Hipertensiunea arterială la adult
Ordinul MSMPS nr.200 din 28.02.2020
Diagnosticul, clasificarea și managementul hipertensiunii arteriale la adult: evaluarea riscului cardiovascular, ținte tensionale și principii de tratament și monitorizare.
Esențialul protocolului — pe întrebările medicului
Tratament la consultație
Tratamentul HTA: când se începe, ținte, etapetabel · 78 puncte19 diferențe
Inițierea tratamentului antihipertensiv în funcție de TA măsurată la cabinet (tabelul 9)
| Recomandări | Clasă | Nivel |
|---|---|---|
| Hipertensiune arterială grad 2 sau 3 și orice nivel de risc CV: inițierea promptă a tratamentului medicamentos, simultan cu modificarea stilului de viață | I | A |
| Pacienții cu hipertensiune arterială grad 1 (rândul general al grupului în tabel) | II | B |
| Hipertensiune arterială grad 1: se recomandă modificarea stilului de viață pentru a aprecia dacă aceasta normalizează TA | I | A |
| Hipertensiune arterială grad 1, risc moderat-scăzut și fără evidența AOTMH: tratament medicamentos dacă pacientul rămâne hipertensiv după o perioadă de modificare a stilului de viață | I | A |
| Hipertensiune arterială grad 1 și risc înalt sau cu evidența AOTMH: inițierea promptă a tratamentului medicamentos simultan cu modificările stilului de viață | I | A |
| Pacienți vârstnici cu o condiție fizică bună (chiar la cei cu vârste >80 ani): tratament medicamentos și modificările stilului de viață când TAS ≥160 mmHg | I | A |
| Pacienți vârstnici cu o condiție fizică bună (>65 ani, dar nu >80 ani): tratament medicamentos și modificările stilului de viață când TAS este 140-159 mmHg, dacă tratamentul este bine tolerat | I | A |
| Pacienți vârstnici fragili: tratamentul antihipertensiv poate fi considerat, dacă este tolerat | IIb | B |
| Întreruperea tratamentului din cauza vârstei, chiar și când pacienții au vârste ≥80 ani, nu este recomandată dacă tratamentul este bine tolerat | III | A |
| TA normal-înaltă (130-139/85-89 mmHg): modificările stilului de viață sunt recomandate | I | A |
| TA normal-înaltă: tratamentul medicamentos poate fi considerat atunci când riscul CV este foarte înalt din cauza BCV, în special BCI | IIb | A |
La grupul „hipertensiune arterială grad 1” din tabelul 9 sunt trei marcaje: II/B la rândul general al grupului și de două ori I/A la puncte. Din macheta protocolului nu reiese univoc cărui punct îi aparține fiecare marcaj – clasele celor trei puncte ale grupului sunt redate după poziția lor în tabel. pag. 31
La pacienți cu HTA gr.1 și risc moderat-scăzut fără BCV, afectare renală sau AOȚMH tratamentul medicamentos este recomandat dacă valorile TA sunt necontrolate după 3-6 luni de schimbare a stilului de viață; inițierea poate fi precedată de o perioadă mai lungă de modificări ale stilului de viață (durata depinde de nivelul TA și de posibilitatea unei schimbări semnificative în stilul de viață). HTA gr.2 și 3: obiectiv – TA controlată în 3 luni. pag. 5pag. 19pag. 31
Valori tensionale prag măsurate la cabinet pentru inițierea tratamentului (tabelul 10)
Țintele TA
| Grupa | Ținta | Clasă, nivel |
|---|---|---|
| Toți pacienții pag. 32 | TA <140/90 mmHg; dacă tratamentul este bine tolerat – în jur de 130/80 mmHg sau mai mici la majoritatea pacienților | I, A |
| Pacienți <65 ani sub tratament pag. 32 | TAS 120-129 mmHg la majoritatea pacienților | I, A |
| Pacienți vârstnici (≥65 ani) sub tratament pag. 32 | TAS 130-139 mmHg; monitorizarea atentă a efectelor adverse (I, C); valori recomandate pentru orice grupă de risc CV, cu sau fără BCV dovedită (I, A) | I, A |
| Toți pacienții pag. 32 | TAD <80 mmHg ar trebui luată în considerare, indiferent de nivelul de risc sau de comorbidități | IIa, B |
| Vârstnici (secțiunea vârstnici) pag. 40 | TAS 130-139 mmHg și TAD <80 mmHg, dacă este tolerată; valori ale TAS <130 mmHg ar trebui evitate | clasă neprecizată |
| Diabet zaharat pag. 41 | TAS la 130 mmHg și <130 mmHg dacă e tolerată, dar nu <120 mmHg; la vârstnici (≥65 ani) TAS între 130-139 mmHg; TAD <80 mmHg, dar nu <70 mmHg | I, A; I, A; I, C |
| Boală coronariană pag. 42 | TAS ≤130 mmHg dacă e tolerată, dar nu <120 mmHg (I, A); vârstnici (≥65 ani) – TAS 130-140 mmHg (I, A); TAD <80 mmHg, dar nu <70 mmHg (I, C) | I, A; I, A; I, C |
| BCR diabetică sau non-diabetică pag. 45 | TAS în intervalul 130-139 mmHg; tratamentul individualizat în funcție de tolerabilitate, impactul asupra funcției renale și electroliți | I, A; IIa, C |
| BCR (textul secțiunii) pag. 44 | TA <140/90 mmHg și către 130/80 mmHg | clasă neprecizată |
| AVC ischemic sau AIT pag. 42 | interval țintă TAS între 120-130 ar trebui considerat | IIa, B |
| HVS pag. 43 | TAS între 120-130 mmHg | IIa, B* |
| FiA sub anticoagulante orale cu creșteri marcate ale TA (TAS ≥180 mmHg și/sau TAD ≥100 mmHg) pag. 44 | TAS <140 mmHg, scăderea TAS la <130 ar trebui considerată | IIa, B |
* HVS, tabelul 22: la titlul grupului „toți pacienții cu HVS” este I, A; la cele două puncte ale grupului (inhibitor al RAS în combinație cu un BCC sau un diuretic; TAS 120-130 mmHg) – marcajul comun IIa, B. pag. 43
Principalul scop al tratamentului este de a atinge reducerea maximă a riscului total de boli cardiovasculare pe termen lung; aceasta necesită tratamentul TA per se, precum și al tuturor factorilor de risc asociați reversibili. La vârstnici reducerea valorilor tensionale necesită prudență, sub monitorizarea continuă a tolerabilității și efectelor adverse posibile. pag. 32
Modificarea stilului de viață (B.1, caseta 10, tabelul 12)
| Intervenția | Recomandare | Efectul scontat asupra TAS | Clasă, nivel |
|---|---|---|---|
| Slăbire ponderală pag. 11pag. 33 | IMC 20-25 kg/m2; circumferință abdominală <94 cm (bărbați) și <80 cm (femei); evitarea obezității (IMC >30 kg/m2 sau circumferința abdominală >102 cm la bărbați și >88 cm la femei) | cu 5-20 mmHg cu fiecare 10 kg de masă excesivă redusă | I, A |
| Dieta hipotensivă pag. 12pag. 33 | legume, fructe proaspete, lactate sărace în grăsimi, cereale integrale, pește, nuci, acizi grași nesaturați (în special ulei de măsline) și un consum redus de carne roșie și acizi grași saturați | cu 8-14 mmHg | I, A |
| Limitarea aportului de sare pag. 12pag. 33 | <5 g/zi (echivalent cu 2 g sodiu/zi) | cu 2-8 mmHg | I, A |
| Activitatea fizică pag. 12pag. 33 | cel puțin 30 de minute de activitate fizică de intensitate moderată de tip aerobic (mers, alergat ușor, ciclism, înot) de 5-7 ori pe săptămână | cu 4-9 mmHg | I, A |
| Limitarea consumului de alcool pag. 12pag. 33 | bărbați <14 unități pe săptămână, femei <8 unități (1 unitate = 125 ml de vin sau 250 ml de bere); zile fără alcool; evitarea consumului mare de alcool într-o singură zi | cu 2-4 mmHg | I, A; „este recomandată evitarea consumului excesiv de alcool ocazional” – clasa III, B (așa în protocol: formularea spune „recomandată”, dar clasa III înseamnă „nu este recomandat”) |
| Renunțarea la fumat pag. 12pag. 33 | consilierea pacientului, cu sau fără terapia de substituție; măsuri suportive și îndrumarea către un program de renunțare la tutun | reducerea riscului cardiovascular global (fumatul este factor independent de risc) | I, B |
Măsurile legate de stilul de viață trebuie instituite la toți pacienții, inclusiv la cei care necesită tratament medicamentos, și la subiecții cu TA normal înaltă și factori de risc adiționali; trebuie întărite sistematic la fiecare vizită la medic. Pacienții sub tratament nonfarmacologic trebuie supravegheați continuu pentru a iniția tratamentul medicamentos la momentul potrivit. pag. 32pag. 33
Algoritmul terapeutic de bază al hipertensiunii necomplicate (C.1.4)
- Baza terapiei: IECA, BRA, beta-blocantele, BCC și diuretice (tiazidice și tiazidice-like cum ar fi clortalidona și indapamida) (I, A). pag. 34
- Terapie inițială – dublă terapie, o tabletă (CTU): IECA sau BRA + BCC sau diuretic. pag. 19pag. 34
- Se consideră monoterapie la pacienții cu hipertensiune arterială grad 1 risc adițional scăzut (TAS<150 mmHg) sau la pacienții foarte vârstnici (≥80 ani) sau tarați. pag. 19pag. 34
- Pasul al doilea – triplă terapie, o tabletă: IECA sau BRA + BCC + diuretic tiazidic/tiazidic-like; aderența ar trebui verificată. pag. 19pag. 34
- Pasul al treilea – hipertensiune rezistentă, două tablete: triplă terapie + spironolactonă (25-50 mg o.d.) sau alt diuretic, alfa-blocant sau beta-blocant; se consideră îndrumarea spre un centru de referință pentru investigații suplimentare. pag. 19
- Beta-blocante la orice pas dacă există indicație specifică: insuficiență cardiacă, angină, post-IM, fibrilație atrială sau femei tinere însărcinate sau care planifică o sarcină. pag. 19
- Algoritmul se poate aplica și majorității pacienților cu AOTMH, boală cerebrovasculară, diabet sau BAP. pag. 19
- Efectul de scădere al TA ar trebui să dureze 24 de ore (verificat prin măsurători acasă sau la serviciu ale TA sau prin monitorizarea ambulatorie a TA); medicamentele cu efect 24 de ore într-o singură priză trebuie preferate. pag. 34
- La alegere se iau în considerare: experiența pacientului cu o anumită clasă; efectul asupra factorilor de risc; afectarea subclinică de organ, afecțiunea cardiovasculară, boala renală sau diabetul; alte dereglări care limitează anumite clase; interacțiunile; costul, care nu trebuie niciodată să predomine asupra eficacității, tolerabilității și protecției. Efectele adverse sunt cea mai importantă cauză de non-complianță. pag. 34
Strategia terapeutică și alegerea medicamentului (tabelul 13)
| Recomandări | Clasă | Nivel |
|---|---|---|
| IECA, BRA, beta-blocantele, BCC și diureticele (tiazidice și tiazidice-like) sunt indicate ca strategie de bază a tratamentului antihipertensiv | I | A |
| Terapia combinată ca terapie inițială pentru majoritatea hipertensivilor; combinațiile preferate conțin un blocant al SRA (IECA sau BRA) cu BCC sau un diuretic; alte combinații ale celor cinci clase pot fi folosite | I | A |
| Beta-blocantele combinate cu oricare altă clasă majoră dacă există situații clinice specifice: angina, post-IM, insuficiență cardiacă sau controlul frecvenței cardiace | I | A |
| Inițierea terapiei cu o combinație de două medicamente, preferabil CTU; excepții – pacienții vârstnici fragili și cei cu risc scăzut și hipertensiune grad 1 (mai ales dacă TAS <150 mmHg) | I | B |
| TA necontrolată cu combinația dublă – tripla combinație, de obicei un blocant SRA cu un BCC și un diuretic tiazidic/tiazidic-like, preferabil o CTU (aderența ar trebui verificată) | I | A |
