C). pag. 61pag. 62
- Controlul ritmului pe termen lung: Amiodaronum la IC-FER, cu monitorizare atentă pentru toxicitatea extracardiacă (I, A); Dronedaronum*, inclusiv cei cu IC-FEmr, IC-FER, boală cardiacă ischemică sau boală valvulară (I, A); Flecainidum* sau Propafenonum, excluzând disfuncția sistolică severă a VS, HVS severă sau boala coronariană (I, A), cu utilizarea concomitentă a unui beta-blocant sau blocant al canalelor de calciu non-dihidropiridinic (Diltiazemum* sau Verapamilum) pentru a preveni conducerea 1:1 dacă FA se transformă în flutter atrial (IIa, C); Sotalolum poate fi luat în considerare cu FEVS normală sau cu boală coronariană, cu monitorizarea QT, potasiului, funcției renale (IIb, A); antiaritmicele nu sunt recomandate la tulburări majore de conducere, cu excepția pacing-ului antibradicardic (III, C). pag. 64
- Alegerea antiaritmicului (algoritmii C.1.3/C.1.4): HFrEF (FEVS ≤40%) — Amiodaronă (Clasa I); HFmrEF stabilă (FEVS 41–49%), boală coronariană, boală valvulară — Amiodaronă sau dronedaronă (Clasa I), Sotalol (Clasa IIb); fără sau minimă boală cardiacă structurală — dronedaronă, propafenonă sau flecainidă (Clasa I), Sotalol (Clasa IIb). pag. 34pag. 35
- Ablația prin cateter (decizie luată împreună, I, C): FA paroxistică sau persistentă rezistentă sau intolerantă la terapia antiaritmică (I, A); opțiune de primă linie la FA paroxistică (I, C); poate fi luată în considerare ca primă linie la pacienții selectați cu FA persistentă (IIb, C); FA și IC-FER cu probabilitate înaltă de cardiomiopatie indusă de tahicardie (I, B); pacienți selectați cu IC-FER pentru a reduce spitalizarea și a prelungi supraviețuirea (IIa, B); bradicardie sau pauze sinusale la terminarea aritmiei (IIa, C); ablația repetată la recidivă (IIa, B). pag. 65
- Ablația endoscopică sau hibridă: se ia în considerare dacă ablația cu cateter eșuează sau ca alternativă la ablația cu cateter în FA persistentă, în ciuda tratamentului antiaritmic (IIa, A). Ablația FA în timpul intervenției chirurgicale cardiace: se efectuează în centre cu echipe experimentate, mai ales la pacienții care urmează intervenție pentru valve mitrale (I, A). Conform algoritmilor: FA paroxistică (C.1.3), în caz de eșec al terapiei ablative — refaceți ablația (Clasa IIa), ablație chirurgicală/hibridă (Clasa IIb) sau tratament cu antiaritmice (clasă neprecizată); FA persistentă (C.1.4), în cazul eșecului terapiei antiaritmice — ablație transcateter (Clasa I) sau ablație hibridă/endoscopică (Clasa IIa); în cazul eșecului terapiei ablative — refaceți ablația transcateter, ablație endoscopică hibridă sau chirurgicală, terapie antiaritmică sau considerați controlul frecvenței (clasă neprecizată). pag. 8pag. 34pag. 35
- Anticoagularea și ablația: inițierea ACO cu cel puțin 3 săptămâni înainte de ablație la risc crescut (I, C); continuarea neîntreruptă a ACO (I, A); cel puțin 2 luni după ablație la toți pacienții (I, C); ulterior în funcție de scorul CHA₂DS₂-VA, și nu de percepția succesului (I, C); imagistica cardiacă înainte de ablație la risc crescut, în ciuda ACO (IIa, B). pag. 66
Grupuri speciale
- SCA/PCI (Caseta 22, algoritmul C.1.10): în combinație cu antiplachetare — DOAC în locul AVK (I, A); Rivaroxabanum 15 mg o dată pe zi în locul dozei de 20 mg (IIa, B) și Dabigatranum* 110 mg de două ori pe zi în locul dozei de 150 mg (IIa, B), când riscul de sângerare prevalează; AVK cu INR țintă între 2,0 și 2,5 și TTR >70% (IIa, C; în algoritmul C.1.10 — Clasa IIa), alături în același algoritm — „AVK: INR 2.0–3.0” (Clasa I); Clopidogrelul este P2Y12i preferat. pag. 41pag. 67pag. 68
- SCA cu PCI necomplicată: oprirea precoce a Acidum acetylsalicylicum (în ≤1 săptămână) și continuarea cu ACO (preferabil DOAC) + inhibitor P2Y12 (preferabil Clopidogrelum) până la 12 luni, în cazul în care riscul de tromboză este scăzut sau riscul hemoragic este ridicat (I, A); terapia triplă pentru mai mult de 1 săptămână (durata totală ≤1 lună) când riscul ischemic depășește riscul de sângerare, documentată în planul terapeutic la externare (IIa, C). pag. 68
- PCI necomplicată: oprirea precoce a Acidum acetylsalicylicum (în ≤1 săptămână) și continuarea cu ACO și inhibitor P2Y12 (preferabil Clopidogrelum) până la 6 luni, dacă riscul ischemic este scăzut (I, A); terapia triplă pentru mai mult de 1 săptămână (≤1 lună) când riscul de tromboză a stentului depășește riscul de sângerare (IIa, B); terapia antiagregantă peste 12 luni nu este recomandată la pacienții stabili cu boală coronariană sau vasculară cronică tratați cu ACO (III, B). pag. 68
- Algoritmul C.1.10 (pacienți cu indicație pentru terapie anticoagulantă orală), scheme în timp: SCA și angioplastie — ACO + P2Y12i + aspirină până la 1 săptămână (Clasa I), apoi ACO + P2Y12i până la 12 luni (Clasa I), ulterior ACO (Clasa I); SCA la risc înalt — ACO + P2Y12i + aspirină până la 1 lună (Clasa IIa), apoi ACO + P2Y12i până la 12 luni (Clasa I), ulterior ACO (Clasa I); SCA tratat conservator — ACO + P2Y12i, apoi doar ACO (trecerea pe schemă — între 6 și 12 luni; clasă neprecizată); SCC angioplastie necomplicată — ACO + P2Y12i + aspirină până la 1 săptămână (Clasa I), apoi ACO + P2Y12i până la 6 luni (Clasa I), ulterior ACO (Clasa I); SCC la risc crescut — ACO + P2Y12i + aspirină până la 1 lună (Clasa IIa), apoi ACO + P2Y12i până la 6 luni (Clasa I), ulterior ACO (Clasa I); SCC stabil — doar ACO (clasă neprecizată). pag. 41
- FA indusă de factori declanșatori: terapia anticoagulantă orală pe termen lung ar trebui avută în vedere la pacienții eligibili cu risc tromboembolic crescut (IIa, C). pag. 69
- FA postoperatorie: Amiodaronum în perioada perioperatorie pentru prevenirea FA după chirurgie cardiacă (I, A); pericardiotomia posterioară concomitentă (IIa, B); terapia anticoagulantă orală pe termen lung la risc tromboembolic crescut (IIa, B); utilizarea de rutină a beta-blocantelor în intervențiile non-cardiace nu este recomandată (III, B). pag. 69pag. 70
- ESUS fără FA documentată: inițierea terapiei anticoagulante orale nu este recomandată (III, A). pag. 70
- Sarcina: cardioversia electrică imediată în caz de instabilitate hemodinamică sau FA în preexcitație (I, C); anticoagularea cu HGMM sau AVK (cu excepția AVK în primul trimestru sau după săptămâna 36) la risc crescut (I, C); beta-blocantele selective β1, cu excepția Atenololum* (I, C); cardioversia electrică în FA persistentă la gravide cu CMH (IIa, C); Digoxinum dacă beta-blocantele sunt ineficiente sau nu sunt tolerate (IIa, C); Ibutilidum* sau Flecainidum* i.v. pot fi luate în considerare la gravide stabile, cu cord structural normal (IIb, C); Flecainidum* sau Propafenonum pentru controlul ritmului pe termen lung, dacă medicamentele pentru controlul frecvenței sunt ineficiente (IIb, C). pag. 70pag. 71
- Adulți cu boli cardiace congenitale cu FA/AFL și reparații intracardiace, cianoză, paliație Fontan sau ventricul drept sistemic: tratamentul anticoagulant oral ar trebui luat în considerare, indiferent de alți factori de risc (IIa, C). pag. 71
- Flutter atrial cu risc tromboembolic crescut: tratamentul anticoagulant oral este recomandat (I, B); flecainida/propafenona – NU utilizați pentru conversia flutterului atrial. pag. 63pag. 71
- Sindrom de preexcitare ventriculară: la nivel AMP, paroxism de FA — solicitarea AMU; la nivel AMSA/AMU/spital — Sol. Amiodaronum i.v. pag. 16pag. 20pag. 23