| TA necontrolată cu tripla combinație – adăugarea spironolactonei sau, dacă nu este tolerată, alt diuretic cum ar fi amilorid sau doze crescute de alt diuretic, beta-blocant sau alfa-blocant | I | B |
| Combinația a doi blocanți ai SRA nu este recomandată | III | A |
Algoritmi terapeutici în condiții asociate (C.1.5-C.1.8)
| Condiția | Terapia inițială | Pasul al doilea | Pasul al treilea / note |
|---|---|---|---|
| Boală coronariană ischemică pag. 20 | dublă terapie, o tabletă: IECA sau BRA + beta-blocant sau BCC sau BCC + diuretic sau beta-blocant sau beta-blocant + diuretic; monoterapie – în aceleași condiții ca în algoritmul de bază | triplă terapie a celor menționate anterior, o tabletă; se consideră inițierea terapiei când TAS ≥130 mmHg la acești pacienți cu risc foarte înalt și BCV | hipertensiune rezistentă, două tablete: adaugă spironolactonă (doza – ca în algoritmul de bază) sau alt diuretic, alfa-blocant sau beta-blocant; se consideră îndrumarea spre un centru de referință |
| BCR (eRFG <60 ml/min/1,72 m2 cu sau fără proteinurie) pag. 20 | dublă terapie, o tabletă: IECA sau BRA + BCC sau IECA sau BRA + diuretic (sau diuretic de ansă) | IECA sau BRA + BCC + diuretic (sau diuretic de ansă), o tabletă | hipertensiune rezistentă, două tablete: adaugă spironolactonă (doza – ca în algoritmul de bază) sau alt diuretic, alfa-blocant sau beta-blocant. Diureticele de ansă când eRFG <30 (tiazidicele sunt mai puțin eficiente/ineficiente). Risc de hiperpotasemie la adăugarea spironolactonei, mai ales când eRFG <45 sau K+ bazal ≥4,5 mmol/L. Reducerea RFGe și creșterea creatininei sunt de așteptat (în special cu IECA sau BRA), dar o creștere a creatininei >30% trebuie însoțită de o evaluare promptă pentru o posibilă patologie reno-vasculară. Beta-blocante la orice pas dacă există indicație specifică. |
| Insuficiență cardiacă cu fracția de ejecție redusă pag. 21 | IECA sau BRA (inhibitor al receptorilor de neprilizină poate fi luat în considerare) + diuretic (tiazidic/tiazid-like; diuretic de ansă ca alternativă la pacienții cu edeme) + beta-blocant | aceeași schemă + MRA | când terapia antihipertensivă nu este necesară în ICFEr, tratamentul se prescrie conform ghidului de IC al ESC; nu folosiți BCC non-dihidropiridinice (verapamil sau diltiazem) |
| Fibrilație atrială pag. 21 | IECA sau BRA + beta-blocant sau BCC non-DHP, sau beta-blocant + BCC | IECA sau BRA + beta-blocant + BCC DHP sau diuretic sau beta-blocant + BCC DHP + diuretic | se adaugă anticoagulare orală când este indicată conform scorului CHA2DS2-VASc în absența contraindicațiilor; combinația beta-blocant cu BCC non-DHP nu este recomandată de rutină (potențial marcat de reducere a frecvenței cardiace) |
Condiții care favorizează folosirea anumitor medicamente antihipertensive (tabelul 14)
| Clasa | Condiții |
|---|---|
| Diuretice tiazidice | hipertensiune sistolică izolată (vârstnici); insuficiență cardiacă; hipertensiune la afro-americani |
| Beta-blocante | angină pectorală; postinfarct de miocard; insuficiență cardiacă (titrare de la doze mici la cele eficiente clinic); tahiaritmii; glaucom; sarcină |
| BCC dihidropiridinice (amlodipina, nifedipina), cu excepția celor cu durată scurtă de acțiune | hipertensiune sistolică izolată (vârstnici); angină pectorală; hipertrofie VS; ateroscleroză carotidiană/coronariană; sarcină |
| Verapamil/diltiazem | angină pectorală; ateroscleroză carotidiană; tahicardie supraventriculară |
| Inhibitori ECA | insuficiență cardiacă; disfuncție VS; postinfarct de miocard; nefropatie diabetică; nefropatie non-diabetică; hipertrofie VS; ateroscleroză carotidiană; proteinurie/microalbuminurie; fibrilație atrială; sindrom metabolic |
| Blocanți de receptori ai angiotensinei | insuficiență cardiacă; postinfarct de miocard; nefropatie diabetică; proteinurie/microalbuminurie; hipertrofie VS; fibrilație atrială; sindrom metabolic; tuse provocată de IECA |
| Diuretice (antialdosteron) | insuficiență cardiacă; postinfarct de miocard |
| Diuretice de ansă | insuficiență renală; insuficiență cardiacă |
Restricții și posibile contraindicații în folosirea medicației antihipertensive (tabelul 15)
| Medicament | Absolute | Relative |
|---|---|---|
| Diuretice (tiazidic/tiazidic-like: ex. clortalidona și indapamida) | gută | sindrom metabolic; intoleranța la glucoză; sarcina; hipercalcemia; hipokaliemia |
| Beta-blocante | astm bronșic; bloc atrioventricular sau sinoatrial de grad înalt; bradicardia (frecvența cardiacă <60 bătăi/minut) | sindrom metabolic; intoleranța la glucoză; atleții și pacienții activi fizic |
| Blocanți ai canalelor de calciu (dihidropiridine) | nu sunt | tahiaritmiile; insuficiența cardiacă (ICFEr clasa III / IV); edeme gambiere pre-existente severe |
| Blocanți ai canalelor de calciu (verapamil, diltiazem) | bloc atrioventricular sau sinoatrial de grad înalt; disfuncție severă de ventricul stâng (FEVS <40%); bradicardia (frecvența cardiacă <60 bătăi/minut) | constipația |
| Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei | sarcina; edem angioneurotic în antecedente; hiperpotasemia (potasiu >5,5 mmol/L); stenoză bilaterală de artere renale | femei cu potențial fertil fără o metodă fiabilă de contracepție |
| Blocanții receptorilor angiotensinei | sarcina; hiperpotasemia (potasiu >5,5 mmol/L); stenoză bilaterală de artere renale | femei cu potențial fertil fără o metodă fiabilă de contracepție |
Vârstnici
- La pacienții foarte vârstnici este adecvată inițierea tratamentului cu monoterapie. pag. 39
- La toți pacienții vârstnici terapia combinată este recomandat să fie inițiată la cele mai mici doze existente. pag. 39
- Posibilitatea apariției hipotensiunii posturale ar trebui atent monitorizată (în special la cei foarte vârstnici sau fragili), iar simptomele sugestive verificate folosind MATA. pag. 39
- Dacă nu sunt necesare pentru o boală concomitentă, diureticele de ansă și alfa-blocantele ar trebui evitate din cauza asocierii lor cu căderile vătămătoare. pag. 40
- Funcția renală trebuie evaluată frecvent pentru a detecta creșteri ale creatininei serice și reduceri ale eRFG. pag. 40
- Orice scădere a TA este favorabilă, chiar dacă cea mai bună valoare atinsă este mai mare decât ținta recomandată. pag. 40
Diabetul zaharat (tabelul 19)
- Măsuri non-farmacologice la toți pacienții, cu o atenție particulară la scăderea în greutate și reducerea aportului de sare în diabetul de tip 2. pag. 40
- Caseta 14: începeți tratamentul medicamentos antihipertensiv dacă valoarea TAS persistentă este ≥140 mmHg sau valoarea TAD persistentă este ≥90 mmHg; valorile țintă vor fi identice cu pacienții fără diabet zaharat (<140/90 mmHg, dacă sunt bine tolerate – la 130/80 mmHg). Tabelul 19: tratamentul antihipertensiv este recomandat când TA la cabinet este ≥140/90 mmHg (I, A). Alte ținte în diabet în protocol – vezi conflictele. pag. 37pag. 41
- Tratamentul inițial – o combinație între un blocant al SRA cu un BCC sau cu un diuretic tiazidic/tiazidic-like (I, A); IECA sau BRA reduc albuminuria și progresia nefropatiei diabetice mai mult decât alte clase. pag. 40pag. 41
- Administrarea simultană a două blocante RAA, de ex. IECA și BRA, este contraindicată (III, A). pag. 41
- Când RFG <30 mL/min/1,73 m2, se evită diureticele tiazidice/tiazidic-like și se ia în considerare utilizarea diureticelor de ansă, dacă utilizarea unui diuretic este indicată. pag. 41
- Hipertensiunea mascată și lipsa scăderii nocturne a TA sunt relativ frecvente; monitorizarea ambulatorie a TA pe 24 h la pacienții diabetici aparent normotensivi este utilă, mai ales cu afectare de organ țintă. pag. 41
Boli cerebrovasculare (tabelul 20)
| Recomandări | Clasă | Nivel |
|---|---|---|
| Hemoragie intracerebrală acută, TAS <220 mmHg: scăderea imediată a TA nu este recomandată pag. 41pag. 42 | III | A |
| Hemoragie intracerebrală acută, TAS ≥220 mmHg: ar trebui considerată o scădere atentă a TA cu terapie i.v. până la valori sub 180 mmHg pag. 41pag. 42 | IIa | B |
| AVC acut ischemic: scăderea de rutină a TA cu terapie antihipertensivă nu este recomandată (cu excepțiile de mai jos) pag. 41pag. 42 | III | A |
| AVC ischemic acut, eligibil pentru tromboliză i.v.: TA ar trebui scăzută cu prudență și menținută <180/105 mmHg pentru cel puțin primele 24h după tromboliză pag. 41pag. 42 | IIa | B |
| TA marcat crescută, fără fibrinoliză: terapia medicamentoasă poate fi considerată, în funcție de judecata clinică, pentru o reducere a TA cu 15% în primele 24h de la debut pag. 41pag. 42 | IIb | C |
| Eveniment cerebrovascular acut: tratamentul hipertensiv este recomandat – imediat în cazul AIT pag. 41pag. 42 | I | A |
| Eveniment cerebrovascular acut: după câteva zile în AVC ischemic pag. 42 | I | A |
| AVC ischemic sau AIT: ar trebui considerat un interval țintă TAS între 120-130 pag. 42 | IIa | B |
| Prevenția AVC acut: blocant SRA plus un BCC sau diuretic tiazidic-like pag. 42 | I | A |
BCI, IC, HVS, FiA (tabelele 21-23)
- La pacienții hipertensivi cu IM în antecedente se recomandă beta-blocante și blocanți ai RAS (I, A). pag. 43
- La pacienții cu angină simptomatică se recomandă beta-blocante și/sau BCC (I, A). pag. 43
- IC (cu FE redusă sau prezervată): tratamentul antihipertensiv ar trebui considerat dacă TA este ≥140/90 mmHg (IIa, B); o valoare minimă de siguranță a TA nu este dată. pag. 43
- IC cu FE redusă: IECA sau BRA + beta-blocant + diuretic și/sau MRA dacă este necesar (I, A); BCC dihidropiridinice pot fi adăugate dacă nu se obține controlul TA (IIb, C); BCC non-dihidropiridinice nu sunt recomandate (pot fi folosite în IC cu FE prezervată). pag. 43
- IC cu FE prezervată: pragul de inițiere și ținta TA sunt aceleași ca în IC cu FE redusă (IIa, B); toate clasele majore pot fi folosite (I, C). pag. 43
- HVS (la titlul grupului – I, A): inhibitor al RAS în combinație cu un BCC sau un diuretic; TAS între 120-130 mmHg (marcajul comun al celor două puncte – IIa, B). pag. 43
- FiA: screening pentru hipertensiune (I, C); un beta-blocant sau un BCC non-dihidropiridinic dacă este necesar controlul frecvenței (IIa, B). pag. 44
- FiA și hipertensiune: anticoagulare orală la scor CHA2DS2-VASc ≥2 la bărbați și ≥3 la femei (I, A); ar trebui considerată și la scor CHA2DS2-VASc 1 (IIa, B). Sub anticoagulant TA trebuie strict controlată (AVC și hemoragiile sunt mai frecvente când TAS este >140 mmHg). pag. 44
- Antagoniștii receptorilor de angiotensină ar putea fi preferați la pacienții cu episoade anterioare de fibrilație atrială. pag. 44
Boala cronică de rinichi (tabelul 24)
- Modificarea stilului de viață (în special restricția de sare) și medicație antihipertensivă când TA la cabinet este ≥140/90 mmHg (I, A). pag. 44pag. 45
- Blocanții SRA sunt recomandați la pacienții cu microalbuminurie sau proteinurie (I, A). pag. 45
- Terapie inițială – un blocant al SRA și un BCC sau un diuretic (I, A); în caz de RFG <30 – diuretic de ansă în locul celui tiazidic; combinația între doi blocanți ai SRA nu este recomandată (III, A). pag. 44pag. 45
- Este de așteptat ca RFGe să scadă cu 10-20% în primele săptămâni; dacă declinul continuă sau este mai sever, tratamentul ar trebui întrerupt și pacientul investigat pentru boala renovasculară. pag. 45
Hipertensiunea și BPOC
- Managementul include modificarea stilului de viață, iar renunțarea la fumat este esențială. pag. 45
- Blocantele canalelor de calciu, BRA sau IECA sau combinațiile între BCC/blocant al SRA sunt recomandate de primă intenție. pag. 45
- Dacă răspunsul tensional este modest, diureticele tiazidice sau tiazidic-like și beta-blocantele beta-1 selective pot fi luate în considerare. pag. 45pag. 46
- Diureticele nu sunt recomandate pentru utilizare largă la pacienții hipertensivi cu BPOC. pag. 45
Hipertensiunea la femei, sarcina (tabelul 25)
- Inhibitorii ECA și antagoniștii receptorilor angiotensinei trebuie evitați în sarcină și la femeile care au planificată o sarcină. pag. 46
- Chiar și contraceptivele orale cu doze scăzute de estrogen sunt asociate cu risc crescut; doar contraceptivele bazate pe progesteron sunt o opțiune pentru femeile cu TA crescută. pag. 46
- Terapia de substituție hormonală nu este contraindicată cât timp TA poate fi controlată cu medicație; terapia de substituție hormonală și modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici nu ar trebui folosiți pentru prevenția patologiilor cardiovasculare. pag. 46
- Hipertensiunea în sarcină: TAS >140 mmHg și/sau TAD >90 mmHg; ușoară (140-159/90-109 mmHg) sau severă (≥160/110 mmHg). pag. 46
- Hipertensiunea pre-existentă: precede sarcina sau se dezvoltă înainte de 20 de săptămâni de gestație, persistă de regulă mai mult de 6 săptămâni post-partum și poate fi asociată cu proteinuria. pag. 46
- Hipertensiunea gestațională: se dezvoltă după 20 de săptămâni de gestație și se remite de obicei în primele 6 săptămâni post-partum. pag. 46
- Hipertensiunea pre-existentă cu hipertensiune gestațională și proteinurie suprapusă. pag. 46
- Pre-eclampsia: hipertensiune gestațională cu proteinurie semnificativă (>0,3 g/24 h sau raportul albumină/creatinină urinară ≥30 mg/mmol). Apare mai frecvent în prima sarcină, în sarcinile multiple, în mola hidatiformă, în sindromul antifosfolipidic sau în hipertensiunea pre-existentă, boala renală sau diabet. Singurul remediu pentru pre-eclampsie este nașterea. Cum proteinuria poate fi o manifestare târzie, pre-eclampsia trebuie suspectată atunci când hipertensiunea de novo este asociată cu cefalee, tulburări de vedere, dureri abdominale sau analize de laborator anormale, în mod special trombocitopenie și/sau funcție hepatică anormală. pag. 46
- Hipertensiunea prenatală neclasificabilă: prima înregistrare a TA este după 20 de săptămâni de gestație și este incert faptul că hipertensiunea arterială era pre-existentă. pag. 47
- Inițierea tratamentului la HTA gestațională, HTA pre-existentă suprapusă cu hipertensiunea gestațională sau hipertensiune cu afectare subclinică de organ sau simptome – TAS ≥140 mmHg sau TAD ≥90 mmHg; în toate celelalte cazuri – TAS ≥150 mmHg sau TAD ≥95 mmHg (I, C). pag. 47
- Agenți de primă linie: metildopa (I, B), labetalolul sau BCC (I, C); IECA, BRA sau inhibitorii direcți de renină nu sunt recomandate în sarcină (III, C). pag. 47
- TAS ≥170 mmHg sau TAD ≥110 mmHg la o femeie gravidă reprezintă o urgență vitală și internarea în spital este recomandată (I, C). pag. 47
- În HTA severă, tratamentul medicamentos cu labetalol i.v., metildopa oral sau nifedipină este recomandat (I, C). pag. 47
- Tratamentul recomandat pentru criza hipertensivă este labetalolul i.v. sau nicardipina și magneziu (I, C). pag. 47
- În pre-eclampsia asociată cu edem pulmonar, nitroglicerina administrată în perfuzie continuă este recomandată (I, C). pag. 47
- HTA gestațională sau pre-eclampsie ușoară – nașterea la 37 de săptămâni (I, B); pre-eclampsia complicată – urgentarea nașterii (I, C). pag. 47
Sindromul metabolic
- La toți indivizii – măsuri intense de schimbare a stilului de viață. pag. 47
- Tratamentul medicamentos trebuie început cu un medicament care nu facilitează debutul diabetului: se preferă un blocant al SRA, urmat, dacă este nevoie, de un antagonist al canalelor de calciu sau un diuretic tiazidic în doză mică. pag. 47
- Din motivul lipsei dovezilor din studii clinice se vor evita recomandări ferme asupra utilizării medicamentelor antihipertensive la toți subiecții cu sindrom metabolic cu o TA normal înaltă; de asemenea, există dovezi că blocarea sistemului renină-angiotensină poate încetini apariția hipertensiunii. pag. 47pag. 48
- Statinele și medicamentele antidiabetice trebuie administrate în prezența dislipidemiei și respectiv a diabetului. pag. 48
Hipertensiunea rezistentă la tratament (tabelele 26-28)
- Definiție: dozele optime (sau cele mai bine tolerate) din strategia terapeutică adecvată, care include un diuretic (tipic IECA sau BRA cu un BCC și un diuretic tiazidic/tiazidic-like), nu reușesc să reducă TAS/TAD la cabinet <140/90 mmHg; controlul inadecvat este confirmat prin MATA și MDTA; după excluderea hipertensiunii pseudo-rezistente (în special aderența scăzută) și a hipertensiunii secundare (I, C). pag. 48
- Tratament: măsuri ale unui stil de viață adecvat, în special restricția de sodiu; adăugarea unei doze mici de spironolactonă; sau, la intoleranță, alt diuretic (eplerenonă, amilorid, doză crescută de diuretic tiazidic/tiazidic-like sau diuretic de ansă); sau adăugarea de bisoprolol sau doxazosin (I, B). pag. 49
- De atras atenția la: aderență slabă la tratament; eșec în modificarea stilului de viață; aport de medicamente care cresc tensiunea arterială; apneea obstructivă în somn; cauze secundare nedecelate; afectare de organ ireversibilă; încărcare de volum. pag. 14
- Terapiile bazate pe dispozitive nu sunt recomandate de rutină, în afara studiilor clinice (III, B). pag. 49
| Grupa | Conținut |
|---|---|
| Caracteristicile pacienților | vârstnici (în special >75 ani); obezitate; mai frecvent în populația de culoare; exces alimentar de sodiu; valori TA de bază crescute și istoric de hipertensiune necontrolată; AOTMH (HVS și/sau BCR); diabet; afectare aterosclerotică vasculară; rigiditate aortică și HTA sistolică izolată |
| Cauze frecvente de hipertensiune secundară | hiperaldosteronism primar; afectare aterosclerotică renovasculară; apnee în somn; BCR |
| Cauze rare | feocromocitom; displazie fibromusculară; coarctația de aortă; sindrom Cushing; hiperparatiroidism |
| Medicamente prescrise | anticoncepționale orale; agenți simpatomimetici (decongestionante nazale); antiinflamatorii nesteroidiene; ciclosporinum; eritropoietina; steroizi (prednisolonum, hidrocortizonum); unele terapii antineoplazice |
| Medicamente fără prescripție | substanțe recreaționale (cocaina, amfetamine și steroizi anabolizanți); ingestia excesivă de liquorice; remedii naturiste (efedra și ma huang) |
Hipertensiunea malignă și formele secundare: tratament (C.2.5.12, C.2.6)
- Hipertensiunea malignă este o urgență hipertensivă definită clinic prin prezența TA foarte crescute asociată cu afectare ischemică de organ (retina, rinichi, inima sau creier). Tratamentul se bazează pe medicamente care pot fi administrate intravenos în perfuzie și titrate. pag. 49
- Hipertensiunea renovasculară – indicații pentru revascularizare: hipertensiunea refractară (de ex. tensiune arterială ridicată în ciuda administrării a cel puțin trei medicamente antihipertensive, incluzând un diuretic la doza adecvată) și o deteriorare progresivă a funcției renale. Revascularizarea chirurgicală este efectuată din ce în ce mai rar, fiind progresiv înlocuită de angioplastie; angioplastia singură este tratamentul de elecție în displazia fibromusculară. pag. 50
- Hipertensiunea renovasculară – tratamentul medicamentos se preferă atunci când funcția renală este păstrată, este posibil controlul valorilor TA, stenoza renală nu este strânsă și există un istoric îndelungat de hipertensiune (de ex.: >10 ani). Se acordă prioritate diureticului tiazidic în doza optimă și antagonistului canalelor de calciu cu posibilitatea adăugării unui blocant al sistemului renină-angiotensină, cu excepția cazului în care există stenoze bilaterale de artere renale. pag. 50
- Feocromocitomul: tratamentul complet presupune excizia tumorii; înaintea operației pacientul trebuie pregătit prin administrarea unui blocant de receptori α-adrenergici și, după un tratament adecvat cu acest preparat, poate fi introdus un blocant de receptori β-adrenergici. pag. 50
- Aldosteronismul primar: tehnica chirurgicală pentru excizia unui adenom suspectat este adrenalectomia laparoscopică; anterior intervenției chirurgicale sau în cazul hiperplaziei adrenale este recomandat tratamentul cu un antagonist de aldosteron precum spironolactona. pag. 51
- Coarctația de aortă: după corecție sau stentare, în special la adulți, hipertensiunea poate persista datorită efectelor hemodinamice și vasculare, astfel că numeroși pacienți necesită continuarea terapiei antihipertensive. pag. 51
- Hipertensiunea indusă de medicamente: printre substanțele sau medicamentele care pot produce hipertensiune arterială se pot enumera licorice, contraceptive orale, steroizi, antiinflamatoare nesteroidiene, cocaină și amfetamine, eritropoetină, ciclosporină, tacrolimus. La anamneză pacientul trebuie chestionat privind medicamentele administrate, iar utilizarea medicamentelor care pot duce la creșterea TA trebuie atent monitorizată. pag. 51
Managementul perioperator al hipertensiunii (tabelul 29)
- Pacienții nou diagnosticați cu hipertensiune, programați pentru o intervenție chirurgicală electivă – screening preoperator care să evalueze AOTMH și riscul CV (I, C).