- Hipertiroidism: Amiodaronum — doar dacă nu există altă opțiune (risc de tireotoxicoză); astm — beta-blocantele neselective trebuie evitate; beta-blocantele contraindicate în IC acută și antecedente de bronhospasm sever (Tabelul 7; totodată C.8.1 și Caseta 15 admit Landiololum*/Esmololum* i.v. în IC acut decompensată, instabilitate hemodinamică sau disfuncție severă sistolică — protocolul este contradictoriu, vezi divergențele). pag. 58pag. 59pag. 63pag. 67
Medicamente și dozetabel · 11 puncte14 diferențe
DOAC (Tabelul 5)
| DOAC | Doza completă standard | Criterii pentru reducerea dozei | Doza redusă dacă sunt îndeplinite criteriile |
|---|---|---|---|
| Apixabanum | 5 mg de două ori pe zi | Două din trei sunt necesare: (1) vârsta ≥80 de ani; (2) greutate corporală ≤60kg; (3) creatinina serică ≥133mmol/L (așa în protocol) | 2,5 mg de două ori pe zi |
| Dabigatranum* | 150 mg de două ori pe zi | Se recomandă reducerea: (1) vârsta ≥80 de ani; (2) primirea concomitentă de Verapamilum. Individual: (1) vârsta 75–80; (2) insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei 30–50 ml/min); (3) gastrită, esofagită sau reflux gastroesofagian; (4) altele cu risc crescut de sângerare | 110 mg de două ori pe zi |
| Edoxabanum | 60 mg o dată pe zi | Reducerea dozei dacă se aplică: (1) insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei 15-50 ml/min); (2) greutate corporală ≤60kg; (2) estimat 15–50 ml/min (așa în protocol); (3) utilizarea concomitentă de cyclosporinum, Dronedaronum*, Erythromycinum, sau ketoconazolum | 30 mg o dată pe zi |
| Rivaroxabanum | 20 mg o dată pe zi | Clearance-ul creatininei 15-49 ml/min | 15 mg o dată pe zi |
- AVK (Warfarinum, Acenocoumarolum): INR în limitele 2,0-3,0; INR apreciat zilnic la inițierea tratamentului, apoi săptămânal, ulterior lunar; TTR ≥70% (în secțiunile B; în Caseta 7 — >70%). pag. 17pag. 51
- În combinație cu antiplachetare (când riscul de sângerare prevalează): Rivaroxabanum 15 mg o dată pe zi în locul dozei de 20 mg; Dabigatranum* 110 mg de două ori pe zi în locul dozei de 150 mg (IIa, B); AVK — INR 2,0-2,5. pag. 67pag. 68
Controlul frecvenței (Tabelul 7)
| Agentul | Administrare intravenoasă | Doza orală uzuală pentru menținere | Contraindicat |
|---|---|---|---|
| Metoprololum pag. 58 | 2,5-5 mg bolus timp de 2 minute; până la 15 mg doză cumulată maximă | 25-100 mg de două ori pe zi | Celulă comună pentru beta-blocante: în caz de astm, beta-blocantele neselective trebuie evitate; contraindicate în IC acută și antecedente de bronhospasm sever |
| Metoprololum pag. 58 | N/A | 50-200 mg o dată pe zi | Vezi celula comună pentru beta-blocante |
| Bisoprololum pag. 58 | N/A | 1,25-20 mg o dată pe zi | Vezi celula comună pentru beta-blocante |
| Atenololum* pag. 58 | N/A | 25-100 mg o dată pe zi | Vezi celula comună pentru beta-blocante |
| Esmololum* pag. 58pag. 59 | 500 ug/kg bolus iv timp de 1 min; urmată de 50–300 µg/kg/min | N/A | Vezi celula comună pentru beta-blocante (inclusiv contraindicate în IC acută); totodată Caseta 15 admite Esmololum* i.v. la instabilitate hemodinamică sau disfuncție severă sistolică (IIb, B) — protocolul este contradictoriu, vezi divergențele |
| Landiololum* pag. 58pag. 59pag. 67 | 100 ug/kg bolus iv timp de 1 min; urmată de 10–40 µg/kg/min | N/A | Vezi celula comună pentru beta-blocante (inclusiv contraindicate în IC acută); totodată C.8.1 indică Landiololum* ca sigur la fracție de ejecție scăzută și IC acut decompensată, iar Caseta 15 îl admite i.v. la instabilitate hemodinamică sau disfuncție severă sistolică (IIb, B) — protocolul este contradictoriu, vezi divergențele |
| Nebivololum pag. 59 | N/A | 2,5-10 mg o dată pe zi | Vezi celula comună pentru beta-blocante |
| Carvedilolum pag. 59 | N/A | 3,125–50 mg de două ori pe zi | Vezi celula comună pentru beta-blocante |
| Verapamilum pag. 59 | 2,5–10 mg iv bolus timp de 5 min | 40 mg de două ori pe zi până la 480 mg (eliberare prelungită) o dată pe zi | Celulă comună cu Diltiazemum: contraindicat dacă FEVS<40%; adaptați dozele în insuficiență hepatică și renală |
| Diltiazemum* pag. 59 | 0,25 mg/kg iv bolus timp de 5 min, apoi 5–15 mg/h | 60 mg de trei ori pe zi până la 360 mg (eliberare prelungită) o dată pe zi | Vezi celula comună cu Verapamilum |
| Digoxinum pag. 59 | 0,5 mg iv bolus (0,75–1,5 mg timp de 24 de ore în doze divizate) | 0,0625–0,25 mg o dată pe zi | Celulă comună cu Digitoxinum: niveluri plasmatice ridicate asociate cu evenimente adverse; verificați funcția renală înainte de a începe tratamentul cu Digoxinum și adaptați doza la pacienții cu BRC |
| Digitoxinum* pag. 59 | 0,4–0,6 mg | 0,05-0,1 mg o dată pe zi | Vezi celula comună cu Digoxinum |
| Amiodaronum pag. 60 | 150 mg în 10 minute sau 300 mg timp de 30 de minute, urmate de 900–1200 mg iv timp de 24 de ore (maxim 2200 mg/zi), sau 600–1200 mg/zi timp de 8–10 zile. Scopul de a obține doze cumulative de 5-10 g prin încărcare intravenoasă și 10-15 g prin încărcare orală | Standard: 600 mg/zi în 2–4 săptămâni; accelerată: 1200 mg/zi în 3 doze timp de 2 săptămâni (total ≈10 g) (așa în protocol: doza de 1200 mg/zi timp de 2 săptămâni însumează mai mult decât totalul indicat de ≈10 g — durata și totalul din tabel nu concordă); doza de menținere 200 mg/zi (maxim 600 mg/zi); reduceți alte medicamente pentru controlul frecvenței în funcție de frecvența cardiacă | Contraindicat în sensibilitatea la iod; reacții adverse potențiale grave (pulmonare, oftalmice, hepatice și tiroidiene); numeroase interacțiuni medicamentoase |
Controlul frecvenței pe niveluri (secțiunile B)
- Control rapid în lipsa semnelor de IC și a preexcitării (monitorizarea TA, FCC, ECG): Sol. Metoprololum* 2.5-5 mg i.v. în 2 min (doza maximă cumulativă - 15 mg), sau Sol. Verapamilum 2,5-10 mg i.v. bolus în 5 min (UPU: contraindicat la pacienții cu FE<40%), sau Sol. Digoxinum 0.5 mg i.v. bolus (0,75-1,5 mg în 24 ore în doze divizate); AMSA/UPU/spital — și Sol. Amiodaronum 300 mg i.v. diluate în 250 ml de Glucosum 5% în 30-60 min (AMSA — preferabil prin cateter venos; UPU/spital — prin cateter venos central, urmată de 900-1200 mg i.v., vezi punctul următor); AMSA — și Tab. Amiodaronum 200 mg – Standard: 600 mg/zi până la 2–4 săptămâni, sau Accelerată: 1200 mg/zi în divizat în 3 prize timp de 1 săptămână (scopul — doze cumulative de 10-15 g prin încărcare orală) (așa în protocol: în 1 săptămână, după această schemă, ținta de 10-15 g nu se atinge; cum se continuă până la atingerea țintei, protocolul nu precizează). pag. 15pag. 19pag. 24pag. 27
- În prezența semnelor de IC: Sol. Digoxinum 0.5 mg i.v. bolus (0,75-1,5 mg în 24 ore în doze divizate); AMSA/AMU/UPU/spital — și Sol. Amiodaronum 300 mg i.v. diluate în 250 ml de Glucosum 5% în 30-60 min (preferabil prin cateter venos). pag. 16pag. 20pag. 22pag. 23pag. 24pag. 27
- UPU/spital: după 300 mg Amiodaronum — 900-1200 mg i.v. diluată în 500 ml (sau 500-1000 ml) prin cateter venos central. pag. 24pag. 27
- Control permanent: beta-adrenoblocante în doze corespunzătoare; Tab. Verapamilum 80–120 mg la 8 ore (ER) sau 180–240 mg în zi (doza maxim 480 mg/zi), sau 480 mg (EL) o dată pe zi; Tab. Diltiazemum* 60 mg la 8 ore (ER) sau 120–360 mg în 24 ore (maxim 480 mg/zi); în IC — Tab. Digoxinum 0.0625-0.25 mg/zi. ER — eliberare rapidă, EL — eliberare lentă. pag. 6pag. 16
- FCC ventriculară < 50 bătăi/minut: excluderea medicamentelor cu efect dromotrop negativ; Sol. Atropini sulfas 0.5-1 mg i.v. lent; UPU — evaluarea necesității de stimulare cardiacă; spital — electrocardiostimulator temporar sau permanent. pag. 16pag. 25pag. 28