- Evitarea fluctuațiilor mari ale TA în perioada perioperatorie (I, C).
- Nu este necesară amânarea chirurgiei non-cardiace la pacienții cu hipertensiune grad 1 sau 2 (TAS <180 mmHg; TAD <110 mmHg) (IIb, C).
- Continuarea perioperatorie a beta-blocantelor la pacienții sub tratament cronic (I, B); întreruperea bruscă a beta-blocantelor sau a agenților cu acțiune centrală (ex. clonidina) nu este recomandată (III, B).
- Oprirea tranzitorie a blocantelor SRA în perioada perioperatorie ar trebui luată în considerare la intervenții chirurgicale non-cardiace (IIa, C).
Tratamentul factorilor de risc asociați (casetele 13-15, tabelul 16)
| Recomandări | Clasă | Nivel |
|---|---|---|
| Evaluarea riscului CV prin sistemul SCORE la pacienții hipertensivi care nu se află deja în categoria de risc înalt sau foarte înalt datorită BCV, bolii renale sau diabetului | I | B |
| Risc CV foarte înalt: statine pentru LDL-C <1,8 mmol/L (70 mg/dL) sau reducerea cu ≥50% dacă LDL-C inițial este 1,8-3,5 mmol/L (70-135 mg/dL) | I | B |
| Risc CV înalt: LDL-C <2,6 mmol/L (100 mg/dL) sau reducerea cu ≥50% dacă LDL-C inițial este 2,6-5,2 mmol/L (100-200 mg/dL) | I | B |
| Risc CV moderat: statinele ar trebui luate în considerare pentru LDL-C <3,0 mmol/L (115 mg/dL) | IIa | C |
| Terapia antiagregantă, în special aspirina în doză mică, pentru prevenția secundară | I | A |
| Aspirina nu este recomandată pentru prevenția primară la pacienții hipertensivi fără BCV | III | A |
- Statinele sunt recomandate pentru toate persoanele cu tensiune arterială înaltă complicată de boli cardiovasculare, fără a ține cont de colesterolul bazal. Prevenția primară la risc cardiovascular moderat: în caseta 14 – „sunt recomandate”; în casetele 13, 15 și tabelul 16 – „ar trebui luate în considerare” (IIa, C) pentru obținerea unui nivel LDL-C <3,0 mmol/L (115 mg/dL). pag. 36pag. 37pag. 38
- Tratamentul antiplachetar, în special acid acetilsalicilic în doze mici (75-100 mg/zi), ar trebui prescris pacienților hipertensivi ce au în antecedente evenimente cardiovasculare, cu condiția de a nu exista un risc crescut de sângerare; acidul acetilsalicilic nu este recomandat pacienților hipertensivi fără BCV în antecedente în scopul prevenției primare. pag. 13pag. 37
- La pacienții sub tratament anticoagulant, antiplachetarele se folosesc cu prudență, cu evaluarea riscului hemoragic prin scorul HAS-BLED; valorile TA necontrolate (TAS >160 mmHg) sunt un factor de risc independent pentru hemoragie intracraniană și hemoragie majoră. pag. 36pag. 37
- Controlul glicemiei în HTA și diabet: glicemia a jeun ≤6,0 mmol/l (108 mg/dl) și hemoglobina glicozilată (HbA1c) <6,5%. pag. 37
Medicamente și doze în HTA conform protocoluluitabel · 5 puncte2 diferențe
| Medicamentul | Doza | Modul de administrare | Când conform protocolului |
|---|---|---|---|
| Acid acetilsalicilic pag. 13pag. 36pag. 37 | 75-100 mg/zi | nu este specificat | prevenția secundară la pacienți hipertensivi (BCV în antecedente), cu condiția de a nu exista un risc crescut de sângerare; sub tratament anticoagulant – cu prudență, riscul de sângerare evaluat prin scorul HAS-BLED; nu se folosește pentru prevenția primară; caseta 13 include în prevenția secundară și pacienții cu diabet de tipul 2 – vezi conflictul |
| Spironolactonă pag. 19pag. 20 | 25-50 mg | o.d. (o dată pe zi) | pasul al treilea – hipertensiune rezistentă, se adaugă la tripla terapie (în tabelul 27 – „doză mică”) |
| Nicardipinum pag. 62 | 20 mg | oral | urgență hipertensivă (ghidul pacientului): unul din primele trei medicamente |
| Nifedipinum pag. 62 | 5-10 mg | sublingval sau oral | urgență hipertensivă (ghidul pacientului): unul din primele trei medicamente |
| Captoprilum pag. 62 | 6,25-50 mg | sublingval sau oral | urgență hipertensivă (ghidul pacientului): unul din primele trei medicamente |
| Furosemidum pag. 62 | 20-40 mg | oral | doar ca adaos: se administrează unul din primele trei medicamente din tabel (Nicardipinum, Nifedipinum, Captoprilum), în combinație cu sau fără Furosemidum (ghidul pacientului) |
- Medicamentele care își exercită efectul antihipertensiv 24 de ore într-o singură priză trebuie preferate. pag. 34
- La toți pacienții vârstnici terapia combinată este recomandat să fie inițiată la cele mai mici doze existente. pag. 39
- Beta-blocante în insuficiența cardiacă – titrare de la doze mici la cele eficiente clinic. pag. 35
- Statine: se utilizează doze suficiente pentru a atinge valorile-țintă, dependente de nivelul riscului CV total. pag. 36
- Înainte de a le întrebuința, pacientul consultă medicul cu privire la selectarea și dozarea medicamentelor și le păstrează într-un loc accesibil, de exemplu în geanta purtată permanent. pag. 62
Medicamentele protocolului HTA compensate de CNAMtabel1 diferență
- Acidum AcetylsalicylicumAcid acetilsalicilicCNAM: Parțial0,51–0,78 MDL/unit.
Antiagregant 75-100 mg/zi – prevenția secundară la pacienți hipertensivi (BCV în antecedente), cu condiția de a nu exista un risc crescut de sângerare; nu este recomandat pentru prevenția primară. Caseta 13 include în prevenția secundară și pacienții cu diabet de tipul 2 – vezi conflictul. pag. 13pag. 36pag. 37pag. 38
Fișa medicamentului → - AmlodipinumCNAM: Parțial0,96–1,29 MDL/unit.
BCC dihidropiridinic, clasă majoră; favorizat în HTA sistolică izolată la vârstnici, angină, HVS, ateroscleroză, sarcină. pag. 35pag. 65
Fișa medicamentului → - Amlodipinum + ValsartanumCNAM: Parțial3,32–3,51 MDL/unit.
CTU BRA + BCC – clasa preferată pentru terapia inițială dublă într-o singură tabletă; preparatul concret nu este numit în protocol. pag. 19pag. 34pag. 65
Fișa medicamentului → - BisoprololumCNAM: Parțial0,86–1,32 MDL/unit.
Beta-blocant; în hipertensiunea rezistentă – opțiune de adăugare (sau doxazosin). pag. 49pag. 65
Fișa medicamentului → - CarvedilolumCNAM: Parțial0,84–1,82 MDL/unit.
Beta-blocant (exemplu din ghidul pacientului). pag. 65
Fișa medicamentului → - EnalaprilumCNAM: Parțial0,69–1,49 MDL/unit.
IECA, clasă majoră (exemplu din ghidul pacientului). pag. 65
Fișa medicamentului → - IndapamidumCNAM: Parțial1,22–1,23 MDL/unit.
Diuretic tiazidic-like, clasă majoră; contraindicat în gută. pag. 34pag. 36pag. 65
Fișa medicamentului → - LercanidipinumCNAM: Parțial2,01–2,76 MDL/unit.
BCC dihidropiridinic (exemplu din ghidul pacientului). pag. 65
Fișa medicamentului → - LisinoprilumCNAM: Parțial0,92–1,73 MDL/unit.
IECA, clasă majoră (exemplu din ghidul pacientului). pag. 65
Fișa medicamentului → - Lisinoprilum + AmlodipinumCNAM: Parțial1,78 MDL/unit.
CTU IECA + BCC – clasa preferată pentru terapia inițială dublă într-o singură tabletă; preparatul concret nu este numit în protocol. pag. 19pag. 34pag. 65
Fișa medicamentului → - LosartanumCNAM: Parțial1,17–2,35 MDL/unit.
BRA, clasă majoră (exemplu din ghidul pacientului). pag. 65
Fișa medicamentului → - Losartanum + HydrochlorthiazidumLosartanum + HydrochlorothiazidumCNAM: Parțial2,10–2,84 MDL/unit.
CTU BRA + diuretic tiazidic – clasă de terapie inițială dublă într-o singură tabletă; preparatul concret nu este numit în protocol. pag. 19pag. 34pag. 65
Fișa medicamentului → - MetoprololumCNAM: Parțial0,52–1,18 MDL/unit.
Beta-blocant; de asemenea în setul de pastile pentru urgențe hipertensive în instituțiile consultativ-diagnostice. pag. 53pag. 65
Fișa medicamentului → - NebivololumCNAM: Parțial1,53 MDL/unit.
Beta-blocant (exemplu din ghidul pacientului). pag. 65
Fișa medicamentului → - PerindoprilumCNAM: Parțial1,41–3,59 MDL/unit.
IECA, clasă majoră (exemplu din ghidul pacientului). pag. 65
Fișa medicamentului → - Perindoprilum Argininum + IndapamidumPerindoprilum + IndapamidumCNAM: Parțial3,31–4,53 MDL/unit.
CTU IECA + diuretic tiazidic-like – clasă de terapie inițială dublă într-o singură tabletă; preparatul concret nu este numit în protocol. pag. 19pag. 34pag. 65
Fișa medicamentului → - RamiprilumCNAM: Parțial1,00–1,42 MDL/unit.
IECA, clasă majoră (exemplu din ghidul pacientului). pag. 65
Fișa medicamentului → - SpironolactonumCNAM: Parțial1,78–2,06 MDL/unit.
Pasul al treilea – hipertensiune rezistentă: 25-50 mg o.d. adăugat la tripla terapie; risc de hiperpotasemie când eRFG <45 sau K+ ≥4,5 mmol/L. pag. 19pag. 20pag. 34pag. 49
Fișa medicamentului → - TelmisartanumCNAM: Parțial2,23–2,78 MDL/unit.
BRA, clasă majoră (exemplu din ghidul pacientului). pag. 65
Fișa medicamentului → - TorasemidumCNAM: Parțial1,26–1,85 MDL/unit.
Diuretic (exemplu din ghidul pacientului). pag. 65
Fișa medicamentului → - ValsartanumCNAM: Parțial2,27–3,03 MDL/unit.
BRA, clasă majoră (exemplu din ghidul pacientului). pag. 65
Fișa medicamentului → - Valsartanum + HydrochlorthiazidumValsartanum + HydrochlorothiazidumCNAM: Parțial3,04 MDL/unit.
CTU BRA + diuretic tiazidic – clasă de terapie inițială dublă într-o singură tabletă; preparatul concret nu este numit în protocol. pag. 19pag. 34pag. 65
Fișa medicamentului → - VerapamilumCNAM: Parțial0,75 MDL/unit.
BCC non-dihidropiridinic: angină, ateroscleroză carotidiană, tahicardie supraventriculară, controlul frecvenței în FiA; contraindicat în bloc AV/SA de grad înalt, FEVS <40%, FC <60; nu se folosește în ICFEr. pag. 21pag. 35pag. 36pag. 44
Fișa medicamentului →
Urgențe și direcționare
Urgența hipertensivă la nivelul de asistență medicală primarătabel · 22 puncte2 diferențe
Stările de urgență – subiectul protocoalelor separate. În algoritmul general de conduită: urgență hipertensivă – vezi protocolul pentru urgențe hipertensive. pag. 18pag. 39
Spitalizare (B.2, B.3, sumarul recomandărilor)
- Urgențe hipertensive – criteriu de spitalizare în secții cu profil terapeutic general, cardiologie (raional, municipal). pag. 6pag. 14pag. 15
- Cazurile în care nu este posibilă stabilirea diagnosticului și/sau tratamentului la nivelul raional (municipal) – secție cardiologie (nivel republican). pag. 6pag. 15
Este necesar un tratament de urgență, pacientul se consultă pe loc (caseta 8)
- Hipertensiune malignă (hipertensiunea severă și retinopatia de gradul III-IV).
- Hipertensiune severă (>220/120 mmHg).
- Complicații iminente (de exemplu, atacul ischemic cerebral tranzitoriu sau ictus cerebral, insuficiență ventriculară stângă acută).
Urgențele hipertensive (caseta 17)
- Encefalopatia hipertensivă
- Insuficiența ventriculară stângă din cardiomiopatie hipertensivă
- Hipertensiunea cu infarct de miocard
- Hipertensiunea arterială cu angor pectoral instabil
- Hipertensiunea arterială cu disecția de aortă
- Hipertensiunea arterială severă asociată cu hemoragie subarahnoidală sau accident cerebrovascular
- Crizele hipertensive asociate cu feocromocitom
- Hipertensiunea cauzată de utilizarea drogurilor cum ar fi amfetaminele, LSD, cocaina sau extasy
- Hipertensiunea în perioada peri-operatorie
- Preeclampsia severă sau eclampsia
Hipertensiunea malignă este o urgență hipertensivă definită prin prezența TA foarte crescute asociată cu afectare ischemică de organ (retina, rinichi, inima sau creier); tratamentul se bazează pe medicamente administrate intravenos în perfuzie și titrate. pag. 49
Sarcina (tabelul 25)
- TAS ≥170 mmHg sau TAD ≥110 mmHg la o femeie gravidă reprezintă o urgență vitală și internarea în spital este recomandată (I, C).
- În HTA severă: labetalol i.v., metildopa oral sau nifedipină (I, C).
- Criza hipertensivă: labetalolul i.v. sau nicardipina și magneziu (I, C).
- Pre-eclampsia asociată cu edem pulmonar: nitroglicerina în perfuzie continuă (I, C).
Ghidul pacientului (anexa 3)
Urgența hipertensivă este caracterizată prin creșterea rapidă, severă și de durată a tensiunii arteriale, cu valori mai mari de 180 mmHg pentru TA sistolică și/sau mai mari de 120 mmHg pentru TA diastolică (creșterea doar a unui component este considerată urgență hipertensivă); poate produce leziuni în creier, inimă, rinichi, ochi. pag. 62
| Organul afectat | Semnele de alarmă |
|---|---|
| Starea generală | transpirații reci, paliditate, febră, scurgere nazală de sânge, țiuit în urechi |
| Inima | senzația de insuficiență de aer, durere în piept sau în regiunea inimii, senzația de bătăi neregulate și/sau de mai multe bătăi ale inimii |
| Creierul | dureri de cap, amețeli, greață, vomă, convulsii, dereglări de conștiență: confuzie, somnolență, pierderea conștienței, comă |
| Rinichii | scăderea cantității de urină <500 ml în ultimele 12 ore, sânge în urină |
| Ochii | dereglări de vedere, vedere încețoșată, dedublarea vederii etc. |
| Medicamentul | Doza | Modul de administrare |
|---|---|---|
| Unul dintre: Nicardipinum | 20 mg | oral |
| Unul dintre: Nifedipinum | 5-10 mg | sublingval sau oral |
| Unul dintre: Captoprilum | 6,25-50 mg | sublingval sau oral |
| Combinat cu (sau fără): Furosemidum | 20-40 mg | oral |
- Semne de alarmă – măsoară TA; dacă nu ai posibilitatea să o măsori, sună la 112, NU administra nimic și culcă-te pe spate, cu capul și gâtul ridicat sub un unghi de 40°.
- TAS >180 mmHg și/sau TAD >120 mmHg, fără sau cu semne de alarmă – administrează unul sau două medicamente recomandate de medic; dacă ai trecut peste o doză sau mai multe, reîncepe să iei medicamentele prescrise; culcă-te cu capul ridicat sub un unghi de 40° și sună la 112.
- Dacă tensiunea arterială a scăzut, starea s-a ameliorat și nu sunt indicații de spitalizare – adresează-te cât mai devreme la medicul de familie sau cardiolog pentru a revizui și ajusta tratamentul.
Instituțiile consultativ-diagnostice: medicamente pentru urgențe hipertensive în pastile (captopril, nifedipina cu durata scurtă de acțiune, clonidina, metoprolol), nitroglicerină și alte. pag. 53
Când pacientul cu HTA este îndreptat la specialisttabel · 19 puncte1 diferență
Indicații care sugerează necesitatea consultului specialistului (caseta 8): este necesar un tratament de urgență – pacientul se consultă pe loc
- Hipertensiune malignă (hipertensiunea severă și retinopatia de gradul III-IV)
- Hipertensiune severă (>220/120 mmHg)
- Complicații iminente (de exemplu, atacul ischemic cerebral tranzitoriu sau ictus cerebral, insuficiență ventriculară stângă acută)
Cauze posibile
- Orice indiciu în istoricul pacientului sau în examenul clinic ce sugerează o cauză secundară, cum este hipopotasemia cu un nivel mărit sau normal înalt de natriu în plasma sangvină (sindromul Conn)
- Nivel sporit al creatininei serice
- Proteinurie sau hematurie
- Debut sau agravare bruscă a hipertensiunii
- Rezistență la o schemă de tratament cu mai multe medicamente (≥3 medicamente în doze adecvate)
- Vârsta tânără (orice formă de hipertensiune la persoane sub 20 ani și hipertensiunea care necesită tratament la persoanele sub 30 ani)
Probleme terapeutice
- Intoleranța la mai multe medicamente
- Contraindicații la utilizarea mai multor medicamente
- Non-aderența și nerespectarea repetată a indicațiilor medicului
Situații speciale
- Variabilitate neobișnuită a tensiunii arteriale
- Posibilă hipertensiune de halat alb
- Hipertensiunea în timpul sarcinii
Alte situații de îndreptare (B.1, B.2, algoritmi)
- Îndreptarea la specialist în cazul suspecției de HTA secundară (obligatoriu). pag. 11
- Suspectată HTA secundară sau HTA complicată – consultația specialistului, examen suplimentar. pag. 18
- Hipertensiune rezistentă (ultimul pas al algoritmului) – se consideră îndrumarea spre un centru de referință pentru investigații suplimentare. pag. 19
- Supravegherea temporară de către cardiolog este obligatorie: după complicații acute; afectarea avansată a organelor țintă; cazuri de rezistență la tratament. pag. 14
Supravegherea temporară în comun de către medicul de familie și medicul cardiolog (tabelul 17)
| Complicații, afectarea organelor-țintă | Durata supravegherii și tratamentului la cardiolog |
|---|---|
| Infarct miocardic acut pag. 38 | Nu mai puțin de 2 luni |
| Accident vascular cerebral pag. 38 | Nu mai puțin de 2 luni |
| Hipertensiune arterială malignă pag. 38 | După externare individual |
| Hipertensiune arterială rezistentă la tratament pag. 38 | 1-3 luni până la selectarea tratamentului efectiv |
| Tulburări de ritm severe (fibrilație atrială, flutter atrial, tahicardii paroxismale, extrasistolii frecvente, bradicardii simptomatice, blocuri de conducere atrioventriculară, sincope etc.) pag. 38 | 1-3 luni după externare din staționar |
| Cardiomiopatie hipertensivă cu insuficiență cardiacă congestivă pag. 38 | 1-3 luni până la selectarea tratamentului efectiv |
| Nefropatie hipertensivă sau diabetică la hipertensivi cu insuficiența renală pag. 38 | 1-3 luni până la selectarea tratamentului efectiv |
| Retinopatie hipertensivă pag. 38 | 1-3 luni până la selectarea tratamentului efectiv |
| Hipertensiune arterială evoluție în crize pag. 38 | Până la selectarea tratamentului efectiv |
| Hipertensiune arterială în sarcină pag. 38 | Perioada sarcinii |
| Hipertensiunea arterială la copii, adolescenți și persoane tinere pag. 38pag. 39 | Până la stabilirea cauzei HTA secundare și selectarea tratamentului efectiv |
| Hipertensiunea arterială simptomatică severă pag. 39 | Perioada de diagnostic diferențial și alegere a tratamentului |
Când se spitalizează pacientul cu HTA12 puncte
Secții profil terapeutic general, cardiologie (raional, municipal)
Secție cardiologie (nivel republican)
Sarcina
- TAS ≥170 mmHg sau TAD ≥110 mmHg la o femeie gravidă reprezintă o urgență vitală și internarea în spital este recomandată (I, C).