Controlul ritmului pe niveluri (secțiunile B)
- Restabilirea ritmului sinusal (FA sub 24 de ore): Tab. Amiodaronum 200 mg – Standard: 600 mg/zi până la 2–4 săptămâni; Accelerată: 1200 mg/zi în divizat în 3 prize timp de 1 săptămână (doze cumulative de 10-15 g prin încărcare orală) (așa în protocol: în 1 săptămână, după această schemă, ținta de 10-15 g nu se atinge; cum se continuă până la atingerea țintei, protocolul nu precizează); Tab. Flecainidum* 100-150 mg de 2 ori/zi (AMP: total 200-300 mg/zi; AMSA/AMU: doza maximă 200-300 mg, ER); Tab. Propafenonum 150-300 mg de 2-3 ori/zi (AMP: fără limită zilnică; AMSA/AMU: doza maximă 450-600 mg/zi (așa în protocol: schema și doza maximă nu concordă — la valorile superioare ale dozei unice și ale frecvenței administrării, suma zilnică depășește maximul indicat)). pag. 17pag. 21pag. 23
- Echipa AMU (FA sub 24 ore): Sol. Amiodaronum 300 mg i.v. diluate în 250 ml de Glucosum 5% în 30-60 min; la pacienții stabili hemodinamic cu testare anterioară a strategiei „tableta de buzunar” — Tab. Flecainidum* sau Tab. Propafenonum. pag. 23
- Spital (FA sub 24 de ore), suplimentar: Sol. Amiodaronum 300 mg i.v. diluate în 250 ml de Glucosum 5% în 30-60 min (preferabil prin cateter venos central), urmată de 900-1200 mg i.v. diluată în 500-1000 ml prin cateter venos central (tabelul 7); Sol. Propafenonum* 2 mg/kg i.v. în 10 min; Tab. Propafenonum 150-300 mg de 2-3 ori/zi (total 450-600 mg/zi (așa în protocol: schema și totalul nu concordă — la valorile inferioare ale dozei unice și ale frecvenței administrării, suma zilnică este mai mică decât totalul indicat, iar la cele superioare — mai mare)); Tab. Quinidinum* 600 mg/zi (utilizare limitată); Tab. Flecainidum* 10-150 mg (așa în protocol) de 2 ori/zi (total 200-300 mg/zi); Sol. Procainamidum* 0.5-1.0 g i.v. lent; Sol. Vernakalantum* 3mg/kg i.v. în 10 min, după o pauză de 15 min a doua administrare de 2 mg/kg i.v. în 10 min; cardioversie electrică. pag. 28
- Menținerea ritmului sinusal: Tab. Flecainidum* 50-150 mg de 2 ori/zi (ER); Tab. Propafenonum 150-300 mg x 3 ori/zi (AMSA: 150-300 mg/zi); Tab. Amiodaronum 200 mg/zi (spital: 100 - 400 mg/zi); Tab. Sotalolum 80-160 mg x 2 ori/zi; Tab. Disopyramidum* 100-250 mg de 3 ori/zi (utilizare limitată); Tab. Dronedaronum* 400 mg de 2 ori/zi. pag. 17pag. 21pag. 29
Restabilirea ritmului sinusal (Tabelul 8)
| Medicament | Calea de administrare | Dozarea inițială | Dozarea ulterioară | Rata de succes acută și timpul până la SR | Contraindicații și precauții |
|---|---|---|---|---|---|
| Flecainidum* pag. 62pag. 63 | Oral | 200-300 mg | — | 50–60% la 3h și 75–85% la 6–8h (3–8 ore) | Celulă comună pentru Flecainidum și Propafenonum: nu trebuie utilizat la pacienții cu boală cardiacă structurală sau coronariană severă, sindrom Brugada, insuficiență renală severă (CrCl<35ml/min/1,73m²); se recomandă documentarea prealabilă a siguranței și eficacității într-un cadru de spitalizare înainte de „pastila în buzunar”; trebuie administrat un agent de blocare a AVN pentru a evita conducerea 1:1 în cazul transformării în AFL; perfuzia trebuie întreruptă în cazul lărgirii QRS >25% sau apariției blocului de ramificație; prudență la boala nodului sinusal și disfuncție AVN (în special Propafenonum); NU utilizați pentru conversia flutterului atrial |
| Flecainidum* pag. 62 | Intravenos | 1–2 mg/kg timp de 10 min | — | 52–95%, până la 6h | Vezi celula comună |
| Propafenonum pag. 62 | Oral | 450-600 mg | — | 45-55% la 3 ore, 69–78% la 8 ore (3–8 ore) | Vezi celula comună |
| Propafenonum pag. 62 | Intravenos | 1,5–2 mg/kg timp de 10 min | — | 43–89%, până la 6 ore | Vezi celula comună |
| Amiodaronum pag. 63 | Intravenos | 5–7 mg/kg timp de 1–2 ore | 50 mg/h (maximum 1,2 g timp de 24 de ore) | 44% (8–12 ore până la câteva zile) | Poate provoca flebită (vena periferică mare, evitați administrarea iv >24 ore, de preferință o pompă volumetrică); hipotensiune arterială, bradicardie/bloc atrioventricular, prelungirea intervalului QT; doar dacă nu există altă opțiune la pacienții cu hipertiroidism (risc de tireotoxicoză); gama largă de interacțiuni medicamentoase |
| Ibutilidum* pag. 63 | Intravenos | 1 mg în 10 minute (0,01 mg/kg dacă greutatea corporală <60 kg) | 1–g (așa în protocol) peste 10 minute (10–20 minute după doza inițială) | 31-51% (30–90 min) în AF; 60–75% în AFL (60 min) | Ar trebui utilizat în cadrul unei unități de îngrijire cardiacă (prelungirea QT și torsada vârfurilor); monitorizare ECG timp de cel puțin 4 ore după administrare; nu trebuie utilizat la pacienții cu QT prelungit, LVH severă sau LVEF scăzută |
| Vernakalanum* pag. 63pag. 64 | Intravenos | 3 mg/kg timp de 10 min | 2 mg/–g (așa în protocol) timp de 10 minute (10–15 minute după doza inițială) | 50% în 10 minute | Nu trebuie utilizat la pacienții cu hipotensiune arterială (TAS <100 mmHg), SCA recent (în decurs de 1 lună), IC NYHA III sau IV, prelungire a intervalului QT sau stenoză aortică severă; poate provoca hipotensiune arterială, prelungire a intervalului QT, lărgire a QRS sau tahicardie ventriculară nesusținută |
* — nu este înregistrat în Republica Moldova / produse neînregistrate în Nomenclatorul de Stat al medicamentelor. pag. 49pag. 64
Interacțiuni cu ACO (Figura 3, listă neexhaustivă)
| Anticoagulant | Evitați unde este posibil | Ajustarea dozei / monitorizare | Limitați consumul |
|---|---|---|---|
| AVK | AINS, fluconazol, voriconazol, fluoxetină | Reducerea dozei de warfarină: amiodaronă, metronidazol, sulfonamide, alopurinol, fluvastatină, gemfibrozil, fluorouracil. Creșterea dozei de warfarină: carbamazepină. Monitorizați INR: dronedaronă, statine, antibiotice peniciline, antibiotice macrolide, antibiotice chinolone, rifampicină, metotrexat, ritonavir, fenitoină, valproat de sodiu, tamoxifen, chimioterapii | Alcool, suc de grapefruit/afin, sunătoare |
| Apixaban | Carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, rifampicină, ritonavir, itraconazol, ketoconazol | Evitați sau reduceți doza de apixaban dacă alte medicamente care interacționează: posaconazol, voriconazol, inhibitori de protează, apalutamidă, enzalutamidă, inhibitori de tirozin kinază | Suc de grapefruit, sunătoare |
| Dabigatran | Dronedaronă, carbamazepină, fenitoină, rifampicină, ritonavir, itraconazol, ketoconazol, ciclosporină, glecaprevir/pibrentasvir, tacrolimus | Amânați administrarea medicamentelor și/sau ajustați doza: amiodaronă, ticagrelor, verapamil, chinidină, claritromicină, posaconazol | Suc de grapefruit, sunătoare |
| Edoxaban | Carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, rifampicină, ritonavir | Evitați sau reduceți doza de edoxaban: dronedaronă; evitați sau reduceți doza dacă există o altă interacțiune medicamentoasă: ciclosporină, itraconazol, ketoconazol, eritromicină | Suc de grapefruit, sunătoare |
| Rivaroxaban | Dronedaronă, carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, itraconazol, ketoconazol, posaconazol, voriconazol, rifampicină, ritonavir | Evitați dacă se administrează un alt medicament care interacționează: inhibitori de protează, inhibitori de tirozin-kinaze. Atenție în caz de afectare a funcției renale: verapamil, ciclosporină, claritromicină, eritromicină, fluconazol | Suc de grapefruit, sunătoare |
Medicamente compensate (CNAM)tabel2 diferențe
- AmiodaronumCNAM: Parțial1,43 MDL/unit.
Restabilirea ritmului (i.v. la HVS severă, IC-FER, boală coronariană — I, A; încărcare orală); controlul ritmului pe termen lung la IC-FER (I, A); controlul frecvenței i.v. la instabilitate hemodinamică sau disfuncție sistolică severă (IIb, B); prevenirea FA postoperatorii după chirurgie cardiacă (I, A) pag. 58pag. 62pag. 64pag. 69
Fișa medicamentului → - ApixabanumCNAM: Parțial3,83–4,25 MDL/unit.
DOAC, preferat față de AVK pentru prevenția AVC (I, A); 5 mg de două ori pe zi, 2,5 mg de două ori pe zi — la două din trei criterii de reducere pag. 51pag. 52
Fișa medicamentului → - ClopidogrelumCNAM: Parțial3,64 MDL/unit.
Inhibitorul P2Y12 preferat în combinație cu ACO după SCA/PCI; nu înlocuiește terapia anticoagulantă și nu trebuie luat în considerație fără indicații specifice pag. 17pag. 41pag. 68
Fișa medicamentului → - DigoxinumCNAM: Parțial0,31 MDL/unit.
Controlul frecvenței: primă alegere la FEVS >40% (I, C) și, cu sau fără beta-blocante, la FEVS ≤40% (I, B); în prezența semnelor de IC; în sarcină, dacă beta-blocantele sunt ineficiente (IIa, C) pag. 16pag. 58pag. 70
Fișa medicamentului → - RivaroxabanumCNAM: Parțial10,85–10,97 MDL/unit.
DOAC, preferat față de AVK (I, A); 20 mg o dată pe zi, 15 mg la clearance-ul creatininei 15-49 ml/min; 15 mg în combinație cu antiplachetare când riscul de sângerare prevalează (IIa, B) pag. 51pag. 52pag. 67
Fișa medicamentului → - VerapamilumCNAM: Parțial0,75 MDL/unit.
Controlul frecvenței la FEVS >40% (I, C), contraindicat dacă FEVS<40%; concomitent cu Flecainidum/Propafenonum pentru a preveni conducerea 1:1 (IIa, C); primirea concomitentă — criteriu de reducere a dozei de Dabigatranum pag. 52pag. 58pag. 59pag. 64
Fișa medicamentului → - WarfarinumCNAM: Parțial1,25–1,51 MDL/unit.
AVK: la pacienții cu proteze valvulare mecanice sau stenoză mitrală moderat-severă (în rest DOAC preferate); INR țintă 2,0-3,0; în combinație cu antiplachetare INR 2,0-2,5; sarcină cu risc tromboembolic crescut — HGMM sau AVK, cu excepția utilizării AVK în primul trimestru sau după săptămâna 36 (I, C); continuarea tratamentului cu AVK, fără înlocuirea lor cu un DOAC, poate fi luată în considerare la pacienții ≥75 ani aflați în tratament cu AVK stabil clinic, cu polimedicație (IIa, B); ghidul pacientului: Warfarinum este rezervat unor situații speciale (valve mecanice, sarcină, boală renală severă) și necesită monitorizare cu INR pag. 51pag. 68pag. 70pag. 79
Fișa medicamentului →
Urgențe și direcționare
Situații urgente în FAtabel · 24 puncte8 diferențe
Instabilitate hemodinamică
- Cardioversia electrică este recomandată la pacienții cu FA care prezintă instabilitate hemodinamică acută sau în agravare (I, C); algoritmii C.1.2 și C.1.9: cardioversie electrică de urgență (Clasa I), apoi verificați cât mai curând posibil statusul ACO. pag. 33pag. 40pag. 60
- Cardioversia electrică de urgență este tratamentul de primă intenție atunci când restabilirea ritmului sinusal este benefică; Amiodaronum — opțiune de linia a doua, din cauza acțiunii sale întârziate, poate fi o alternativă adecvată în context acut; Landiololum* poate controla în siguranță FA rapidă la fracție de ejecție scăzută și IC acut decompensată (totodată Tabelul 7 indică beta-blocantele, inclusiv Landiololum*, drept contraindicate în IC acută — protocolul este contradictoriu, vezi divergențele). Restaurarea spontană a ritmului sinusal — până la 83% în primele 48 de ore după tratamentul adecvat al cauzei subiacente. pag. 58pag. 59pag. 67
- Amiodaronum, Digoxinum, Esmololum* sau Landiololum* i.v. ar putea fi considerate la pacienți cu instabilitate hemodinamică sau disfuncție severă sistolică, pentru controlul frecvenței (IIb, B); totodată Tabelul 7 indică beta-blocantele, inclusiv Esmololum* și Landiololum*, drept contraindicate în IC acută — protocolul este contradictoriu, vezi divergențele. pag. 58pag. 59
Paroxism de FA: AMP și echipa AMU
- AMU: examenul primar pentru ABCDE, tensiometria, pulsoximetria, testarea glicemiei, ECG la toți pacienții cu suspecție de tulburări de ritm cardiac. pag. 22
- Control rapid în lipsa semnelor de IC și a preexcitării (monitorizarea TA, FCC, ECG): Sol. Metoprololum* 2.5-5 mg i.v. în 2 min (doza maximă cumulativă - 15 mg), sau Sol. Verapamilum 2,5-10 mg i.v. bolus în 5 min, sau Sol. Digoxinum 0.5 mg i.v. bolus (0,75-1,5 mg în 24 ore în doze divizate). pag. 15pag. 22
- În prezența semnelor de IC: Sol. Digoxinum 0.5 mg i.v. bolus; echipa AMU — și Sol. Amiodaronum 300 mg i.v. diluate în 250 ml de Glucosum 5% în 30-60 min cu controlul TA; lipsa controlului în cazul progresării semnelor de IC impune spitalizare de urgență. pag. 16pag. 23
- Sindrom de preexcitare ventriculară: AMP — solicitarea AMU; AMU — Sol. Amiodaronum 300 mg i.v. diluate în 250 ml de Glucosum 5% în 30-60 min; lipsa controlului eficient impune spitalizare. pag. 16pag. 23
- FCC ventriculară < 50 bătăi/minut: excluderea medicamentelor cu efect dromotrop negativ; Sol. Atropini sulfas 0.5-1 mg i.v. lent; în cazul persistării frecvenței joase se impune spitalizare de urgență. pag. 16pag. 23
- Restabilirea ritmului de echipa AMU (FA sub 24 ore): Sol. Amiodaronum 300 mg i.v.; la pacienții stabili hemodinamic cu testare anterioară a strategiei „tableta de buzunar” — Flecainidum* sau Propafenonum. Dacă nu este stabilită cu certitudine durata FA, restabilirea ritmului sinusal nu se va încerca, fiind indicat controlul frecvenței ventriculare, evaluată necesitatea terapiei antitrombotice, pacientul fiind adresat la medicul specialist. pag. 23
Cardioversia și anticoagularea (algoritmul C.1.9)
- Pacient stabil în tratament cu ACO de minim 3 săptămâni: cardioversie electrică sau farmacologică (Clasa IIa) sau strategia wait-and-see pentru conversie spontană (Clasa IIa). pag. 40
- Fără tratament cu ACO: potrivit pentru strategia wait-and-see (Clasa IIa) și ACO terapeutic timp de cel puțin 3 săptămâni înainte de cardioversia electivă (Clasa I); cardioversie în urgență — inițierea cât mai repede posibil a DOAC (sau VKA, HGMM sau HNF) (Clasa IIa), apoi verificați durata: debutul FA < 24 de ore — cardioversie electrică sau farmacologică; ≥ 24 ore sau incert — cardioversie ghidată de ETE (Clasa I). pag. 40
- După cardioversie: ACO pe termen scurt (4 săptămâni) pentru toți pacienții, chiar dacă CHA₂DS₂-VAS (așa în protocol) = 0 (opțional dacă debutul FA este sigur < 24 de ore și riscul tromboembolic este scăzut); ACO pe termen lung conform evaluării riscului tromboembolic. pag. 40
- O abordare de tip „așteaptă și vezi” pentru conversia spontană în primele 48 de ore ar trebui luată în considerare la pacienții fără compromitere hemodinamică (IIa, B). pag. 61
Sângerarea sub ACO (algoritmul C.1.8, Caseta 13)
- Pacient cu sângerare activă: comprimați mecanic locurile de sângerare, dacă sunt accesibile; evaluați starea hemodinamică, parametrii de coagulare de bază, hemoleucograma și funcția renală; determinați doza și ora administrării ultimului anticoagulant oral și a tuturor medicamentelor concomitente. pag. 39
- Întreruperea anticoagulării și efectuarea intervențiilor de diagnostic sau tratament este recomandată până când cauza sângerării este identificată și rezolvată (I, C). pag. 39pag. 56
- AVK: sângerare minoră — amânați AVK până când INR<2; sângerare majoră (non-amenințătoare și amenințătoare de viață) — abordare în echipă multidisciplinară; majoră non-amenințătoare de viață — înlocuire de fluide, transfuzie sanguină, considerați Vitamina K sau FFP, PCC; majoră amenințătoare de viață — înlocuire de fluide, transfuzie, CCP (Clasa IIa), PPC dacă CCP nu este disponibil, înlocuire de trombocite unde este cazul. pag. 39pag. 56