Când poate fi necesar staționarul (B.3, nivelul de staționar)
- Precizarea gradului de afectare AOTMH, CCA și riscului cardiovascular: tactica de conduită a pacientului hipertensiv și alegerea tratamentului medicamentos depind de gradul de afectare a organelor țintă mediată de hipertensiune și de riscul cardiovascular, aprecierea cărora în unele cazuri este posibilă numai în condiții de staționar. pag. 15
- Confirmarea HTA secundare suspectate la nivelurile precedente: HTA secundară necesită în majoritatea cazurilor tratamentul cauzelor primare, identificarea cărora necesită în anumite situații spitalizarea pacientului și utilizarea resurselor spitalicești. pag. 15
- Confirmarea HTA rezistente cu evidențierea cauzelor: HTA rezistentă necesită examinare clinică și paraclinică aprofundată, cu utilizarea metodelor disponibile la nivel de staționar; ajustarea terapiei medicamentoase combinate din 3 și mai multe preparate necesită implicarea specialistului și supravegherea strânsă pentru prevenirea complicațiilor (reacțiilor adverse) posibile. pag. 15pag. 16
- Tratament: deciziile cu privire la ajustarea tratamentului vor necesita implicarea mai multor specialiști consultanți și, în unele cazuri, supraveghere în condiții de staționar. pag. 16
La externare, extrasul obligatoriu va conține: diagnosticul precizat desfășurat; rezultatele investigațiilor efectuate; recomandări explicite pentru pacient; recomandări pentru medicul de familie. pag. 16
Diagnostic și supraveghere
Cum se confirmă HTA la nivelul de asistență medicală primarătabel · 81 puncte7 diferențe
Hipertensiune arterială: tensiune arterială persistent egală sau mai mare ca 140/90 mmHg în repaus la persoanele adulte (≥18 ani), luate în condiții de cabinet medical. pag. 9pag. 10
Screeningul HTA
- Obligatoriu: tuturor persoanelor cu vârsta ≥40 ani. pag. 11
- Recomandat: tuturor persoanelor cu vârsta ≥18 ani. pag. 11
- TA optimă măsurată în cabinetul medical (<120/80 mmHg) – repetarea măsurării: interval de 5 ani. pag. 5pag. 17pag. 25
- TA normală (120-129/80-84 mmHg) – repetarea măsurării: interval de 3 ani. pag. 5pag. 17pag. 25
- TA normal înaltă (130-139/85-89 mmHg) – anual, datorită ratei mari de progresie către hipertensiune; ia în considerare HTA mascată – MATA sau MDTA. pag. 17pag. 25
Confirmarea HTA
- Obligatoriu: după suspectare, toate valorile inițiale ale TA trebuie confirmate prin cel puțin două măsurări la oficiul medicului, în condiții standard. pag. 11
- Hipertensiune ≥140/90: pentru confirmarea diagnosticului – repetă vizita pentru măsurarea TA în cabinet sau măsurarea TA în afara cabinetului (MATA/MDTA). pag. 17
- Utilizarea pe scară largă a monitorizării TA în afara cabinetului prin MATA și/sau MDTA, în special MDTA, ca opțiune pentru confirmarea diagnosticului de hipertensiune, pentru detectarea hipertensiunii de halat alb și a hipertensiunii mascate și pentru monitorizarea controlului TA. pag. 22
- Hipertensiune „de halat alb”: TA măsurată în cabinet ≥140/90 mmHg la minimum 3 determinări, în timp ce TA pentru 24 ore sau TA măsurată la domiciliu sunt în limite normale. pag. 10
- Când TAS și TAD se încadrează în categorii diferite, se aplică categoria mai înaltă pentru cuantificarea riscului cardiovascular total, decizia de tratament și estimarea eficienței tratamentului. pag. 22
Reguli de măsurare a tensiunii arteriale (caseta 3)
- Permiteți pacienților să se așeze pentru câteva minute într-o cameră liniștită înainte de a începe măsurarea TA.
- Efectuați minimum 2 măsurări la interval de 1-2 minute, precum și măsurări suplimentare dacă primele două sunt foarte diferite.
- Utilizați o manșetă standard (12-13 cm lungime și 35 cm lățime), dar să dispuneți și de o manșetă mai mare și alta mai mică pentru brațe mai groase și, respectiv, mai subțiri; manșeta mai mică pentru copii.
- Poziționați manșeta la nivelul cordului, indiferent de poziția pacientului.
- Utilizați faza I și V (apariția/dispariția) a zgomotelor Korotkoff pentru identificarea TA sistolice și, respectiv, diastolice.
- Măsurați TA bilateral la prima consultație, pentru a detecta posibile diferențe datorate unei afecțiuni vasculare periferice; considerați ca valoare de referință pe cea mai mare.
- Măsurați TA la 1 și 5 minute după trecerea în ortostatism la subiecții vârstnici, la pacienții diabetici și în orice altă situație în care hipotensiunea posturală poate fi frecventă sau suspectată.
- Măsurați frecvența cardiacă prin palparea pulsului (minimum 30 secunde) după cea de-a doua măsurare în poziție șezând.
Indicații clinice pentru MDTA sau MATA (tabelul 6)
- Situații în care hipertensiunea de halat alb este mai frecventă, exp.: hipertensiune arterială grad 1 la determinarea TA în cabinetul medical; creșterea importantă a TA în cabinetul medical fără AOTMH.
- Situații în care hipertensiunea mascată este mai frecventă, exp.: TA normală-înaltă măsurată în cabinetul medical; TA normală în cabinet la indivizi cu AOTMH sau cu risc CV total înalt.
- Hipotensiune posturală și post-prandială la pacienții netratați și tratați.
- Evaluarea hipertensiunii rezistente.
- Evaluarea controlului TA, în special la pacienții tratați cu risc crescut.
- Răspuns tensional exagerat la efort.
- Cazurile în care există o variabilitate semnificativă la determinarea TA în cabinetul medical.
- Evaluarea simptomelor concordante cu hipotensiunea în timpul tratamentului.
- Indicații specifice mai degrabă pentru MATA decât pentru MDTA: evaluarea valorilor TA nocturne și a pattern-ului dipping (exp. suspiciune de HTA nocturnă, cum ar fi în sindromul de apnee în somn, BCR, diabetul zaharat, HTA de cauză endocrină sau disfuncția autonomă).
Monitorizarea ambulatorie pe 24 ore a TA trebuie luată în considerare în special când (caseta 4)
- este descoperită o variabilitate marcată a TA de cabinet, în cursul aceleiași consultații sau la consultații diferite;
- este măsurată o TA de cabinet crescută la subiecți cu un risc cardiovascular total scăzut;
- există o discrepanță marcată între valorile TA măsurate în cabinet și la domiciliu;
- este suspectată rezistența la tratamentul medicamentos;
- sunt suspectate episoade hipotensive, mai ales la pacienții vârstnici și la cei diabetici;
- TA măsurată în cabinet este crescută la gravide și se suspectează preeclampsia.
Auto-măsurarea TA la domiciliu ar trebui încurajată (efectul hipotensiv de-a lungul intervalului dintre doze, complianța, dubii privind măsurarea în ambulatoriu); ar trebui descurajată atunci când induce anxietatea pacientului, determină auto-modificarea regimului terapeutic sau „valorile normale sunt diferite pentru TA de cabinet și cea măsurată la domiciliu” (Tabelul 7). pag. 27
Investigații obligatorii (de rutină) (caseta 6)
- Glicemie à jeun și HbA1c
- Lipide serice: colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol
- Trigliceride serice
- Acid uric seric
- Creatinină serică
- Hemoglobina și hematocrit
- Analize urinare (completate prin microalbuminurie prin dipstick și examenul microscopic)
- Electrocardiograma
Conform posibilităților de efectuare (caseta 6)
- LDL-colesterol seric
- HDL-colesterol seric
- Sodiu și potasiu seric
- Clearance-ul creatininei estimat sau rata filtrării glomerulare
Tabelul 8: măsurarea creatininei serice și a eRFG e recomandată la toți pacienții hipertensivi (I, B); determinarea raportului albumină/creatinină urinară e recomandată la toți hipertensivii (I, B). Discrepanța cu lista din caseta 6 – vezi contradicțiile. pag. 30
Investigații recomandate (se indică de către specialist) (caseta 6)
- Ecocardiografia pag. 28
- Ultrasonografia carotidiană 2D duplex pag. 28
- Ultrasonografie artere periferice/abdominală pag. 28
- Monitorizarea Holter în caz de aritmii pag. 28
- Test de efort pag. 28
- Proteinuria cantitativă pag. 28
- Velocitatea undei pulsului pag. 28
- Indicele gleznă-braț pag. 28
- Examenul fund de ochi pag. 29
- Testul de toleranță la glucoză (dacă glicemia à jeun > 5,6 mmol/l (100 mg/dl)) pag. 29
- Hemoglobina A1c (dacă glicemia à jeun > 5,6 mmol/l (100 mg/dl) sau diabet diagnosticat anterior) pag. 29
- Monitorizarea TA ambulatorii pe 24 ore și la domiciliu pag. 29
Investigații complementare (aria specialistului, la indicații)
- Evidențierea suplimentară a leziunilor cerebrale, cardiace, renale și vasculare – obligatorie în hipertensiunea complicată.
- Evidențierea hipertensiunii secundare, când aceasta este sugerată de antecedente, examenul fizic sau testele de rutină: măsurarea reninei, aldosteronului, corticosteroizilor, catecolaminelor plasmatice și/sau urinare, arteriografie, ecografie renală și suprarenală, tomografie computerizată, rezonanță magnetică nucleară.
Elemente de hipertensiune secundară: anamneza (caseta 2) și examenul clinic (caseta 5)
- Antecedente eredocolaterale de boală renală (rinichi polichistic). pag. 25
- Boală renală, infecție a tractului urinar, hematurie, abuz de analgezice (afecțiune renală parenchimatoasă). pag. 25
- Ingestie de medicamente/substanțe: contraceptive orale, carbenoxolonă, picături nazale, cocaină, amfetamine, steroizi, antiinflamatorii non-steroidiene, eritropoietină, ciclosporină. pag. 25
- Episoade de transpirație, cefalee, anxietate, palpitații (feocromocitom). pag. 25
- Episoade de slăbiciune musculară și tetanie (aldosteronism). pag. 25
- Trăsături ale sindromului Cushing. pag. 28
- Semne cutanate de neurofibromatoză (feocromocitom). pag. 28
- Nefromegalie (rinichi polichistic). pag. 28
- Auscultația de sufluri abdominale (hipertensiune reno-vasculară). pag. 28
- Auscultația de sufluri precordiale sau toracice (coarctație de aortă sau boală aortică). pag. 28
- Puls femural diminuat și întârziat și TA scăzută la nivel femural (coarctație de aortă, boală aortică). pag. 28
Cauzele de hipertensiune arterială falsă (C.2.5.11)
- Hipertensiune izolată de cabinet „halat alb”
- Lipsa utilizării unei manșete largi pentru brațele groase
- Pseudo-hipertensiunea
Formele secundare de hipertensiune arterială: identificare (C.2.6)
- Boala renală parenchimatoasă este cea mai frecventă cauză de hipertensiune secundară. Testele funcționale de screening sunt reprezentate de evaluarea prezenței proteinelor, eritrocitelor și leucocitelor în urină și de detectarea nivelului creatininei serice; aceste teste trebuie efectuate la toți pacienții cu hipertensiune. Dacă testele de screening sunt pozitive, se impune o evaluare detaliată pentru boală renală. Ecografia renală a înlocuit aproape complet urografia intravenoasă pentru explorarea anatomică a rinichilor. pag. 49
- Hipertensiunea renovasculară este a doua cauză ca frecvență de hipertensiune secundară (aproximativ 2% dintre pacienții adulți cu tensiune arterială crescută, evaluați în centrele specializate). Hipertensiunea cu debut sau agravare bruscă precum și valori crescute ale TA ce sunt din ce în ce mai greu de tratat sugerează prezența acestei afecțiuni. Semne de stenoze ale arterelor renale: sufluri abdominale cu lateralizare, hipopotasemie și un declin progresiv al funcției renale. pag. 49
- Hipertensiunea renovasculară: ecografia Doppler color poate adesea să detecteze stenoze la nivelul arterelor renale (în special în apropiere de originea acestora); pentru confirmarea stenozelor trebuie efectuată angiografia intra-arterială digitală cu substracție – procedura invazivă reprezintă în continuare standardul de aur în diagnosticul stenozei de arteră renală. pag. 49pag. 50
- Feocromocitomul este o cauză foarte rară de hipertensiune secundară (0,2-0,4% din toate cazurile de HTA). Hipertensiunea apare la aproximativ 70% dintre pacienți, cu caracter stabil sau paroxistic (cefalee, transpirație, palpitații și paloare). Diagnosticul se bazează pe evidențierea unor niveluri crescute plasmatice sau urinare de catecolamine sau metaboliți ai acestora; după stabilirea diagnosticului este obligatorie localizarea tumorii: cea mai mare sensibilitate (98-100%) o are TC și în special RMN, care, totuși, are o specificitate redusă (50%); se poate asocia o scanare izotopică, utilizând meta-iodobenzilguanidină. pag. 50
- Aldosteronismul primar trebuie suspectat la pacienții cu hipopotasemie neprovocată și la cei cu hipertensiune arterială rezistentă la tratament. Boala poate fi confirmată prin testul cu spironolactonă (absența reducerii sub valoarea prag a nivelului aldosteronului plasmatic după 4 zile de administrare) și prin măsurarea nivelelor de aldosteron și renină în condiții standardizate. Vizualizarea glandelor suprarenale – prin examinare TC sau RMN, sau tehnici izotopice ce folosesc colesterol marcat radioactiv. pag. 50
- Sindromul Cushing afectează <0,1% din populația generală; de obicei este sugerat de aspectul tipic al pacientului. Determinarea excreției urinare de cortizol pe 24 de ore este cea mai practică și sigură metodă de diagnostic, iar o valoare depășind 110 mmol este foarte sugestivă pentru sindromul Cushing. pag. 51
- Apneea obstructivă în somn: este important a se lua în considerare la pacienții obezi, în special la cei cu hipertensiune arterială rezistentă la scheme terapeutice convenționale. Semne și simptome: somnolență diurnă, reducerea capacității de concentrare, somn obositor și agitat, episoade de sufocare în timpul somnului, perioade de apnee observate de alte persoane, nicturie, modificări de personalitate și iritabilitate, scăderea libidoului și creșterea riscului de accidente rutiere. pag. 51
- Coarctația de aortă este o formă rară de hipertensiune la copii și adulții tineri. Diagnosticul este adesea evident după examenul fizic: un suflu mezosistolic, ce poate deveni continuu odată cu trecerea timpului, auscultat la nivelul toracelui anterior și posterior; pulsul femural absent sau întârziat raportat la pulsul radial; hipertensiune la nivelul membrelor superioare concomitent cu o presiune scăzută sau absentă la nivelul membrelor inferioare. pag. 51
Cum se evaluează gradul, stadiul și riscul cardiovascular în HTAtabel · 60 puncte5 diferențe
Pașii obligatorii în conduita pacientului hipertensiv (caseta 1)
- Determinarea gradului HTA.