- DOAC: sângerare minoră — amânați administrarea DOAC pentru 1-2 doze (sau mai multe în funcție de recuperare); sângerare majoră (non-amenințătoare și amenințătoare de viață) — abordare în echipă multidisciplinară; majoră non-amenințătoare de viață — înlocuire de fluide, transfuzie, lavajul oral cu cărbune sau lavajul gastric dacă se administrează DOAC în decurs de 2-4 ore, necesitatea de PCC; amenințătoare de viață — înlocuire de fluide, transfuzie sanguină, antidoturi specifice (Clasa IIa), PCC dacă nu există antidoturi disponibile, înlocuire de trombocite, monitorizarea nivelurilor de DOAC. pag. 39pag. 56
- După episodul de sângerare: se va urmări reinițierea anticoagulării în absența contraindicațiilor sau dacă a fost abordată sursa; se va evalua riscul de sângerare repetată; se vor intensifica eforturile pentru modificarea factorilor de risc; se vor discuta beneficiile și riscul reluării ACO; se va revizui alegerea și doza; monitorizare atentă și continuă. pag. 39
Supradozajul de AVK (Caseta 14)
- INR mai înalt de nivelul terapeutic, dar sub 6,0, fără semne de sângerare importantă și fără necesitatea anulării efectului pentru o intervenție: este suficient doar de redus doza sau de omis câteva administrări de Warfarinum până la scăderea INR la nivel terapeutic, cu reluarea în doze mai reduse (IIa, B). pag. 56
- INR între 5,0 și 9,0, fără semne de hemoragie sau risc sporit de sângerare: vor fi omise următoarele 1 sau 2 doze de Warfarinum și apoi administrarea în doze mai mici; alternativ Menadioni natrii bisulfis* – 1 – 2,5 mg peroral, suplimentar la suspendarea de Warfarinum (cea mai potrivită pentru bolnavii cu risc înalt de sângerare — așa în protocol: punctul începe cu condiția „fără risc sporit de sângerare”) (IIa, B). pag. 56
- Anihilarea rapidă impusă de o intervenție chirurgicală urgentă sau de o extracție dentară: Menadioni natrii bisulfis* 2,5 mg, anticipându-se reducerea INR în 24 ore de la anularea Warfarinum; dacă INR rămâne ridicat după 24 ore — încă o doză de 1 sau 2 mg (IIa, B). pag. 56
- INR mai mare decât 9,0 fără semne de hemoragie importantă: Menadioni natrii bisulfis* 3-5 mg peroral, așteptând o scădere a INR în 24-48 ore; INR monitorizat fiecare 6 ore, Menadioni natrii bisulfis la fiecare 12 ore (IIa, B). pag. 56
- Hemoragii importante sau supradozaj important (ex. INR ≥ 20,0): Menadioni natrii bisulfis lent în perfuzie, adăugător la transfuzii de PPC sau CCP; INR monitorizat fiecare 6 ore, doza de Menadioni natrii bisulfis la fiecare 12 ore (IIa, B). pag. 56pag. 57
- Hemoragii cu risc de viață sau supradozaj sever: terapia de substituție cu CCP, adăugător la perfuzia intravenoasă lentă cu Menadioni natrii bisulfis în doză de 10 mg, repetată după 12 ore în funcție de INR; dacă Warfarinum va fi reluată, până la obținerea nivelului anticoagulant țintă ar putea fi prescrisă Heparini natrium (IIa, B). pag. 57
| Remediu | Apariția efectului | Durata efectului | Eficacitatea în suprimarea de Warfarinum | Riscul de tromboză |
|---|---|---|---|---|
| Menadioni natrii bisulfis* peroral | 24 ore | Zile | ++++ | Nesemnificativ |
| Menadioni natrii bisulfis intravenos | 8-12 ore | Zile | ++++ | Nesemnificativ |
| PPC | Imediat | 12-24 ore | ++ | Nesemnificativ |
| CCP | Imediat | 12-24 ore | +++ | + |
| rFVIIa | Imediat | 2-6 ore | + | ++ |
Regula FAST (Față, Brațe, Vorbire, Timp): sună imediat la urgență! Solicită ajutor medical imediat dacă apar simptome noi sau se agravează cele existente. pag. 79pag. 80
Când se trimite la specialist11 puncte1 diferență
- FA sub 24 de ore: dacă ritmul sinusal nu s-a restabilit pe parcurs de 24 de ore, se va iniția terapia anticoagulantă și se va solicita consultul medicului specialist. pag. 17
- Dacă nu este stabilită cu certitudine durata FA, restabilirea ritmului sinusal nu se va încerca, fiind indicat controlul frecvenței ventriculare, evaluată necesitatea terapiei antitrombotice, pacientul fiind adresat la medicul specialist. pag. 23
- Paroxism de fibrilație atrială la pacienții cu sindrom de preexcitare ventriculară – solicitarea AMU (AMP). pag. 16
- Asocierea dintre beta-blocante și Diltiazemum* sau Verapamilum trebuie utilizată doar la recomandarea unui specialist și monitorizată printr-un ECG ambulator pentru a verifica apariția bradicardiei. pag. 36
- Ablarea nodului atrioventricular în combinație cu implantarea unui stimulator cardiac ar trebui luată în considerare la pacienții care nu răspund sau nu sunt eligibili pentru terapii intensive de control al frecvenței și ritmului (IIa, B); la pacienții sever simptomatici cu FA permanentă și cel puțin o spitalizare pentru IC trebuie luată în considerare ablația nodului atrioventricular și implantarea stimulatorului cardiac, de preferință CRT (IIa, B) (consultul specialistului aritmolog). pag. 28pag. 36pag. 58
- FA subclinică detectată prin dispozitiv – confirmarea necesită evaluarea de către un specialist competent prin analiza electrogramelor intracardiace sau a unui ritm înregistrat cu ECG. pag. 12
- Anticoagularea: pentru selectarea și dirijarea tratamentului anticoagulant este rezonabil consultul sistematic al pacientului (AMSA); în cazuri speciale — consultul la un specialist în anticoagulare; pacienții cu insuficiență renală necesită o conduită specializată; terapia antitrombotică la pacienții cu AVC ischemic se va dirija de echipă multidisciplinară. pag. 21pag. 30
- Pacienții care iau un anticoagulant oral și se prezintă cu AVC ischemic sau tromboembolism — un diagnostic complet ar trebui luat în considerare (IIa, B). pag. 54
- Sângerare majoră sub ACO — abordare în echipă multidisciplinară; factori de risc de sângerare nemodificabili — colaborați cu o echipă multidisciplinară; contraindicații clare pentru ACO — luați în considerare ocluzia AAS (Clasa IIb). pag. 38pag. 39
- Ablația prin cateter (Caseta 20): decizia privind ablația prin cateter se recomandă a fi luată împreună, ținând cont de riscurile procedurale, beneficiile probabile și factorii de risc pentru recidivă (I, C); FA paroxistică sau persistentă, rezistentă sau intolerantă la terapia medicamentoasă antiaritmică (I, A); opțiune de primă linie în cadrul strategiei de control al ritmului la FA paroxistică (I, C); poate fi luată în considerare ca opțiune de primă linie la pacienții selectați cu FA persistentă (IIb, C); FA și IC-FER cu probabilitate înaltă de cardiomiopatie indusă de tahicardie (I, B); ar trebui luată în considerare la pacienții selectați cu FA și IC-FER pentru a reduce spitalizarea pentru insuficiență cardiacă și a prelungi supraviețuirea (IIa, B); ar trebui luată în considerare la pacienții cu FA care asociază bradicardie sau pauze sinusale la terminarea aritmiei (IIa, C); ablația repetată ar trebui luată în considerare la recidivă după ablația inițială, cu condiția ca simptomele să se fi ameliorat după prima IVP sau după eșecul IVP inițiale (IIa, B). pag. 34pag. 35pag. 64pag. 65
- „Pastila în buzunar” – se recomandă documentarea prealabilă a siguranței și eficacității într-un cadru de spitalizare. pag. 62
Când se spitalizează21 puncte1 diferență
Internarea pacientului se indică în prezența unuia sau mai multora dintre următoarele criterii (AMSA, UPU): pag. 21pag. 25
- Debut recent al fibrilației atriale, însoțit de simptomatologie semnificativă (palpitații intense, dispnee, durere toracică, amețeli, sincopă). pag. 21pag. 25
- Instabilitate hemodinamică, manifestată prin hipotensiune arterială, semne de hipoperfuzie tisulară, alterarea stării de conștiență sau șoc. pag. 22pag. 25