- Investigarea obligatorie privind factorii de risc, a diabetului zaharat, a sindromului metabolic, afectării organelor țintă în HTA și a condițiilor clinice asociate.
- Calcularea riscului cardiovascular total (tabelul SCORE al Societății Europene de Cardiologie 2003) – anexa 1.
- Determinarea riscului adițional individual pentru pacientul cu HTA (tabelul 2, fig. 1).
- Alcătuirea planului de intervenție pentru persoana concretă, pe termen scurt (1-3 luni) și pe termen lung și capacității de muncă.
Sindrom metabolic (SM): prezența a trei din cinci factori de risc: obezitatea de tip abdominal, glicemia à jeun alterată, TA > 130/85 mmHg, HDL-colesterol scăzut și hipertrigliceridemie. pag. 10
Clasificarea tensiunii arteriale în cabinet și definirea gradelor de hipertensiune arterială (tabelul 1)
| Categorie | TA sistolică (mmHg) | TA diastolică (mmHg) | |
|---|---|---|---|
| Optimă | <120 | și | <80 |
| Normală | 120-129 | și/sau | 80-84 |
| Normal înaltă | 130-139 | și/sau | 85-89 |
| Hipertensiune grad 1 | 140-159 | și/sau | 90-99 |
| Hipertensiune grad 2 | 160-179 | și/sau | 100-109 |
| Hipertensiune grad 3 | ≥180 | și/sau | ≥110 |
| Hipertensiune sistolică izolată | ≥140 | și | <90 |
Categoria TA este definită conform TA în clinică, măsurată cu pacientul așezat și cu valorile cele mai crescute ale TA, fie sistolică, fie diastolică. Hipertensiunea sistolică izolată este gradată 1, 2 sau 3 conform valorilor TAS. Clasificarea este folosită pentru toate vârstele ≥16 ani. pag. 22
Factori care influențează riscul cardiovascular (tabel 2): caracteristici demografice și parametri de laborator
- Sex (bărbați > femei) – factor inclus în sistemul SCORE
- Vârstă – factor inclus în sistemul SCORE
- Fumat (actual sau în trecut) – factor inclus în sistemul SCORE
- Colesterol total și HDL-C
- Acid uric
- Diabet zaharat
- Supraponderalitate sau obezitate
- Istoric familial de BCV prematură (bărbați <55 ani și femei <65 ani)
- Istoric familial sau parental de hipertensiune arterială cu debut precoce
- Menopauză cu debut precoce
- Stil de viață sedentar
- Factori psiho-sociali și socio-economici
- Frecvență cardiacă (valori în repaus >80 bătăi/min)
AOTMH asimptomatică
- Rigiditate arterială: presiunea pulsului (la vârstnici) >60 mmHg; PWV carotido-femural >10 m/s
- HVS ECG (indice Sokolow-Lyon >35 mm, sau R în aVL ≥11 mm; durata produsului voltajului Cornell >2440 mm.ms, sau voltaj Cornell >28 mm la bărbați sau >20 mm la femei)
- HVS ecocardiografic [index masă VS: bărbați >50 g/m2; femei >47 g/m2 (înălțime în m2); indexarea pentru SC poate fi folosită în cazul pacienților cu greutate normală; masa VS/SC g/m2 >115 (bărbați) și >95 (femei)]
- Microalbuminurie (30-300 mg/24 h), sau raport albumină/creatinină crescut (30-300 mg/g; 3,4-34 mg/mmol) (preferabil din urina de dimineață)
- BCR moderată cu eRFG >30-59 mL/min/1,73 m2 sau BCR severă cu eRFG <30 mL/min/1,73 m2; proteinuria și eRFG scăzută sunt factori de risc independenți
- Indice gleznă-braț <0,9
- Retinopatie avansată: hemoragii sau exudate, edem papilar
Boală CV sau renală stabilită
- Boală cerebro-vasculară: accident vascular ischemic, hemoragie cerebrală, AIT
- BCI: infarct miocardic, angină, revascularizare miocardică
- Prezența plăcilor ateromatoase imagistic
- Insuficiență cardiacă, inclusiv ICFEp
- Boală arterială periferică
- Fibrilație atrială
Anamneza (caseta 2; obligatoriu conform B.1, p. 3.2)
- Durata și nivelul creșterii TA, înregistrare anterior. pag. 25
- Elemente de hipertensiune secundară – lista din caseta 2 este redată la diagnostic. pag. 25
- Factori de risc: antecedente personale și eredocolaterale de hipertensiune și afecțiune cardiovasculară; antecedente personale și eredocolaterale de dislipidemie; antecedente personale și eredocolaterale de diabet zaharat; fumat; dietă; obezitate; gradul de sedentarism; sforăit, apnee în somn (informații și de la partenerul de viață); tipul de personalitate. pag. 25pag. 26
- Simptome ale leziunii de organ: creier și ochi – cefalee, vertij, tulburări vizuale, atacuri ischemice tranzitorii, deficit motor sau senzitiv; cord – palpitații, durere precordială, dispnee, edeme maleolare; rinichi – sete, poliurie, nicturie, hematurie; artere periferice – extremități reci, claudicație intermitentă. pag. 26
- Terapie antihipertensivă anterioară: medicamente utilizate, eficacitatea acestora și reacțiile adverse raportate. pag. 26
- Factori personali, familiali și de mediu. pag. 26
Semne care sugerează existența leziunii de organ (caseta 5)
- Creier: sufluri la nivel carotidian, deficit motor sau senzitiv
- Retină: anomalii la examenul fundului de ochi
- Cord: localizarea și caracteristicile șocului apexian, aritmie, galop ventricular, raluri pulmonare, edeme periferice
- Artere periferice: absența, reducerea sau asimetria pulsului, extremități reci, leziuni ischemice cutanate
- Artere carotide: sufluri sistolice
- Obezitate viscerală: circumferința abdominală crescută (poziție verticală) B: >102 cm; F: >88 cm; supraponderalitate: IMC ≥25 kg/m2; obezitate: IMC ≥30 kg/m2
Categoriile de risc cardiovascular pe 10 ani (tabelul 3)
| Categoria de risc | Criterii (oricare din următoarele) |
|---|---|
| Risc foarte crescut | BCV documentată, clinic sau neechivocă imagistic: BCV clinică include infarct miocardic acut, sindrom coronarian acut, revascularizare coronariană sau a altor artere, accident vascular cerebral ischemic, AIT, anevrism de aortă și BAP; BCV documentată imagistic include placa semnificativă (stenoză ≥50%) la angiografie sau ecografic (nu include creșterea grosimii intimă-medie carotidiană). Diabet zaharat cu afectare de organ țintă, ex. proteinurie, sau asocierea cu un factor de risc major precum hipertensiune arterială grad 3 sau hipercolesterolemie. BCR severă (eRFG <30 mL/min/1,73 m2). Riscul SCORE calculat la 10 ani ≥10%. |
| Risc crescut | Creștere semnificativă a unui singur factor de risc, în particular colesterol >8 mmol/L (>310 mg/dL), ex. hipercolesterolemie familială sau hipertensiune arterială grad III (TA ≥180/110 mmHg). Majoritatea pacienților cu diabet zaharat (cu excepția persoanelor tinere cu diabet zaharat tip 1 și fără alți factori majori de risc, care s-ar putea încadra la risc moderat). HVS hipertensivă. BCR moderată (eGFR 30-59 mL/min/1,73 m2). Riscul SCORE calculat la 10 ani 5-10%. |
| Risc moderat | Risc SCORE calculat la 10 ani ≥1% și <5%; hipertensiune arterială grad 2; multe persoane de vârstă medie aparțin acestei categorii. |
| Risc scăzut | Risc SCORE calculat la 10 ani <1%. |
Modificatori de risc care cresc riscul CV estimat prin sistemul SCORE (tabelul 4)
- Deprivarea socială, originea multor cauze de BCV
- Obezitatea (măsurată prin IMC) și obezitatea centrală (măsurată prin circumferința abdominală)
- Sedentarismul
- Stresul psihosocial, inclusiv epuizarea fizică
- Istoric familial de BCV prematură (apărută la vârstă <55 ani la bărbați și <60 ani la femei)
- Boli autoimune sau alte boli inflamatorii
- Afecțiuni psihiatrice majore
- Tratamentul infecției cu virusul imunodeficienței umane
- Fibrilația atrială
- Hipertrofia VS
- BCR
- Sindromul de apnee obstructivă în somn
Stadializarea hipertensiunii și riscul (tabelul 5)
| Stadializarea bolii hipertensive | Alți factori de risc, AOTMH sau boală | Normal înaltă: TAS 130-139, TAD 85-89 | Gradul 1: TAS 140-159, TAD 90-99 | Gradul 2: TAS 160-179, TAD 100-109 | Gradul 3: TAS ≥180, TAD ≥110 |
|---|---|---|---|---|---|
| Stadiul 1 (necomplicată) | Fără alți factori de risc | Risc scăzut | Risc scăzut | Risc moderat | Risc crescut |
| Stadiul 1 (necomplicată) | 1 sau 2 factori risc | Risc scăzut | Risc moderat | Risc moderat-crescut | Risc crescut |
| Stadiul 1 (necomplicată) | ≥3 factori risc | Risc scăzut-moderat | Risc moderat-crescut | Risc crescut | Risc crescut |
| Stadiul 2 (boală asimptomatică) | AOTMH, BCR grad 3 sau diabet zaharat fără afectare de organ | Risc moderat-crescut | Risc crescut | Risc crescut | Risc crescut spre foarte crescut |
| Stadiul 3 (boală stabilă) | BCV stabilită, BCR grad ≥4 sau diabet zaharat cu afectare de organ | Risc foarte crescut | Risc foarte crescut | Risc foarte crescut | Risc foarte crescut |
SCORE (anexa 1): riscul mortalității cardiovasculare pe 10 ani după vârstă, sex, nivelul TAS, colesterolul total și statutul de fumător; categorii SCORE: <1%, 1%, 2%, 3-4%, 5-9%, 10-14%, ≥15%. Riscul este mai mare la persoanele cu diabet zaharat, în cazurile de predispunere familială și la trecerea în altă categorie de vârstă. Riscul va fi evaluat la examinarea primară, ulterior anual pe fondalul terapiei antihipertensive. Grila – figura SCORE din anexă. pag. 58
Tabelul 16: este recomandată evaluarea riscului CV prin sistemul SCORE în cazul pacienților hipertensivi care nu se află deja în categoria de risc înalt sau foarte înalt datorită BCV, boala renală sau diabet manifeste (I, B). Discrepanța cu caseta 1 – vezi contradicțiile. pag. 38
Screeningul pentru afectarea asimptomatică de organ, a bolilor CV și a bolii cronice de rinichi (tabelul 8)
| Recomandări | Clasă | Nivel |
|---|---|---|
| Cordul: ECG 12 derivații – recomandat pentru toți pacienții hipertensivi pag. 29 | I | B |
| Ecocardiografia: este recomandată pacienților hipertensivi la care apar modificări pe ECG sau semne și simptome de disfuncție a VS; poate fi considerată atunci când detecția HVS poate influența deciziile de tratament pag. 29 | I – la titlul „Ecocardiografia”; IIb – celulă comună pentru ambele puncte | B; B |