- Frecvență ventriculară necontrolată, cu impact clinic semnificativ. pag. 22pag. 25
- Suspiciune sau confirmare de complicații acute, inclusiv accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă acută sau sindrom coronarian acut. pag. 22pag. 25
- Necesitatea inițierii sau ajustării tratamentului anticoagulant în condiții de risc crescut (risc hemoragic, comorbidități severe, interacțiuni medicamentoase). pag. 22pag. 25
- Indicație de cardioversie electrică sau farmacologică în condiții de monitorizare continuă. pag. 22pag. 25
- Eșecul tratamentului ambulator sau agravarea simptomatologiei sub tratament. pag. 22pag. 25
- Prezența comorbidităților severe sau decompensate (renale, hepatice, endocrine, pulmonare) care necesită supraveghere în regim de spitalizare. pag. 22pag. 25pag. 26
- Imposibilitatea asigurării tratamentului sau monitorizării adecvate în ambulator (condiții sociale sau cognitive nefavorabile). pag. 22pag. 26
Indicații suplimentare pe niveluri
- Controlul ineficient al frecvenței ventriculare în absența semnelor clinice de IC impune spitalizare programată. pag. 16pag. 20
- Lipsa controlului eficient al frecvenței ventriculare în cazul progresării semnelor clinice de IC impune spitalizare de urgență (AMP). pag. 16
- Sindrom de preexcitare: lipsa controlului eficient al frecvenței ventriculare impune spitalizare. pag. 20pag. 23
- FCC ventriculară < 50 bătăi/minut: în cazul persistării frecvenței ventriculare joase se impune spitalizare de urgență. pag. 16pag. 23
- Documentarea prealabilă a siguranței și eficacității „pastilei în buzunar” într-un cadru de spitalizare. pag. 62
Externarea din UPU (criterii cumulative)
- Starea hemodinamică este stabilă, iar frecvența cardiacă și simptomatologia asociată FA sunt adecvat controlate.
- Anticoagularea, dacă este indicată, a fost inițiată și este asigurată o tranziție corespunzătoare către tratamentul ambulatoriu.
- Afecțiunile cardiace și/sau sistemice concomitente au fost identificate și adecvat controlate.
- Fibrilația atrială și comorbiditățile asociate pot fi gestionate în condiții de siguranță în ambulatoriu.
Externarea din staționar (condiții cumulative)
- Stabilitate hemodinamică; controlul adecvat al frecvenței cardiace și/sau restabilirea ritmului sinusal, conform obiectivelor terapeutice stabilite.
- Inițierea și stabilizarea tratamentului anticoagulant, cu evaluarea riscului tromboembolic și hemoragic; absența complicațiilor acute sau controlul adecvat al acestora; finalizarea investigațiilor esențiale.
- Stabilirea unui plan terapeutic individualizat (schema, dozele, durata); instruirea pacientului și/sau a rudelor (administrarea corectă, recunoașterea semnelor de alarmă — AVC sau complicații hemoragice, aderența); plan de monitorizare post-externare; asigurarea continuității îngrijirilor în ambulator.
Diagnostic și supraveghere
Cum se confirmă FA la nivelul de asistență medicală primarătabel · 21 puncte2 diferențe
Confirmarea
- Confirmarea prin electrocardiogramă (cu 12 derivații, cu mai multe derivații sau cu o singură derivație) este recomandată pentru stabilirea diagnosticului de FA clinică și pentru inițierea stratificării riscului și a tratamentului (I, A). pag. 43
- Evaluarea unui ECG (12 derivații, derivații unice sau multiple) de către un cadru medical este recomandată pentru a oferi un diagnostic definitiv al FA și a iniția un management necesar (I, B). pag. 72
- AMP, Standard/Obligatoriu: ECG la toți pacienții care s-au adresat cu suspecție de tulburări de ritm cardiac; manifestările clinice (auscultativ) – FA trebuie confirmată prin ECG. pag. 15
- FA clinică – FA simptomatică sau asimptomatică, clar documentată prin ECG (cu 12 derivații sau alte dispozitive ECG). Durata minimă pentru ECG ambulatoriu nu este clar definită și depinde de contextul clinic. Perioada de 30 de secunde sau mai mult pot ridica suspiciuni clinice și pot justifica monitorizare suplimentară sau stratificare a riscului tromboembolic. pag. 12
- FA subclinică detectată prin dispozitiv (dispozitive electronice cardiace implantabile, monitoare portabile): confirmarea necesită evaluarea de către un specialist competent prin analiza electrogramelor intracardiace sau a unui ritm înregistrat cu ECG; este considerată un predictor pentru FA clinică viitoare. pag. 12
- Episoadele atriale cu frecvență înaltă (AHRE): durează, în general, mai mult de 5 minute, cu o frecvență atrială ≥170 bpm, detectate de dispozitive cardiace implantabile; trebuie verificate vizual (artefacte electrice sau rezultate fals pozitive). pag. 13
- AMSA/spital: se recomandă interogarea dispozitivelor implantate (pacemaker sau ICD) în vederea depistării episoadelor RAF peste 180/min cu durata 5-6 min; pacienții cu RAF vor fi supuși în continuare monitorizări ECG pentru documentarea FA și inițierea terapiei. pag. 18pag. 26
- Simptome (Figura 1): palpitații, dispnee, fatigabilitate, durere toracică, vertij, prag de efort scăzut, sincopă, anxietate, stări depresive, afectarea somnului. Aproximativ 90% dintre pacienții cu FA descriu simptome; prezența sau absența simptomelor nu este corelată cu riscul de AVC, embolism sistemic sau mortalitate. pag. 43
Evaluarea diagnostică (Tabelul 2)
| Toți pacienții | În cazuri speciale |
|---|---|
| Anamneza pentru a determina tipul FA, istoricul familial relevant, comorbidități și evaluarea factorilor de risc pentru tromboembolism și sângerare pag. 44 | Monitorizare ECG ambulatorie pentru evaluarea încărcăturii FA și controlul frecvenței ventriculare; test de efort ECG pentru a evalua controlul frecvenței sau a efectelor medicamentelor antiaritmice din clasa I C |
| ECG de 12 derivații pag. 45 | Investigații suplimentare de laborator pentru evaluarea bolii cardiovasculare și evaluarea riscului de AVC/risc de sângerare (NT proBNP, troponină) |
| Evaluați simptomele și a limitărilor funcționale pag. 45 | Ecocardiografie transesofagiană pentru detectarea trombozei atriale stângi și evaluarea bolii valvulare |
| Colectarea de chestionare generice sau specifice FA raportate de pacient pag. 45 | AngioCT coronarian/coronarografie sau teste imagistice pentru ischemie în suspicionea de BCI |
| Analize de laborator (analiza generală a sângelui completă, probele renale, electroliții serici, probele hepatice, glucoza/HbA1c și hormonii glandei tiroide) pag. 45 | Rezonanță magnetică cardiacă (RMN) pentru evaluarea cardiomiopatiilor atriale și ventriculare și pentru planificarea procedurilor intervenționale |
| Ecocardiografie transtoracică în cazurile în care aceasta va ghida deciziile de management conform principiilor AF-CARE pag. 45 | Imagistică cerebrală și evaluarea funcției cognitive pentru boală cerebrovasculară și risc de demență |
- Ecocardiografia transtoracică este recomandată la pacienții cu diagnostic de FA, în cazurile în care aceasta poate ghida deciziile terapeutice (I, C). pag. 45
- AMP, Standard/Obligatoriu: anamneza, examenul fizic, analize de laborator (Tabelul 2). pag. 15
- AMSA: anamneza, ECG, EcoCG, Holter ECG, analiza generală a sângelui, hormonii glandei tiroide, probele renale și hepatice, radiografia cutiei toracice, spirografie, poligrafie cardiorespiratorie – dacă este disponibil. pag. 18pag. 19
- AMSA, analize de laborator: analiza generală a sângelui cu nr. trombocitelor, urinograma, glicemia, INR, probele renale și hepatice, NT-proBNP, RFG, troponină. pag. 19
Screening
- AMP: ECG la toți pacienții care s-au adresat cu suspecție de patologie cardiovasculară (Standard/Obligatoriu). pag. 15