| Vasele sangvine: examinarea ultrasonografică a arterelor carotide; poate fi luată în considerare pentru detectarea plăcilor aterosclerotice asimptomatice sau a stenozelor carotidiene la pacienții cu boală vasculară documentată în altă parte pag. 30 | I / IIb | B / B |
| Măsurarea PWV poate fi considerată pentru evaluarea rigidității arteriale pag. 30 | IIb | B |
| Măsurarea IGB poate fi considerată pentru detectarea BAP avansate pag. 30 | IIb | B |
| Rinichii: măsurarea creatininei serice și a eRFG e recomandată la toți pacienții hipertensivi pag. 30 | I | B |
| Determinarea raportului albumină/creatinină urinară e recomandată la toți hipertensivii pag. 30 | I | B |
| Ecografia renală și examinarea Doppler ar trebui luată în considerare la pacienții cu funcție renală depreciată, albuminurie sau în cazul suspiciunii de hipertensiune arterială secundară pag. 30 | IIa | C |
| Oftalmoscopia: e recomandată la pacienții cu hipertensiune grad 2 sau 3 și la toți pacienții hipertensivi cu diabet pag. 30 | I | C |
| Oftalmoscopia poate fi considerată și la alți pacienți hipertensivi pag. 30 | IIb | C |
| Creierul: la pacienții hipertensivi cu simptome neurologice și/sau declin cognitiv, RM cerebral sau CT ar trebui considerate pentru decelarea infarctelor cerebrale, a microhemoragiilor și a leziunilor de substanță albă pag. 30 | IIa | B |
Identificarea leziunilor subclinice ale organelor țintă (caseta 7)
- Cord: electrocardiograma trebuie să facă parte din toate evaluările de rutină ale subiecților cu HTA, pentru a detecta hipertrofia ventriculară stângă, tipurile de suprasolicitare, ischemia și aritmiile. Ecocardiografia este recomandată atunci când este considerată utilă o detecție mai sensibilă a hipertrofiei ventriculare stângi; modelele geometrice pot fi definite ecocardiografic, dintre acestea hipertrofia concentrică având prognosticul cel mai prost; disfuncția diastolică poate fi evaluată prin eco-Doppler transmitral.
- Vase sangvine: evaluarea ultrasonografică a arterelor carotide este recomandată când detecția hipertrofiei vasculare sau a aterosclerozei asimptomatice este considerată utilă. Îngroșarea arterelor mari (ea determină apariția hipertensiunii sistolice izolate la vârstnici) poate fi măsurată prin velocitatea undei pulsului; această metodă ar putea fi recomandată mai mult dacă disponibilitatea sa ar fi mai mare. Un indice gleznă-braț scăzut semnalează o afecțiune periferică avansată.
- Rinichi: diagnosticul de afectare renală legată de hipertensiune se bazează pe identificarea funcției renale reduse sau a excreției urinare crescute de albumină. Estimarea funcției renale se face pe baza creatininei serice, a ratei filtrării glomerulare sau a clearance-ului creatininei. Proteinuria trebuie căutată la toți pacienții hipertensivi prin metoda calitativă și dacă testul este pozitiv, atunci se va determina proteinuria nictemerală.
- Examenul fundului de ochi: este recomandat la pacienți cu HTA gr. 2 sau 3 și la toți pacienții hipertensivi cu diabet. Hemoragiile, exudatele retiniene și edemul papilar, prezente numai în hipertensiunea severă, sunt asociate cu un risc cardiovascular crescut.
- Creier: infarctele cerebrale silențioase, infarctele lacunare, microhemoragiile și leziunile substanței albe nu sunt rare la hipertensivi și pot fi detectate prin RMN sau CT; problemele legate de disponibilitate și costuri nu permit utilizarea lor nediscriminativă. La pacienții hipertensivi vârstnici, testele cognitive pot ajuta în detecția alterării cerebrale incipiente.
Supravegherea pacientului cu HTA de către medicul de familietabel · 17 puncte3 diferențe
Periodicitatea de supraveghere a pacienților cu HTA de către medicul de familie (caseta 16)
| Categoria | Periodicitatea |
|---|---|
| TA normal înaltă | anual |
| HTA gr I | anual |
| HTA gr I și II cu risc adițional mic | anual |
| HTA gr I, II și III cu risc adițional moderat și înalt | de două ori pe an |
| HTA gr I, II și III cu risc adițional foarte înalt | de patru ori pe an |
Algoritmul general de conduită (C.1.2) și termenele de atingere a obiectivului (C.1.3)
- Modificarea stilului de viață +/- terapia medicamentoasă → TA adusă la valori țintă? DA – supraveghere de lungă durată; NU – modificați tratamentul. pag. 18
- După modificarea tratamentului: TA adusă la valori țintă? DA – supraveghere de lungă durată. NU – HTA rezistentă? DA – consultația specialistului, examen suplimentar, apoi supraveghere de lungă durată; NU – modificați tratamentul. pag. 18
- Supraveghere de lungă durată – complicații? NU – evaluarea completă: evaluați corect gradul HTA și riscul cardiovascular. DA – urgente? DA – vezi protocolul pentru urgențe hipertensive; NU – în afara protocolului dat. pag. 18
- HTA grad 2 și grad 3: obiectiv – TA controlată în 3 luni. pag. 19
- HTA grad 1, risc moderat-scăzut fără BCV, afectare renală sau AOTMH: tratament medicamentos dacă valorile TA sunt necontrolate după 3-6 luni de schimbare a stilului de viață. pag. 19
- Supravegherea de către medicul de familie conform recomandărilor PCN HTA la adult (caseta 16, algoritmul C.1.2) (obiectivul protocolului 10, indicatorul 10.1). pag. 8pag. 57
Ce se monitorizează
- Obligatoriu: supravegherea cu evaluarea (reevaluarea) riscului cardiovascular global și adițional. pag. 13
- Riscul va fi evaluat la examinarea primară, ulterior anual pe fondalul terapiei antihipertensive. pag. 58
- Plan de intervenție pe termen scurt (1-3 luni) și pe termen lung. pag. 22
- Recomandările legate de stilul de viață trebuie întărite sistematic la fiecare vizită; pacienții sub tratament nonfarmacologic trebuie supravegheați continuu pentru a iniția tratamentul medicamentos la momentul potrivit. pag. 33
- Dacă TA nu este controlată, aderența ar trebui verificată; efectele adverse sunt cea mai importantă cauză de non-complianță. pag. 34
- Vârstnici: funcția renală evaluată frecvent (creatinina serică, eRFG); hipotensiunea posturală atent monitorizată, simptomele verificate folosind MATA. pag. 39pag. 40
- BCR: monitorizarea atentă a electroliților serici și a RFGe; scăderea RFGe cu 10-20% este de așteptat; dacă declinul continuă sau este mai sever – tratamentul întrerupt și pacientul investigat pentru boala renovasculară. pag. 45
- Tratamentul antiplachetar la pacienți sub anticoagulant – evaluarea continuă a riscului hemoragic prin scorul HAS-BLED. pag. 37
- Testele de rutină se efectuează cel puțin o dată pe an (ghidul pacientului): hemoglobina și hematocritul; glicemia pe nemâncate și hemoglobina glicozilată; colesterol total, trigliceridele; acidul uric; creatinina; analiza de urină și electrocardiograma; conform posibilităților: potasiu și natriu, LDL și HDL colesterolul, clearance-ul creatininei sau rata filtrării glomerulare. pag. 66
- Înaintea fiecărei vizite la medic, TA măsurată de cel puțin 2 ori dimineața și seara, cu un interval de 1-2 minute, timp de cel puțin 3 zile și preferabil 6-7 zile consecutiv, înregistrând datele; de asemenea când pacientul se simte rău și conform recomandărilor medicului de familie. pag. 61
- Hipertensiunea prenatală neclasificabilă (prima înregistrare a TA este după 20 de săptămâni de gestație și este incert faptul că hipertensiunea arterială era pre-existentă): re-evaluarea după 6 săptămâni post-partum va ajuta la diferențierea între hipertensiune pre-existentă și gestațională. pag. 47
Supravegherea temporară în comun de către medicul de familie și medicul cardiolog (tabelul 17)
| Complicații, afectarea organelor-țintă | Durata supravegherii și tratamentului la cardiolog |
|---|---|
| Infarct miocardic acut pag. 38 | Nu mai puțin de 2 luni |
| Accident vascular cerebral pag. 38 | Nu mai puțin de 2 luni |
| Hipertensiune arterială malignă pag. 38 | După externare individual |
| Hipertensiune arterială rezistentă la tratament pag. 38 | 1-3 luni până la selectarea tratamentului efectiv |
| Tulburări de ritm severe (fibrilație atrială, flutter atrial, tahicardii paroxismale, extrasistolii frecvente, bradicardii simptomatice, blocuri de conducere atrioventriculară, sincope etc.) pag. 38 | 1-3 luni după externare din staționar |
| Cardiomiopatie hipertensivă cu insuficiență cardiacă congestivă pag. 38 | 1-3 luni până la selectarea tratamentului efectiv |
| Nefropatie hipertensivă sau diabetică la hipertensivi cu insuficiența renală pag. 38 | 1-3 luni până la selectarea tratamentului efectiv |
| Retinopatie hipertensivă pag. 38 | 1-3 luni până la selectarea tratamentului efectiv |
| Hipertensiune arterială evoluție în crize pag. 38 | Până la selectarea tratamentului efectiv |
| Hipertensiune arterială în sarcină pag. 38 | Perioada sarcinii |
| Hipertensiunea arterială la copii, adolescenți și persoane tinere pag. 38pag. 39 | Până la stabilirea cauzei HTA secundare și selectarea tratamentului efectiv |
| Hipertensiunea arterială simptomatică severă pag. 39 | Perioada de diagnostic diferențial și alegere a tratamentului |
Ce compensează CNAM la acest diagnostic
23 medicamente pentru adulți la tema „Hipertensiune arterială”
Sursa: lista oficială CNAMEdiția din 24.09.2026 · cnam.md ↗Învățați pe această temă
Protocoalele se revizuiesc. Primiți notificare când ministerul actualizează un protocol din specialitatea „Cardiologie” — fără a verifica site-ul manual.