- La persoanele cu vârsta ≥65 ani se recomandă aprecierea regularității pulsului urmată de înregistrarea ECG (AMP); evaluarea periodică a ritmului cardiac în timpul consulturilor periodice este recomandată la toate persoanele peste 65 de ani (I, C). pag. 15pag. 72
- Screening-ul populației pentru FA folosind o abordare bazată pe ECG non-invaziv de lungă durată ar trebui luat în considerare la persoanele cu vârsta peste 75 de ani, sau peste 65 de ani cu factori de risc adiționali din cadrul CHA₂DS₂-VA (IIa, B). pag. 72
- AMSA: la pacienții cu AVC ischemic tranzitor sau constituit este recomandat screening-ul pentru FA în termen scurt prin înregistrare ECG sau monitorizare ECG timp de 24-72 ore, inclusiv repetate; la pacienții cu AVC este rezonabil monitorizarea ECG cu dispozitive implantabile pe termen lung (înregistrare în buclă continuă). pag. 18
- Se recomandă monitorizarea prelungită pentru FA la pacienții cu ESUS (I, B). pag. 70
- Algoritmul C.1.11: după evenimentul tromboembolic (AVC embolic criptogen) — monitorizare prelungită (Clasa I); ad-hoc la vârsta ≥65 de ani sau risc de tromboembolism — evaluarea de rutină a ritmului, confirmată prin ECG (Clasa I); la vârsta ≥75 de ani sau ≥65 de ani și alte componente CHA₂DS₂-VA — programe structurate naționale sau regionale, ECG non-invaziv (Clasa IIa). Pacient informat despre implicațiile diagnosticării FA. pag. 42
- Instrumente pentru screening FA (Tabelul 10): 1. Palparea pulsului; 2. Utilizarea algoritmilor inteligenței artificiale pentru identificarea pacienților cu risc; 3. Evidențe bazate pe ECG: ECG clasic cu 12 derivații (30 de secunde), monitorizare Holter (de la 24 ore până la o săptămână sau mai mult), telemetrie cardiacă mobilă (în timpul spitalizării), dispozitive portabile, patch-uri purtabile (până la 14 zile), biotextile (până la 30 de zile), dispozitive inteligente (30 de secunde), loop recorder implantabil (3–5 ani); 4. Dispozitive care nu sunt bazate pe ECG: fotopletismografia (PPG) și algoritmii automati, oscilometrie (monitoare de tensiune arterială care determină algoritmic regularitatea ritmului cardiac), mecanocardiografie, pletismografie video fără contact, boxe inteligente. pag. 71pag. 72
Factori declanșatori (Tabelul 9)
- Condiții acute: infecții (bacteriene și virale); pericardită, miocardită; situații de urgență (arsuri, traumatisme severe, șoc); consum excesiv de alcool; utilizarea de substanțe ilicite - inclusiv metamfetamine, cocaine, opiacee și canabis; intervenții acute, proceduri și intervenții chirurgicale; tulburări endocrine (tiroidiene, suprarenale, pituitare și altele).
- Afecțiuni cronice cu inflamație și substrat favorabil FA: boli mediate imun (artrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic, boli inflamatorii intestinale, boală celiacă, psoriazis, altele); obezitate; BPOC; apnee obstructivă de somn; cancer; boala ficatului gras; stres; tulburări endocrine.
Cum se evaluează tipul FA, simptomele, riscul de AVC și de sângeraretabel · 21 puncte3 diferențe
Tipurile FA
- Fibrilația atrială primar diagnosticată – aritmia care nu a fost diagnosticată anterior, indiferent de statusul simptomatic, tiparul temporal sau durată. pag. 11
- Fibrilația atrială paroxistică – FA care se termină spontan în decurs de 7 zile sau cu ajutorul unor intervenții. Majoritatea paroxismelor auto-limitante durează mai puțin de 48 de ore. pag. 11pag. 12
- Fibrilația atrială persistentă – episoadele de FA care nu se termină spontan, durează de obicei mai mult de 7 zile și care necesită cardioversie electrică sau farmacologică. pag. 12
- Fibrilația atrială persistentă de lungă durată – FA cu o durata de cel puțin 12 luni de la momentul adoptării strategiei de control al ritmului (ceea ce o diferențiază de FA permanentă). pag. 12
- Fibrilația atrială permanentă sau cronică – tentativele de conversie au eșuat sau riscul de reapariție este foarte probabil și nu se mai intenționează restabilirea ritmului sinusal, în urma unei decizii comune între pacient și medic. pag. 12
- Fibrilația atrială izolată sau idiopatică – aritmia apare la pacienți pe un cord ecocardiografic normal. pag. 12
- FA autolimitată – FA paroxistica care se termină spontan; FA non-autolimitată – terminarea poate fi obținută doar printr-o intervenție; FA indusă de factori declanșatori – episod nou de FA apărut în strânsa legătură cu un factor declanșator identificabil și potențial reversibil; FA cu debut recent – intervalul de timp care definește această entitate nu a fost încă stabilit. pag. 12
Simptomele: scala mEHRA (Tabelul 1)
| Scor | Simptome | Descriere |
|---|---|---|
| 1 | Niciun simptom | AF nu cauzează niciun simptom |
| 2a | Ușoare | Activitatea zilnică normală nu este afectată de simptomele legate de FA |
| 2b | Moderate | Activitatea zilnică normală nu este afectată de simptomele legate de FA, dar pacientul este deranjat de acestea |
| 3 | Severe | Activitate zilnică normală afectată de simptomele legate de FA |
| 4 | Incapacitant | Activitatea zilnică normală este întreruptă |
Se recomandă evaluarea impactului simptomelor asociate FA înainte și după modificări majore în tratament (I, B). Scorul EHRA prevede doar simptomele legate nemijlocit de FA, nu se utilizează în caz de restabilire a ritmului sinusal și nu poate fi aplicat în cazul prezenței simptomelor care pot fi legate de alte afecțiuni cardiovasculare asociate. pag. 44
Riscul de AVC: CHA₂DS₂-VA (Tabelul 4)
| Componenta | Definiție și comentarii | Puncte acordate |
|---|---|---|
| C — Insuficiență cardiacă cronică pag. 49 | Simptome și semne de insuficiență cardiacă (indiferent de FEVS, păstrată, ușor redusă și redusă) sau prezența FEVS asimptomatică ≤40% | I (așa în protocol: în coloana punctelor acordate este tipărit „I”; după sensul tabelului este punctajul componentei, protocolul nu îl indică printr-o cifră) |
| H — Hipertensiune arterială pag. 49pag. 50 | Tensiune arterială în repaus >140/90 mmHg în cel puțin două ocazii sau tratament antihipertensiv curent. Ținta optimă a TA asociată cu cel mai scăzut risc de evenimente cardiovasculare majore este 120/70 mmHg (sau menținerea cât mai scăzută posibil) | I (așa în protocol: în coloana punctelor acordate este tipărit „I”; după sensul tabelului este punctajul componentei, protocolul nu îl indică printr-o cifră) |
| A — Vârsta de 75 de ani sau mai mult pag. 50 | Vârsta este un factor determinant independent al riscului de AVC ischemic; se acordă două puncte pentru vârsta ≥75 de ani | 2 |
| D — Diabet zaharat pag. 50 | Diabet zaharat (tip 1 sau tip 2), așa cum este definit de criteriile acceptate în prezent sau tratament cu terapie de scădere a glicemiei | 1 |
| S — AVC anterior, AIT sau tromboembolism arterial pag. 50 | Tromboembolismul anterior este asociat cu un risc foarte ridicat de recidivă și, prin urmare, este ponderat cu 2 puncte | 2 |
| V — Boala vasculară pag. 50 | Boala coronariană (infarct miocardic anterior, angină pectorală, antecedente de revascularizare coronariană chirurgicală sau percutanată, CI semnificativă confirmată prin angiografie sau imagistică cardiacă) SAU boală vasculară periferică (claudicație intermitentă, revascularizare anterioară pentru BVP, intervenție percutanată sau chirurgicală pe aorta abdominală, placă aortică complexă — mobilitate, ulcerație, pedunculație sau grosime ≥4 mm) | 1 |
| A — Vârsta 65-74 ani pag. 50 | Se acordă 1 punct pentru vârsta cuprinsă între 65 și 74 de ani | 1 |
- Un scor CHA₂DS₂-VA egal sau mai mare de 2 este recomandat ca indicator al riscului tromboembolic crescut (I, C); un scor CHA₂DS₂-VA de 1 ar trebui considerat un indicator al riscului tromboembolic crescut pentru deciziile privind inițierea anticoagulării orale (IIa, C). pag. 50pag. 51
- Anticoagularea orală este recomandată la toți pacienții cu FA și cardiomiopatie hipertrofică sau amiloidoză cardiacă, indiferent de scorul CHA₂DS₂-VA (I, B). pag. 50
- Se recomandă reevaluarea individualizată a riscului tromboembolic la intervale periodice (I, B). pag. 51
- Terapia cu DOAC poate fi luată în considerare la pacienții cu FA subclinică asimptomatică detectată de dispozitiv și risc tromboembolic crescut, excluzând pacienții cu risc crescut de sângerare (IIb, B). pag. 51
- Utilizarea modelului temporal al FA clinică (paroxistică, persistentă sau permanentă) nu este recomandată pentru a determina necesitatea anticoagulării orale (III, B). pag. 51
- Alți markeri care modifică riscul de AVC și de tromboembolism: cancerul, boala cronică de rinichi, etnia (persoane de origine afro-americană, hispanică sau asiatica), biomarkerii (troponina si BNP-ul), iar în grupuri specifice, dilatarea atrială, dislipidemia, fumatul si obezitatea. pag. 37
Riscul de sângerare (Caseta 12, algoritmul C.1.7)
- Evaluarea și gestionarea factorilor de risc modificabili de sângerare sunt recomandate la toți pacienții eligibili pentru tratament anticoagulant oral (I, B); istoric medical complet pentru a determina toți factorii de risc de sângerare la inițierea/urmărirea tratamentului cu ACO (Clasa I). pag. 38pag. 55
- Utilizarea scorurilor de risc de sângerare pentru a decide începerea sau întreruperea tratamentului anticoagulant oral nu este recomandată (III, B). pag. 55
- Modificabili: hipertensiune — optimizați tratamentul antihipertensiv (Clasa I); AINS — oferiți analgezie alternativă sau terapie de modificare a bolii; antiagregante — nu administrați tratament antiplachetar dincolo de 12 luni la pacienții stabili tratați cu ACO cu boală coronariană/vasculară cronică (Clasa III), nu administrați antiplachetar la ACO pentru a preveni evenimentele tromboembolice sau AVC recurent (Clasa III), DOAC în locul AVK atunci când este necesar tratamentul antiplachetar (Clasa I); alcool — reduceți la mai puțin de 3 băuturi standard pe săptămână (Clasa I); alți factori — interacțiuni medicamentoase, reduceți corticosteroizii, IPP dacă există un risc ridicat de sângerare gastrointestinală, restricționarea hobby-urilor/ocupațiilor periculoase; valori INR volatile — mențineți INR între 2,0 și 3,0 (Clasa I) și TTR >70% (Clasa IIa), DOAC dacă nu se reușește să mențină TTR sub AVK (Clasa I), minimizați durata terapiei de „punte” cu heparină. pag. 38pag. 55
- Potențial modificabili: anemie, număr redus de trombocite sau funcție afectată, insuficiență renală, risc de cădere, diabet zaharat, insuficiență cardiacă — colaborați cu o echipă multidisciplinară, asigurați doza corectă de ACO și monitorizarea adecvată, gestionați insuficiența cardiacă și obțineți euvolemie (Clasa I), control glicemic eficient (Clasa I). pag. 38
- Nemodificabili: vârsta, sângerare majoră anterioară, insuficiență renală severă, dializă sau transplant, disfuncție hepatică severă sau ciroză, afecțiune malignă, factori genetici (polimorfisme CYP2C9), AVC anterior, tulburări cognitive sau demență, patologie intracerebrală — evaluați pacientul mai frecvent, colaborați cu o echipă multidisciplinară; dacă există contraindicații clare pentru ACO, luați în considerare ocluzia AAS (Clasa IIb). Reevaluați la următorul consult. pag. 38
- Contraindicațiile absolute pentru terapia cu ACO sunt rare și includ tumorile intracraniene primare și hemoragiile intracerebrale legate de angiopatia amiloidă; în majoritatea cazurilor, contraindicațiile pot fi relative sau temporare. pag. 38pag. 39
Eficacitatea controlului frecvenței
- Controlul permisiv al frecvenței, cu o frecvență cardiacă de repaus <110 bătăi/minut, ca țintă inițială (IIa, B); un control mai strict rezervat celor cu simptome persistente. pag. 58
- Test mers de 6 minute: FCC la sfârșitul testului sub 110 bătăi/minut indică un control adecvat al frecvenței ventriculare (AMP, Standard/Obligatoriu); monitorizare ECG tip Holter (AMSA, dacă este disponibilă). pag. 16pag. 20
Supravegherea12 puncte2 diferențe
- Reevaluare la 6 luni de la prezentarea inițială și apoi cel puțin anual sau în funcție de starea clinică, realizată de un profesionist medical din asistența primară sau secundară; momentul reevaluării este specific fiecărui pacient. pag. 32pag. 66
- AMP: pacienții cu FA necesită reevaluare dinamică la 6 luni, pentru identificarea schimbărilor ale comorbidităților, factorilor de risc, riscului tromboembolic și pentru a se asigura că schema de tratament rămâne optimă. pag. 17
- Re-evaluați când apar episoade de FA sau internări pentru alte afecțiuni decât FA. pag. 66
- Ce se evaluează (Figura 5): ECG, analize de sânge, imagistică, holter ECG sau alte explorări; comorbiditățile și factorii de risc noi sau pre-existenți (Clasa I); stratificați riscul pentru AVC sau tromboembolism (Clasa I); impactul simptomelor FA înainte și după tratament (Clasa I); factorii de risc de sângerare modificabili (Clasa I); continuați ACO chiar dacă se obține controlul ritmului, dacă există risc de tromboembolism (Clasa I). pag. 66
- Reevaluarea individualizată a riscului tromboembolic la intervale periodice (I, B); evaluarea simptomelor inițial, după orice modificare a tratamentului, precum și înainte și după intervenții (secțiunea C.2.1.3, clasă neprecizată); evaluarea impactului simptomelor asociate FA înainte și după modificări majore în tratament, pentru a sprijini luarea deciziilor partajate și a ghida alegerea terapiei (Caseta 2: I, B). pag. 43pag. 44pag. 51
- Reevaluările pot influența deciziile terapeutice; de exemplu, reluarea terapiei cu DOAC în doză completă după îmbunătățirea funcției renale. pag. 66
- AVK: INR apreciat zilnic la inițierea tratamentului, apoi săptămânal, ulterior lunar; INR în limitele 2.0-3.0, cu un TTR ≥ 70% (în Caseta 7 — >70%). pag. 17pag. 51
- DOAC: necesită doar analize periodice (de obicei la 6 luni) (ghidul pacientului). pag. 79
- Monitorizare periodică (ghidul pacientului): ECG-uri periodice, monitorizare Holter (24–72 h), analize de sânge (rinichi, ficat, tiroidă), ecografie cardiacă, reevaluarea periodică a riscului de AVC și sângerare; monitorizează-ți pulsul (manual sau cu dispozitive digitale); consultă regulat medicul de familie și cardiologul. pag. 80
- Eficacitatea controlului frecvenței: FCC la sfârșitul testului de mers de 6 minute sub 110 bătăi/minut; monitorizare ECG tip Holter (AMSA, dacă este disponibilă). pag. 16pag. 20
- Monitorizarea medicamentelor: Amiodaronum — toxicitatea extracardiacă; Sotalolum — intervalul QT, nivelul seric de potasiu, funcția renală și alți factori proaritmici; Digoxinum — funcția renală înainte de inițiere, adaptarea dozei în BRC; beta-blocant + Diltiazemum*/Verapamilum — ECG ambulator pentru bradicardie. pag. 36pag. 59pag. 64
- Extrasul va conține: diagnosticul precizat desfășurat; rezultatele investigațiilor; recomandări explicite pentru pacient (regim fizic, dietetic, tratament de durată); recomandări pentru medicul de familie — tratamentul de durată, necesitatea evaluării ulterioare a unor indici (ex. INR, lipidograma, ureea, creatinina), necesitatea consulturilor specialiștilor. pag. 31
Ce compensează CNAM la acest diagnostic
7 medicamente pentru adulți la tema „Fibrilație atrială, tulburări de ritm”
Sursa: lista oficială CNAMEdiția din 24.09.2026 · cnam.md ↗Învățați pe această temă
Protocoalele se revizuiesc. Primiți notificare când ministerul actualizează un protocol din specialitatea „Cardiologie” — fără a verifica site-ul manual.